timp şi încurajare

Un mare ucigaş al motivaţiei este teama de eşec. Ai fost învăţat că greşeala atrage după sine pedeapsa şi că mai bine nu te rişti. Evident, într-o societate bazată pe sclavi, îţi permiţi să biciuieşti sclavii. Însă un sclav biciuit nu va da niciodată dovadă de creativitate ceea ce nu este o problemă pentru stăpânii care vor doar muncă de rutină şi productivitate până cazi lat. Profesorii, societatea şi fabrica nu te vor creativ pentru că apoi începi să pui întrebări şi nu mai eşti un sclav bun. Fiecare secundă în care nu eşti cu boticul în munca ta de rutină înseamnă bani pierduţi pentru proprietarul de afacere pentru care lucrezi şi asta trebuie pedepsit corespunzător. Catalogul şi notele proaste de la şcoală precum şi statul cuminte în bancă, nu au ca rol educaţia ta ci disciplinarea ta. Să înveţi să stai cuminte şi să asculţi, să execuţi. Însă există o nouă generaţie de oameni, care încurajează greşeala pentru că ştim că cu cât greşeşti mai repede cu atât treci prin procesul de evoluţie mai repede şi eşti pregătit să faci faţă provocărilor. Aşadar, GREŞEŞTE cu curaj!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare are propria experienţă de viaţă şi eu respect asta. Fiecare are valori şi convingeri, lucruri care îl ung la suflet şi lucruri pe care le dispreţuieşte. Fiecare are nişte preferinţe muzicale, culinare, religioase, sexuale, spirituale. Dar cum facem să măsură dacă ne îndreptăm pe calea ce duce spre succes şi împlinire? Începe prin a-ţi pune întrebări: Cât de bine mă servesc convingerile şi preferinţele mele? Sunt eu o persoană fericită şi împlinită în acest moment? Ce rezultate am avut până acum cu ce ştiu eu? Care este gradul de adevăr al principiilor care mă ghidează în viaţă? Am mici succese care să mă încurajeze să continui pe aceeaşi linie sau trebuie să schimb tot ce ştiu şi ce fac într-un mod profund şi fundamental? Dacă nu ai ceea ce vrei în viaţă, dacă cel puţin nu te îndrepţi spre cele mai îndrăzneţe visuri şi dorinţe ale tale, tot ce crezi tu şi tot ce ştii tu acum, este GREŞIT. Ai eşuat. Dă-i un resest şi ia-o de la capăt. Nu e o ruşine să accepţi o înfrângere cât timp eşti decis să câştigi războiul. E ruşine să crezi că deţii adevărul suprem şi viaţa ta să fie o mizerie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoismul, proiecţiile, fricile şi zeci de alte procese emoţionale şi mentale vin să polueze relaţiile noastre cu cei mai dragi oameni din viaţa noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem că îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluţiei. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori să fim prieteni adevăraţi, părinţi iubitori, parteneri ce sprijină şi nu care sabotează. Cum am putea noi să ştim ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situaţie se află, când nu ştim nici ce e bine pentru noi şi ce surprize ne rezervă viaţa, ce lucruri noi vom descoperi despre noi şi lume şi prin ce experienţe vom trece? Nu putem şti nici pentru noi şi cu atât mai puţin pentru alţii. Atunci cum ar fi să le oferim celor din jur acceptare, încurajare şi o îmbrăţişare, având încredere că tot ce se întâmplă este spre binele lor? Şi dacă ne dorim schimbări, să le facem atunci în viaţa noastră până când nu mai simţim nevoia să schimbăm vieţile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Betty Warren (din cel de-al doilea editorial al lui Betty): Fetele măritate de la Wellesley au devenit chiar experte in a găsi un echilibru între obligaţiile pe care le au. Se aud comentarii precum – eu sunt în stare să ung friptura cu ulei cu o mână şi să-mi subliniez fragmentele esenţiale dintr-o lucrare cu cealaltă. Toate acestea în timp ce mamele noastre au fost obligate să muncească pentru sfânta libertate. Este datoria noastră - ba nu, obligaţia să ne revendicăm poziţia în familie şi să îngrijim copiii ce ne vor duce mai departe tradiţiile. Trebuie să ne oprim pentru o clipă şi să reflectăm la motivul pentru care, Katherine Watson, profesoară de istoria artei, a decis să declare război sfintei taine a căsătoriei. Metodele ei subversive, cu tentă politică de a preda, le încurajează pe fetele de la Wellesley să refuze rolurile pe care s-au născut îndeplinească.

replică din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abuzul naşte abuz, forţa trezeşte forţa! Oare câţi dintre cei care strigă acum: "Bine vă face şi dacă nu vreţi să vă vaccinaţi, o să vă interzică şi dreptul de a respira!", câţi dintre ei realizează că o dată ce ai lăsat mintea să facă un abuz, ai deschis cutia Pandorei care te va secera şi pe tine? Ştiţi ce-i culmea, oamenii aceştia mai ieri manifestau pentru a demite PSD-ul cu abuzurile sau hoţiile lui, iar azi încurajează abuzurile nebune ale unei alte minţi... numită PNL, etc,. Iar mâine, fireşte că vor fi alte abuzuri care îi vizează pe ei, iar de cei vizaţi azi, nu le pasă. Atâta timp cât eşti la discreţia minţii, nu vei realiza că sunt doar "alte măşti, aceeaşi piesă". Cel mai greu pentru diavolul separării numit "mintea", este să te facă să crezi că tu gândeşti, nu ea îţi infuzează gânduri manipulatoare ce te ţin în suferinţă şi separare. Toată situaţia de azi îmi aduce aminte de cazul din Norvegia în care un naţionalist – "nazist" i-au zis unii - împuşcă vreo 70 de copii dintr-o tabără, copii ai unor politicieni şi nu numai. Pentru că aceştia au votat "acceptarea" străinilor în ţară. Abuzul doar naşte abuz, forţa trezeşte forţa!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecut, prin definiţie, ca să spunem aşa, războiul era un lucru care, mai devreme sau mai târziu, se sfârşea, de obicei printr-o inconfundabilă victorie sau înfrângere. Şi, tot în trecut, războiul era unul din principalele instrumente prin intermediul cărora societăţile omeneşti veneau în contact cu partea fizică a realităţii. Toţi conducătorii, din toate timpurile, au încercat să le impună supuşilor loro falsă viziune asupra lumii, dar nici unul nu şi-a putut permite să încurajeze acele himere care aveau tendinţa de a şubrezi eficacitatea militară. Atâta timp cât înfrângerea însemna pierderea independenţei sau cine ştie ce altă consecinţă socotită în general indezirabilă, trebuiau luate măsuri serioase împotriva ei: nu puteai ignora faptele concrete. În filosofie, în religie, în etică sau în politică, doi şi cu doi puteau face cinci, dar dacă proiectai un tun sau un avion, nu puteau face decât strict patru... Dar, atunci când războiul devine efectiv continuu, el şi încetează de a mai fi periculos. Dispare ceea ce se numeşte necesitate militară. Progresul tehnic poate stagna, iar faptele cele mai evidente pot fi tăgăduite sau trecute cu vederea.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare are propria experienţă de viaţă şi eu respect asta. Fiecare are valori şi convingeri, lucruri care îl ung la suflet şi lucruri pe care le dispreţuieşte. Fiecare are nişte preferinţe muzicale, culinare, religioase, sexuale, spirituale. Până aici totul e ok. Dar acum, să ne punem întrebările bune. Cât de bine mă servesc convingerile şi preferinţele mele? Sunt eu o persoană fericită şi împlinită în acest moment? Ce rezultate am avut până acum cu ce ştiu eu? Care este gradul de adevăr al principiilor care mă ghidează în viaţă? Am mici succese care să mă încurajeze să continui pe aceeaşi linie sau trebuie să schimb tot ce ştiu şi ce fac într-un mod profund şi fundamental? Dacă nu ai ceea ce vrei în viaţă, dacă cel puţin nu te îndrepţi spre cele mai îndrăzneţe visuri şi dorinţe ale tale, tot ce crezi tu şi tot ce ştii tu acum, este GREŞIT. Ai eşuat. Dă-i un reset şi ia-o de la capăt. Nu e o ruşine să accepţi o înfrângere cât timp eşti decis să câştigi războiul. E ruşine să crezi că deţii adevărul suprem şi viaţa ta să fie o mizerie. Pune-ţi întrebările corecte şi dacă răspunsurile nu sunt pozitive, treci la pasul 1 şi porneşte la luptă din nou, de la zero, dar cu bagajele de cărămizi inutile lăsate deoparte.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta... (Steaua mea...)

Eşti steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi străluceşti atât de tare,
Eşti altruistă, luminoasă!...

Şi m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
Să nu renunţ la visul meu,
Şi veşnic m-ai încurajat!

Tu mă cunoşti între adâncuri...
Mă simţi cu inima ta dulce,
Şi mă citeşti prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...

Eşti vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriţi candoare, împlinire...
Mă încălzeşti pe timp de ger...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declic

viaţa care începe
în dreptul unui vals
asemenea sufletului conceput
să nu aibă loc într-un trup
străbate zidurile acestea
bunăoară închisoarea din tine
toate cântecele strangulate fără de ţipăt
printre molecule de nisip de metal şi din carne
pune ape morţilor mult-prea-însetaţi-săracii
şi e bine!

dar, tu, pescăruşule, când ai de gând să (mă) recunoşti?

poate în dimineaţa aceea de iunie cu mireasmă de iasomie atârnată de tălpi
care se va întoarce ea odată şi odată...

eram mici... eram aşa de copii
casa îşi avea misterele ei... de nu vor fi fost miracole...
în pământ răscolit cioburi de smarald... câte-o coropişniţă
nefrica noastră de a scormoni în străbuni fără să ne ardă... fără să ne doară

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea...

Într-o zi pe inserat
Din palatul înstelat
Iubirea in lume a plecat
Să vadă cu oamenii ce s-a mai întâmplat,
Dacă de ea cumva au uitat
De când nu i-a mai vizitat
Şi seminţele Iubirii printre ei le-a semănat.

Dar, peste tot pe unde a umblat
Cu tristeţe a constatat
Că multe alte sentimente teren au câştigat.
Ambiţia şi vanitatea,
Invidia şi gelozia,
Nerăbdarea, nemulţumirea,
Locuiau în cuib cu ura
Şi înlocuiau iubirea.
Oamenii se războiau
Se revoltau, se izgoneau
Doar pentru avere şi putere se luptau.

[...] Citeşte tot

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Silvia, Secretar General în retragere

(la prima suflare)

"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieşi din tine însuţi.
De a te scoate din minţi cumva.
Câte minţi? De ce "minţi"?

Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinţ din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
şi transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mergem şi noi spre Apus

Ne duserăm, ne-ntorserăm, făcurăm şi cotitura
Întocmai cum face brusc şi iepurele săritura
Când este gata ogarul să pună laba pe el,
Să-l apuce de opinci şi... să-l scarmine niţel.
Nu mă bag în treaba asta că nu e de nasul meu.
Dacă spun că este bine şi pe urmă iese rău!...
Dacă spun că este rău şi pe urmă iese bine!...
Să spun că e bine rău, n-a zis nimeni pân' la mine,
Aşa că mă dau deoparte şi fac tot pe spectatorul.
De altfel, n-aş mai avea cum să pot face pe actorul
Şi nici chiar pe figurantul, când piesa a fost jucată
În întregime-n culise, iar cortina ridicată
Spre a se vedea finalul... Antonescu în cătuşe,
Aliaţilor de ieri dându-li-se brânci pe uşe,
În timp ce spre lumina rampei păşeşte Mihai întâi
Ce-ar fi dat o lovitură de maestru-n bătălii
Se vorbeşte în surdină de nişte forţe oculte
Pe care regele a fost obligat să le asculte
Pentru că erau ştiute aliaţilor fidele.
Nu-i clar, dar nu peste mult vom vedea ce e cu ele

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurajările unui viitor bunic

Fetiţa mea aşteaptă un copil
Şi-aş vrea să-i spun de-acum, ca ea să ştie
Că-s bucuros de asta şi doresc
Să-l ţin în braţe când e mic, fragil,
De va dori să mi-l aducă mie
Pe nepoţel să-l cresc.

Sugar fiind, va sta-n pătuţ frumos,
Legat, normal, căci eu n-aş vrea să cadă,
Să capete cumva vreun handicap,
Că şi eu am căzut, dar, norocos,
Am doar un semn ce-i singura dovadă
Că sunt căzut în cap.

Ea o să-şi vadă de serviciul ei,
O ştiu cum e: şi ea, ca orice mamă,
Iar laptele, mai ştiu cum l-am tot dat
Cu biberonul la copiii mei:
Nu s-a-ntâmplat nicând să fie-o dramă
De-a fost puţin stricat.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb în ultimul timp, din ce în ce mai mult, chiar obsesiv, dacă în ziua de azi bunătatea şi îngăduinţa mai pot fi considerate încă drept virtuţi ale personalităţii cuiva. A fi bun, subliniez încă o dată, în vremuri ca ale noastre, înseamna a permite viciului omniprezent, în oricare dintre formele sale, să se manifeste nestingherit, poate chiar să se simtă încurajat. Paradoxal, calitatea se transformă în "complice" al defectului. Iată cum, în perspectiva unei astfel de realităţi, proprii unei societăţi care ridică impostura la rangul de forţă sau merit, toată filosofia morală occidentală de la Socrate încoace poate deveni cu uşurinţă un periculos non-sens.

Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de Juliana Mallart
Comentează! | Votează! | Copiază!