Citate despre timp și versuri, pagina 4
Toma de Assisi
El e profetul
Clamându-și rugăciunile
În versuri albe.
Zace sub aura de paie
A sfinților
Asemenea lui, sub aure,
Măgărușii.
În odaia de bloc
Tencuit sub călindarul
Pe o mie de ani
Îl așteaptă
O moarte
Măruntă.
Nu va afla nicicând
Ce și cum.
I se va ascunde
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul: Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri despre bere
Plin cu-amestec de-aur și de chilimbar,
Voi goli încă odată-acest pahar.
Iată, viziuni hilare prind a se cățăra
Prin cămăruțele din mintea mea.
Gânduri prea tot stranii și fantezii
Capătă viață și-apoi se pierd, pe rând.
Astăzi beau bere blondă-întreaga zi,
Nu-mi pasă că trece timpul ca un gând.
poezie celebră de Edgar Allan Poe (1848), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna este sfera cu o bucată de soare în ea; pământenii au zeificat-o într-o poartă a stelelor din nopțile albastre.
În fața acestei zeități, s-a înfiripat în inima lui încercuită de suspinul ei întâiul vers și oamenii au devenit sentimentali; Astrul se oglindea pentru prima dată în lacrima pătimașă a femeii.
Ștefan Radu Mușat în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne mai exiști
Poezia mâinii drepte
versurile degetelor
încheieturile silabelor
bătăturile vocalelor
unghiile consoanelor
diftongul îndoielii
sau
triftongul optimismului meu funciar
fizioterapia tăcerii cititorilor
toate
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții în Regatul Morții (sonet omafial)
POEȚII ÎN REGATUL MORȚII
(sonet omagial)
Se frânge viața-n fragile destine
Și după moarte nu e dimineață,
Doar veșnicia înghețând speranță,
Pe sculptori de vers ostatici îi ține.
Și-au frânt aripi în labirint cu ceață,
Căutând lumina zilei de mâine,
Ca spice roditoare pentru pâine,
Când i-a răpit o moarte hrăpăreață.
De lipsa lor, sărac e viitorul,
Iar amintirea e mai dureroasă
În stihurile ce-și plâng creatorul.
Dorul de ei pe suflet mă apasă
Până îl slobozește Fondatorul
De sorți, din colivia ce-i e casă.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gramatica și medicul
Odată îmi trimise un medic renumit
Pe fiu-său la școală pe două luni, cu dorul
Să fac din el gramatic și retor, căci feciorul
Isteț era la vorbă și gând, un îndrăcit,
Da-n lună cu piciorul.
În școală eu, firește, voind să-l introduc
În taină de gramatici, încep cu poezia;
Iau versul Iliadei: Să-mi cânți, muză mânia,
Căci ea pe mulți trimite la iad, apoi apuc
Să-i spun ce-i prozodia.
Deseară, când băiatul se duce la părinți,
El spune ce-i prin școală și prinde să recite:
Să-mi cânți, muză mânia, căci ea pe mulți trimite
La iad; vestitul doctor a prins să criște-n dinți
Ca cei scoși din sărite.
Atâta i-a fost școala baiatului; de-atunci
El n-a venit la mine, căci tată-său pesemne
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocația epigramei
Când goana timpului te cheamă
Pe-acest tărâm de epigramă,
Cu Păstorel măsoară-ți harul!
Nu poți cu versul? Cu paharul!
epigramă de Viorel Martin din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu
Cu versuri mă îndepărtez de tristețe
precum cu vâsla mă îndepărtez de țărm
înecată în propria-mi presimțire
îngăduința unui destin crud
trăiesc din plin
pierzându-mi pantofii
ajung din urmă surâsul
iubirea privește mirată
spre mine
în curent e aer îmi așez
zilele pierdute
să adie
curcubeul zilei de mâine
așteaptă
poezie de Ewa Witke din Kulejace anioly (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 16
Dar tu de ce acum să nu te lupți din plin
Cu-acest tiran de timp ce viața-ți vrea mereu
Și te-ai baricadat în tristul tău declin
Când poți trăi plenar, nu doar în versul meu?
Acum ești cocoțat pe tot ce e plăcut
Însă grădini virgine te așteaptă zeci,
Care doresc flori vii să-ți poarte-n solul mut
Nu ca a ta pictată, ce moartă e pe veci.
Și-așa al tău urmaș o viață va salva
Ce-al Timpului penel și-un ucenic condei
Nu o pot zugrăvi și n-o pot releva
Ca alții să te vadă trăind cu mult temei.
Dar când te dăruiești, mereu vei exista,
Căci cu talentul tău, te vei putea picta.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Versuri scrise în noaptea de înaintea execuției)
Astfel, timpul ne ia ce avem cu o mână,
Bucurii, tinerețe, dragoste totul,
Și ne dă cu celalată un pumn de țărână:
Ajunși la capăt de drumuri, plătim ortul
Și-n bezna cavoului umed și mohorât
Se-închide povestea zilelor noastre. Atât.
... Dar, din praf și din lut, unde m-a dus năpasta,
Domnul mă va-nălța în Paradis. Cred asta.
poezie de Walter Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zână
O zână stă-n cerneală și mă ceartă
Că vremea, când n-am scris s-a scurs deșartă
Și-o lume-a stat ascunsă-n călimară,
Neîncercând nicicum s-o scot afară,
Ridică mâna și mă dojenește
În vorbe aspre, dar îmi și zâmbește
Și-mi pune tocu-n mână, ca să scriu,
Cuvântul intră-n vers și-n ritmul viu,
O taină descifrez și vine-o alta,
Cioplesc în versuri cum aș da cu dalta,
Pentr că ea-și făcuse pentru mine timp
S-aducă-o atmodferă de Olimp,
Cu chip de marmori și cu flori de vis
În diademă floare de cais,
Tu din adâncul somn astăzi mă scoală,
O, zâna mea, vrăjită din cerneală!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste tristă
Acolo va fi un ornament tătărăsc,
Cerul rece al Stokholmului,
Scara în spirală care duce
La etajul trei
Al unei case cu patru etaje,
Dar aceasta înseamnă obligații.
John, care înoată trei ore
Zilnic în bazin,
Un volum colorat, cu versuri de Arthur Rimbaud
La capătul drept al mesei,
Iar masa, acoperită cu piele maronie,
Zăpadă multă
Și poveștile triste ale lui Lingren...
În această carte nu va fi nimic
Despre cauzele isteriei mele
Și despre atât de vesela insomnie
Despre piezișele priviri îndreptate spre mine
Și despre atât de plictisitoarele concluzii.
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
E tristă lumea fără voi...
E tristă lumea fără voi,
Fără un zâmbet sau un vers,
Unde-ați plecat străini, șuvoi,
Prin ce tărâm de Univers?
Pe coarda timpului pierdut
Zburați spre cerul înstelat
Și ce-ați avut de străbătut,
Rămas în urmă, izolat.
Ne este dor de tot ce-a fost,
Cenaclul l-ați mutat în nori
Iar noi ne zbatem fără rost
Pe un Pământ plin de ninsori.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna e de aur barcă
Când cu versuri se încarcă,
Luna e de aur barcă
Fără vâsle, fără vele,
Plutitoare printre stele.
Trage-n portul unui vis
Și-ți șoptește ce-ai de scris.
Când pe foaie ți se-așază
Sprijinită într-o rază
Și te-aștepți s-o prinzi, ei bine,
Printre stelele-albine
Vechea barcă aurie
E... de pepene-o felie,
Fiindcă, uite, vrăjitoare,
Și-a luat altă-nfățișare.
Lună nouă, lună plină
Scrie-n ceruri cu lumină
Și-ți surâde bucălată
Ca un chip ștrengar de fată.
- Ei, e gata poezia?
Te zorește durdulia.
[...] Citește tot
poezie de Passionaria Stoicescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Nepereche
*Născut din doină și din dor,
El a făcut să înflorească
În suflet bun, de cald popor,
Eterna slovă strămoșească.
*A fost scânteie-n Univers
Iar azi e miezul de lumină
Scăldat în aura din vers,
Hrănindu-i pacea lui deplină.
*Și dacă... încă sunt hultani
Ce versul lui vor să strivească
E semn din cer că, peste ani,
De-a pururi o să dăinuiască!
madrigal de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri pe omătul lui Hans Christian Andersen - Desculță în ger (Noaptea fetiței cu chibriturile)
E frig și oftez,
stele răcesc,
Luna strănută,
ciudat mă privesc,
nimbu-și ascund,
în alt cer se mută.
Încă încerc
să vând un chibrit,
oamenii trec,
au pasul grăbit.
Scapăr un băț,
călduț pare-acum,
raza îi mângâi,
în palmă e scrum.
Scapăr alt băț,
muzici se-aud,
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din Convorbiri literare (iulie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniul
numai suferința
poate naște geniu
din circumferința
tristului mileniu
numai nebunia
poate-aprinde stele
numai România
geniul din ele
numai Universul
împleti-n cunună
lacrima și versul
Soarele și Luna...
poezie de Iurie Osoianu (30 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte și-n avânt nesăbuit
Nălțat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarță-n scoarță declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulțumească
Preabunei sorți, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viața în cuvinte.
Mereu esența scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă poetică
Mi-am urzit din sunet și coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi și lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani și clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simțindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe brațele de lut...
Dar cum stau cu lampa lângă mine
Și cum scriu, un singur țipăt greu
Din odaia-ți de bolnavă vine-
Și ce mic, ce gol e visul meu!
poezie celebră de Ion Pillat din Limpezimi (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul de filosofie: Tot ce nu e proză, e vers; și tot ce nu e vers, e proză.
Domnul Jourdain: Și cum vorbește omul, ce e?
Profesorul de filosofie: Proză.
Domnul Jourdain: Adică așa să fie? Când zic: Nicole, adu-mi papucii și dă-mi scufa de noapte, e proză?
Profesorul de filosofie: Da, domnule.
Domnul Jourdain: Pre legea mea, de peste patruzeci de ani fac proză fără să știu!
replici celebre din piesa de teatru Burghezul gentilom, scenariu de Moliere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și versuri, adresa este: