Citate despre versuri și viață, pagina 4
Ita Est...
Știți voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Și-nnodate
Ca să poată fi de toți cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golași de vrăbii fără pene...
Dar voi nu știți nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu știți că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Și că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...
Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucuvaia
CUCUVAIA
versuri Ioan Ciprian Moroșanu
Pe meleagul vieții mele
Cântă-n versuri cucuvaia,
Dar nu prevestește rele...
Cică... i-am furat odaia
Și mă scuipă jupâneasa
Cu strigări zaharisite
Să mi se dărâme casa,
Să mă duc la cele sfinte,
Să se culce lângă mine
Când prin inimă-mi scânteie,
Viscolul cu plapumi fine
Nălucindu-mi a femeie ;
Să am somnul barbituric
Și să-mi fie ziua fadă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi nu s-ar mai tângui așa de jalnic lira ta, căci ai trăi aci în mijlocul unui popor care ți-ar fi drag, între oameni al căror chip ți-ar aminti trăsăturile mândre ale cetățenilor romani și în a căror limbă mlădioasă și sonoră, ca și versurile tale ai regăsi, cu atâta sfințenie păstrate, urmele vii din graiul stins de mult al poporului tău.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța (Împăcarea lui Ovidiu)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice lucru are o latură a lui mai expresivă, acolo-i taina vieții lui. De obicei, n-o găsesc acei care o caută. Dacă ai pus într-un vers o tresărire a inimii tale, să știi că și peste o mie de ani, cine-l va citi, va simți în inima lui bătaia inimii tale. Dacă n-ai pus nimic, ce vrei să fie acolo?
citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte
Lasă-mă,
să-ți mai fiu, Doamne,
o floare înflorită-n câmp!
Să mă mai legăn,
de-ncântare
sorbind din ochi,
al tău pământ!
Mai lasă-mă,
să gust splendoarea,
ce o reverși în zori de zi!
Și lasă-mă,
să fiu eu, floarea
plină de vers
și armonii!
Mai lasă-mă,
să cânt în soare,
minunea vieții de a fi
și darul tău
[...] Citește tot
rugăciune de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vipera...
Ah! din nou durere...
Și lacrimi... ce cădere...
Ce rău mă doare, tot mai tare,
Același cadru fără soare...
Ce crudă-i viața.
Câte lacrimi pot vărsa...
Ce trist e versul, ce scurt e mersul...
Ce crudă-i soarta... vipera...
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu?
te știu,
de când lacrima dintâi a ființei mele,
a picurat lumină,
în hexagoanele primului fagure...
m-am rătăcit de tine,
când fulgerul a ars vidul dintre inimile noastre.
n-ai lăsat sunetele să alerge pe iarba cuvintelor
te știu...
îmi ești glasul din piatra rotund dăltuită
între două coloane de foc
ale pulsului vieții...
mai ești...
fluturele ce aleargă pe trupul meu,
când somnul îl caut printre firele lunii,
în noaptea adâncă a iubirii nerostite,
doar trăite,
până la zborul de taină al vulturului gândurilor
neîntrupate în vers...
poezie de Anne Marie Bejliu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iubito...
Tu iubito o știi bine
Tu ești dor, ești dor de mine
Tu ești dor, eu sunt iubire
Tu ești freamăt, eu simțire.
Tu ești raza albă-a lunii
Tu ești izvorul minunii
Tu ești vis și armonie
Tu ești vers, eu poezie.
Tu a vieții mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Ești și floare și femeie.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către contra
Copil din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
încep parcă totul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
în vers cu flori de gheață
o dușcă din oala cu venin
și-mi vine chef de viață
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Adevăratul vinovat (Procese - Hexagrame de Nicomah)
Zarafu merită la beci să stea,
Că scris-a versuri fără de perdea.
La tribunal pe viață condamnat
El câștigă procesul la apel
Probând c-adevăratul vinovat
Era Teodoreanu Păstorel.
hexagramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum calci in scrum
Ascultă glasul iernii, cum mi-a-nghețat în vers,
Privește golul nopții, când ziua nu s-a șters,
Și simte-mi neputința, dar nu te-opri din drum,
Ci calcă-mi peste suflet, așa cum calci în scrum!
Iar dacă se mai zbate și mâna ți-o întinde,
Ucide-n el speranța, căci numai ea îl minte,
Și du-te înainte, și nu privi în urmă,
Căci va găsi un altul ce viața tot i-o curmă!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine
Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...
Și cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiți,
Pentru mine zâmbești,
Pentru mine înveți să iubești
Pentru mine cânți,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000
Tu ÎNGER MINUNAT...
Viața tu mi-ai colorat...
Sărutul tău amețitor,
Mă face să simt cum zbor,
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
Când eu voi fi în țara de departe,
Vă voi vorbi de dincolo de moarte;
Prin versul scris pe care-l veți citi,
E ca și când și eu aș fi aci,
Cu gândurile mele de altădată,
În care am pus o inimă curată,
Ce-a ars cu torța ei mistuitoare,
În timpul ce s-a scurs, spre neuitare.
În somn de veci voi deveni țărână,
Dar numele pe-o carte-o să rămână,
Conștiință-a vremii scumpă și curată,
O mângâiere ce-am trăit odată!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe
Tinerețe, leagăn dulce,
care legeni omenirea,
Pîn' la tine nu-mi ajunge
nici condeiul, nici gândirea.
Cine te-a trăit odată,
nimic n-are mai de preț
decât dulcea amintire
a trecutei tale vieți.
Nu e grai să poată spune,
nici condei să poată scrie,
tinerețe, tinerețe,
viața ta de poezie...
Viața ta grădină sfântă
cu flori mii, în mii de fețe,
e fermecător de dulce,
tinerețe, tinerețe...
Tinerețe! O, ce dulce
e viața ta de vis,
când tu faci întotdeauna
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrise într-o noapte de insomnie
Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Șoapta Parcelor vrăjește,
Viața fuge șoricește:
Prin unghere a foșnit...
Somnul nopții e trudit,
Și urâtul greu m-apasă...
Ce urziți în miez de noapte,
Obsedante, triste șoapte?
E mustrarea neînțeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-ați spus?
M-ați chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înțeleg?...
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mormântul unui autor de versuri
Aicea zace-un bard ratat,
Ce-a dus o viață fără rost:
A vrut să fie ce n-a fost
Și e ce-a fost ca literat!
epigramă de Florin Iordăchescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea schismă
Trăind în alte Universuri
Deși nu au o viață roză,
Epigramiștii râd în versuri
Iar scriitorii râd în proză!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Shakespeare
Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaștele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moștenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea și uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, și popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neșters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur' stane tu pe noi;
Și-astfel, atât ți-e cripta de măreață,
Încât și regi o ar plăti cu-o viață.
poezie clasică de John Milton (1630), traducere de Tudor Dorin
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura îmi dă viață și putere,
Ea este leagănul meu sfânt,
În versuri vii vreau să o cânt,
Spre marea nemurire.
Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe de toamnă...
(lui P.C.)
pogori ca o liniște blândă
tristețe de toamnă, tristețe
pogori cum coboară plăpândă
o cratimă-n linia vieții
pogori ca un vers ce alină
tristețe de toamnă, tristețe
cu raze de Lună mai plină
ca punctul din linia vieții
pogori ca un snop de lumină
tristețe de toamnă, tristețe
și sufletul scaldă-mi, divină
și dreaptă ca linia vieții...
poezie de Iurie Osoianu (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre versuri și viață, adresa este: