viaţă şi ţărani

Bustului meu

Tu, "cap de studiu", mobilă intactă,
Discret tovarăş de proiecte mari,
Tu reprezinţi persoana mea abstractă -
Un alter ego fără ochelari.
Şi laolaltă noi trăim ca fraţii...
Dar vezi tu cât de nebulos apare
Destinul tău, prematură-ntrupare
A tainicelor mele aspiraţii!
Când mă cuprind presentimente rele
Mă uit la tine, mosafir posac,
Şi nu ştiu dacă voi putea să-ţi fac
Un piedestal din visurile mele...
Ori mă voi stinge ca un foc de paie
Şi voi pieri cum piere-n lume totul,
Ori te răstoarnă slujnica cu cotul
Când va veni să scuture-n odaie.
Dar dacă scapi de-o moarte-aşa brutală
Şi dacă eu mi-oi face datoria,
Atunci e obligată primăria
Să-ţi dea şi ţie-un loc în Capitală.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voi fi ucis de asasini de rând, şi în mod special de fraţii mei, ţăranii ruşi, tu, ţarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copiii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili şi dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani şi ei nu-şi vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Fraţii îşi vor ucide fraţii, şi se vor ucide şi se vor urî şi pentru 25 de ani nu vor fi nobili în ţară. Ţar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îţi va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să ştii asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copii tăi sau dintre rudele tale, nu vor mai rămâne în viaţă pentru mai mult de doi ani. Vor fi ucişi de poporul rus.

Grigori Rasputin în scrisoare (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat şi o împărăteasă. În căsătoria lor ei au trăit ca fraţii, şi numai o fată au fost făcut. Ca şi mumă-sa, această fată, din naştere, era cu o stea în frunte. Murind împărăteasa, a lăsat cu sufletul la ceasul morţii ei şi cu jurământ ca împăratul, soţul ei, să nu văduvească, ci să ia de soţie pe aceea la care se va potrivi condurul ei. Împăratul o iubea, nevoie mare. Şi nici în ruptul capului nu voia să se însoare de a doua oară. Un an întreg, întreguleţ o plânse după înmormântarea ei. Sfatul împărăţiei, ştiind hotărârea împărătesei, lăsată cu grai de moarte, se tot ţinea de câra împăratului ca să se însoare, şi mai multe nu. El se tot împotrivea cu fel de fel de cuvinte. Daca văzu şi văzu că scăpare nu este, se lăsă şi el după sfatul mai-marilor împărăţiei. Dete condurul răposatei împărătese şi doi trimişi ai Sfatului împărătesc răzbătu ţări şi cetăţi, căutând la cine s-ar potrivi condurul. Nu trecu mult şi se întoarseră precum se duseră, fără nici o ispravă. Pasămite, condurul nu se potrivi la nici o fată de împărat, la nici o cucoană, la nici o jupâneasă, la nici o ţărancă, ba chiar la nici o roabă. Împăratul nu mai putea de bucurie de această întâmplare. Condurul sta d-a pururea pe masă în cămara împăratului. Oricine voia să-l încerce avea toată voia.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kogălniceanu vorbindu-i domnitorului Alexandru Ioan Cuza

«Vorbesc, Mărite Doamne, în numele-Adunării,
Acum, când pentru noi e sfântă sărbătoare,
Vei lua destine-n mâini, vei da voinţă Ţării
Şi stai pe-acelaşi scaun ce-a stat Ştefan cel Mare.

Să se împlinească visul dorinţelor de bine,
Ce l-au purtat în inimi strămoşii noştri-n veacuri,
Din tată-n fiu păstrat, să-ajungă pânʼ la Tine,
Ca liberi toţi să fim şi pace în cerdacuri.

O, Doamne! Misiunea-ţi e mare şi frumoasă,
Tu, fă ca legea Ţării să n-aibă nedreptăţi,
Ca fiecare om şi fiecare casă
Să poarte doar cununa scumpei libertăţi.

Domnia Ta să fie în linişte şi pace,
Să nu ne-ntunece Ţara vreo umbră de război,
Fă ca ale noastre patimi să poată să se-mpace
Şi-alungă în pustiuri ce-i ură între noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul lunei. La Tismana

Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O priveleşte c-aceea ochii-mi n-au putut să vază,
Lun-aşa încântătoare n-am avut a ammira.

Şi întâi, ca o steluţă, ca făclie depărtată,
Ce drumeţul o aprinde în pustiuri rătăcind,
În a brazilor desime, în pădurea-ntunecată,
Pântre frunzele clătite, am zărit-o licurind.

Apoi tainecile-i raze dând pieziş pe o zidire,
Ce pe muche se râdică, locaş trist, nelocuit.
Mângâie a ei ruină cu o palidă zâmbire,
Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit.

Apoi, glob rubinos, nopţei dând mişcare şi viaţă,
Se-nălţă şi, dimprejuru-i dese umbre depărtând,
P-ale ştejarilor vârfuri, piramide de verdeaţă,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzeul satului

Din viaţa acestor oameni
Lipsesc mai multe secţii,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea şi norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.

Nu întâlneşti aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur şi argint,
Ţăranii şi-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.

Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla şi cucul,
Care le cântau fără bani toată viaţa,
Şi toată moartea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alai cernit

Eu am rămas la coada vieţii
Ca un ţăran la coada vacii,
Pierzându-mi anii tinereţii
Lângă părinţii mei, săracii.

Apoi m-am însurat cu tine,
Să nu fiu tată prea bătrân,
Însă nu m-am putut abţine
La coada vieţii să rămân.

Când o să mă vedeţi în fruntea
Unui alai cernit, funest,
Atunci voi trece peste puntea
Mândriei de a fi modest.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lege

O lume ce dispare, o lume ce revine,
O lume ce se pierde într-un nor întins...
Când inima-mi se luptă şi apoi menţine
Un fir, un pic de lacrimi întrânsa e aprins.

O rază-ncremenită care se dezice
De propria sa viaţă în care a trăit
Şi un gând turbat ce ar vrea să strice
Visul cel opus văzându-l fericit.

Un sunet ce se naşte astăzi din vorbire,
O lacrimă-i în palmă din ochi ce s-a răpus.
Ceaţa se dezleagă în propria-mi privire
Şi soarele se pierde în tainicul apus.

Orişice tăran e de partea lui,
Stăpâneşte singur sute de hectare...
A uitat pământul oare e a cui,
Sau că egal e pentru fiecare?

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnala

încep să cred în posteritatea mea poetică
acum, cînd toamna se furişează lîngă mine
ca hingherii lîngă un cîine vagabond,
leg viaţa mea de ea
cum leagă ţăranii mînzul de iapă la căruţă,
să-l înveţe cu trasul,
în pămînt nisipos creşte via
din care singur o să beau,
pe dealurile astea doar de mine petrecute
şi de vînt...
cîtă dezolare,
cîtă organizare impecabilă, pedantă a poeziei
în jurul tristeţii
nu vrei să mesteci cu mine foile volumului
pînă cînd se fac o pastă cenuşie de celuloză
lipită de dinţi
şi s-o scuipăm cum scuipă văcarii americani
tutunul prin filme
şi-apoi să vorbim despre gagici, petrol şi vite
nu merită, fată,

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Clisu
Adăugat de Dorina B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-fiică şi rază de soare

Pe ogoarele mănoase din întinsul Bărăgan,
Unde curge grâu-n case din sudoarea de ţăran,
Ca o harnică albină, ca Ileana din poveste,
Mama e şi gospodină, mama pretutindeni este.
Ea e seva care urcă primăvara să dea viaţă,
Ea e soare ce ne-aruncă, raze aurii în faţă.
Este pâinea aburindă, răsplată a muncii ei,
Este suflul nou de viaţă, care urcă-n ghiocei.
Mama-i pacea, mama-i dorul, este somnul liniştit
Care a cuprins feciorul, ce-n leagăn a adormit.
Mama-i steaua mea polară, ce veghează-n veşnicie
Cum se zămisleşte-o lume, cu oameni de omenie.
Mama-i fulger şi e trăsnet, când e vorba de război.
Este sângele ce curge, în milioane de eroi,
Mama-i arcul peste timp, ce duce-n eternitate
Viaţa-rod al fiinţei-nucleu de posteritate.
Cum am putea oare vreodată, ca în viaţă să greşim
Şi să ne întoarcem faţa, fără ca să-i mulţumim?
Dragi copii, i se cuvine, mâinile să-i sărutăm,
Ochii blânzi şi faţa arsă, cu drag să îi dezmierdăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (15 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

O viaţă întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău – extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.

Şi satul meu la fel cu "eşti", ca Ipoteştii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreştiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreştii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.

... acum întregul Prut e o vâltoare,
Şi nu mai trec ţărani, cu caii de căpăstru...
La Iaşi să-şi ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...

Acuma Prutu-i ştreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa preşedintele Băsescu,
- De neam c-o datorie şi de sânge,
Faţă de tine, bade Eminescu...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cânt

Eu cânt pe-acei ce-n jug şi chin
Pe-a lor spinare ţara ţin,
Cari în robie şi necaz
Voinici, puternici au rămas!

Vânjoşi, înalţi, ca fierul tari,
De soare arşi, bătuţi de vânt,
Brăzdează harnicii plugari
Al ţării lor mănos pământ.

Din plug pe toţi ei îi hrănesc,
Vărsând pâraie de sudori,
Dar tot puterile le cresc;
Pe-aceşti puternici muncitori
Eu cu mândrie-i cânt!...

Eu cânt pe-acei ce pân' acum,
Fără cărare, fără drum,
În noapte rătăciţi au stat,
Nădejdea însă n-au lăsat;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexei Mateevici din Basarabia (1907)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aaron Hatfield

Mai trainică decât granitul, Spoon River,
Este amintirea care ţi-a rămas în memorie,
Imaginea mea stând în faţa pionerilor, bărbaţi şi femei,
Acolo în Biserica Unită de ziua Împărtăşaniei.
Eu, vorbindu-vă cu voce înnecată despre lemnarul cel tânăr
Din Galilea care a mers în marele oraş
Pentru a fi ucis de bancheri şi de jurişti;
Vocea mea se împletea cu vântul de Iunie
Care bătea peste lanurile de grâu de la Atterbury,
În timp ce pietrele albe ale cimitirului
Din jurul Bisericii luceau sub soarele verii.
Şi acolo, în propriile rememorări largi cât viaţa,
Sunteţi voi, o, pioneri,
Cu capetele plecate respirând în lume regretele voastre
Pentru fiii ucişi în bătălii şi pentru fetele voastre,
Şi copii pierduţi în dimineaţa vieţii
Sau în intolerabila arşiţa a amiezii.
Dar în acele momente de tăcere amară,
Când vinul şi pâinea erau împărtăşite,
Sosea între noi împăcarea şi pacea.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diabetul poate apărea numai la cei ce trăiesc în viitor, care stau pe scaun şi-şi făuresc planuri. În ţara mea, ţăranii pun cel puţin şase linguri de zahăr într-o cană cu apă. Ei nu capătă diabet pentru că orice s-ar întâmpla, consumă şi dau uitării. Această boală apare mai mult în occident. În occident lumea are tot felul de probleme pe care le consideră însemnate, chiar dacă e vorba de fleacuri.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada bătrânei ţărănci

Şade-o bătrânică tristă
În căsuţa-i de la ţară,
Şi-amândouă-abia rezistă
Sub a anilor povară...

Casa, cât şi veacul veche,
Stă proptită într-o rână,
Şi-mpreună fac pereche
Cu plăpânda ei stăpână...

Anii au trecut în goană,
Parcă ieri a fost odată
Când pe dealuri o codană
Alerga neastâmpărată...

Să tot fie de-acu`anul
De când singură o duce,
Că moşneagul ei, sărmanul,
Veşniceşte sub o cruce...

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Bostan (11 decembrie 1997)
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi voi fi toată viaţa mea pentru Unirea Principatelor Române. Voturile din 5 şi 24 ianuarie 1859, prin care am înălţat pe Alexandru Ioan I pe tronul Principatelor, nefiind decât sublima expresie a eternei dorinţe a românilor, voi susţine cu orice preţ tronul la a căruia fundare am participat eu... Sunt pentru întemeierea guvernului constituţional reprezentativ în toată puterea şi întinderea cuvântului... Sunt pentru libertatea conştiinţei, a presei, a întrunirei, a petiţiei... Sunt pentru aşăzarea dărilor pe un sistem de dreptate pentru toţi cetăţenii... Sunt pentru organizarea marilor lucrări publice: drumuri de fier, canale, porturi... Sunt pentru cea mai mare răspândire a învăţăturii publice, astfel încât fiecare oraş să-şi aibă gimnaziul său şi fiecare sat să-şi aibă şcoala sa primară, încât fiecare român să ştie să scrie şi să citească... Sunt pentru emanciparea ţăranilor prin desăvârşita lor împroprietărire. Sunt pentru cea mai strictă şi temeinică responsabilitate a miniştrilor şi funcţionarilor Statului. Iată principiile pe care le-am profesat de-a pururea şi pe care şi în viitor le voi apăra în orice ocazie şi în orice poziţie mă voi afla".

Mihail Kogălniceanu în Almanah "Viaţa Românească", "Mărturii autobiografice" /"Profesiunea de credinţă"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un cimitir breton

Ei dorm aici somn bun,
Aceşti pescari care şi-au petrecut, cu mult sau cu puţin folos,
Viaţa pe apele Oceanului Atlantic, nemilos;
Nu şi-ar fi aflat acolo, sub unduitorul lui zăbun
Cu valuri lungi şi creţe-un mai acătării pat,
Un mormânt de nimeni netulburat.

Şi ei dorm somn bun,
Aceşti ţărani care şi-au cheltuit întreaga viaţă
Pe câmp, muncind şi-apoi vânzând la piaţă,
Despre ei astăzi eu pot să spun
Că nu mi-i amintesc punând vreodată sare rănii,
Alţii cred că, de fapt, făceau nişte mătănii.

Şi-acum când noaptea cade,
Eu, de furtună-mpins din stâlp în stâlp,
O biată stafie trudind pe ape şi pe câmp,
Cutreier pe păşuni, în unde-arunc năvoade;
Iar morţii mei dragi cu mâinile lor pale
Mi-arată drumul pe mări şi pe ogoare.

poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iarna se grăbeşte

numai amândoi
aşteptăm iarna într-o căsuţă la ţară
să alunece peste măguri
avem lemnele pregatite
ţuică şi vin pentru fiert

şi iarna se grăbeşte

înnoptăm pe uliţe desfundate
să întîlnim ţărani dezlegaţi la limbă
cu povestiri haioase

din trei în trei zile vine şi pleacă autobuzul
la o răscruce de drumuri aşteaptă lumea
Acolo-i inima cătunului, magazinul alimentar, bodega
unde poţi vedea ţărani adevăraţi
mai des şi mai vorbăreţi ca deobicei

figuri necunoscute
preocupate de mersul lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu din ttp://agonia.ro/index.php/poetry/13925937/%AAi_iarna__se_gr%E3be%BAte (28 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Să veniţi la mine-n Vlaşca,
în Vlaşca cu magii reale;
dragii mei, e-atâta soare
şi minuni sentimentale!

Aici bătrânii mei ţărani
strâng necazurile acasă;
salcâmii cresc lângă tufani
şi înfloresc în masă.

Eu bărbatul de pe câmpie
vă aştept aici de-o viaţă;
cu doruri şi uluiri astrale
şi iubiri ce mă răsfaţă.

De veţi veni, azi, în Vlaşca
cum visat-am tot mereu;
vom chefui ca-ntotdeauna
şi-om cânta precum Orfeu.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii ­-
"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III".

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!