Citate despre fluturi și timp, pagina 43
Textele de mai jos conțin referiri la fluturi și timp, dar cu o relevanță mică.
Decembrie se repetă
tata a murit într-o noapte de joi spre vineri
aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece și negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina
adâncind disperarea
undeva s-a produs o greșeală
mama avea ochii sticlați și
mirosea a pâine proaspătă
mă ținea strâns cât mai aproape de piept
să mai fim împreună doar pentru o vreme
dincolo de toate acestea
chiar și Dumnezeu clipea îngăduitor
poate sunt vinovat în ideea că
n-am știut să aprind o lumânare pentru tata
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe în vis
Azi în zorii dimineții
Era un falnic răsărit,
Iar la prânz simțeam căldura vieții,
Voiam să fie un soare cumplit.
Am gânduri și-o speranță-n suflet,
Singura ce e pe-acest pământ,
Aș vrea să am un mare urlet,
Ca atunci când aș fi cu flori în mormânt.
Au trecut zile și nopți cu vise,
Tu lângă fereastră mă așează,
Pe cer steaua noastră se-aprinde
Și vine al nostru înger de pază.
Frumos ne veghează o lumină,
Ce stă aprinsă-n fiecare noapte,
E ca un luceafăr pe boltă,
De gânduri bune să ai parte.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (13 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbătrânit ca un fluture
Noaptea își va bănui întunericul de trădare
cât îngerii cu aripi albe au ajuns la timp
și s-a făcut pace între dușmani.
Râurile se vor liniști după furtuni deocheate
de se vor putea trece și fără poduri
spre luminoasele orașe din depărtare,
oamenii vor purta cu ei cuvântul ce-i va uni
dând un alt înțeles apropierii
din fiecare unghi.
Mai bogați cu câte o faptă
se vor simți sănătoși în gândire
și fiecare va arăta câte un semn de bunăvoință
cu surâsul pe fața luminoasă
și bărbații vor purta câte o floare
pe care s-o dăruiască unei femei
cu toată dragostea inimii lor
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurs
ziua care începe
în dreptul paginii proaspăt tipărite
face înconjurul meu... mâna asta de culori
umplută cu fluturi hormonali speriați vii
ignor sentimentul flatării
acea împingere perfidă din realitate
asemenea unor mici invazii
susceptibile să vindece
păstrez emoțiile în palmă
domestic mă întreb
dacă nu am lăsat
ușa descuiată
ceva pe foc
vreo lumină stinsă
acopăr problematica feminină
cu rochie amplă-n semiobscuritate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemântuire (2)
orizontali în morminte
ne lăsăm traversați/ nu simțim timpul
rămân incrustate dâre bolnave
ca-ntr-o poartă a sărutului răsturnată
arapi dezmoșteniți de propria culoare
în ruptura din noi crește haosul
ne perpelim spinii unii într-ai celuilalt:
nu sosesc mironosițe.
când am întins o mână țărâna ne-a acaparat
dezvelite scheletele s-au holbat impudic:
steaua n-a mai știut să călăuzească
nicio oglindă nu ne-a putut recompune
eram copiii orfani... dacă ne durea?!
poate... de am fi înțeles lipsa...
văduvi perfecți
nu ne cunoscusem vreodată cu adevărat
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu, domnul nostru
m-am întâlnit cu domnul eminescu
în tinerețea mea
la umbra teiului în floare,
era în luna mai când natura nuntea fluturi,
nu știu dacă visam ceva
mi se părea că el ninge cu fulgi negri de zăpadă
era trist
că doina lui fusese interzisă
umbla cu niște chei în mâna
să descuie lacătul limbii române
să dea drumul la cuvintele
strânse cu migala din cronici
să semene pe solul nostru
sămânța poeziei precum venere și madonă,
luceafărul, mai am un singur dor, călin,
iubind în taină, melancolie, craiasa din povești
și alte petale rupte din inimă
atunci mi-a spus el că tată-i este shakespeare
și mumă poesis,
uitase obârșia,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața Scriitorilor
Viața Scriitorilor, o viață risipită,
Pe albe foi și pajiști înverzite,
Un pumn de stele, și unul de argilă,
Rupte din cugetul și cordul lor puternic.
Viața Scriitorilor, dorința tuturora,
Să aibă călimara în suflet și în gând,
Și-o albă pană, vrednică în noapte
Topind în ea, pașii timpului cu insomnii fierbinți.
Viața Scriitorilor, un Univers al lor,
O caldă pușcărie, zidită chiar de ei,
Un beci în care ei, sunt grădinarii veseli,
Punând semințe, pentru a scoate viitoarea carte.
In mintea lor toți fluturii, sunt înviați ușor,
Cu apa sfântă din ploaia Lui Hristos,
Iar sufletul se joacă, prin ochii de copil,
Să soarbă bucuria pentru un nou poem.
Captivi în propria tristețe blândă,
Se împletesc cu mintea prin toți fiorii reci,
Coboară-n carne, prin pielea lor bătută,
Să pună pe hârtie, nămolul strâns în piept.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (3 martie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua copilului
Mi-a urat o turturea:
- La mulți ani de ziua ta!
Să fii bun, să fii cuminte,
Să asculți sfat de părinte.
Să crești mare și frumos
Și să fii politicos.
- Mulțumesc, așa voi face,
Bucuros sunt și îmi place
Ca să știu că sunt iubit,
De cei mari sărbătorit.
Îți pun însă o-ntrebare:
N-ar fi bine s-aibă, oare,
Sărbătoare pisicuța
Și căluțul, furnicuța,
Fluturașul drăgălaș
Și cățelul meu poznaș?
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Martirul umblător
peste zăluga joacă de fluturi
un cer lin, chiar inadmisibil de lin,
esențe de infinit împrăștie.
pe când aici jos în bruscul foșnet de existență
arborii fascinează împrejurul
cu-n talent de smarald
încât ochii îi geologesc rotund.
cine știe dacă aceste bucle de lumini nealungate
și căzute continuu în respirația crengilor dragi
nu sunt chiar pentru mine,
ori pentru ora ce mă strânge în dorul ei?
pe dedesubt și pe deasupra miresme în sunet...
într-o îndrăzneală atât de prelungă
încât starea lor de margine
mai mult spre mine și-o îndreaptă.
orb zbor stâncile prin cârduri de umbre încearcă
când iluziile mele sunt sfărmate de un rai
când curbura aerului
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul miraculoaselor combustii după o rătăcire...
Ai revenit, psalmodiind cântări
în nopțile de liniști sub salcâmi...
Cu buzele emfatice de așteptări
ai sărutat pe cer polară fruntea ei
de lut oliv al rătăcirii tale...
Și păru-i cris, vâlvoi, învăluit
de nori de dezmerdări: platonice-aurori,
i-ai răsfirat în văluri de brocart
pe nesfârșite - înspumate ape...
Cu-n tâlc din vis, ea ți-a zâmbit,
să o primești în raza ta de-atunci...
În ea să uiți și-n ea să-nveți să înflorești
un crin sălbatic, sângerând pe seară
cu începutul, diafanul astru,
cum să iubești și s-aromezi în pâine
miezul zilei mai carnal,
să îl dezbraci de gândurile rele,
în oase drepte, rătăcind sihastru
și-n lanul plin de maci albaștri,
de cercul crucii umbra răstignind,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Apetroae
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru Ilorian Păunoiu
Până-n cea de-a șaptea chakră,
Tomograf universal,
Lumi se nasc și lumea moare
Repetat și ireal.
Lumea-n taină își petrece
Nunți și-nmormântări, cu fast,
Numai timpul trece, trece,
Defăimat, statornic ceas.
Până-n cea de-a șaptea chakră
Totu-i temeri și balans,
Viața noastră-i doar o arcă,
Lemn pădurii, care-a ars.
Tocu-i înmuiat în zgură...
Morții, în cuvinte reci,
Trec ținându-se de mână
Pe a frazelor poteci.
Tomograf universal,
Sufletu-i rănit și cast,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa neagră
Fluviile, fluturii și pământul
înălțau spre cer aripi de gheață;
omenirea fiind ocupată
cu studiul ultimului papirus
despre eternitate, progres și sfârșit.
Prin lume, mireasa neagră-și scrie
veacul de frig și singurătate,
închisă în iglul infinit de sânge
unde croșetează avid destine...
Al meu l-a împletit altfel:
în insula sufletului urlă lupii tineri,
goi, însetați și flămânzi,
așteptând renașterea ultimei ploi.
Nu mă văd pe mine nicăieri
și nici lumina dimineții...
Mă tot căut în ultimul bou-vagon al vieții -
în austrul care-mi mângâie tâmpla aurie
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Phantasma de luxe
La început puțin, apoi din ce în ce mai mult, se-așază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb și negru. Și din ce în ce mai puțin alb și tot mai mică luna.
Odată cu praful, se-așterne liniștea. La început puțină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat și nu-ți dai seama.
La un moment dat liniștea devine violentă și-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.
Pe rînd mamele, tații, prietenii, copiii ne spală de praf și de liniște.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros și liniștea o atmosferă în care ne abținem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.
La început praful e ușor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniștea noastră se unește cu liniștea altora
și formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legați prin jurămîntul
tăcerii.
[...] Citește tot
poezie de Leonard Ancuța (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olimpul, zeii și dragostea
Cântă păsările!
Pe lunci se așterne ciripitul lor
Cerul s-a înseninat,
Se limpezește iarba.
Sibila nobilă romană își ascunde părul negru,
Ca abanosul de privirea oamenilor
În Olimp e liniște... zeii se iubesc cu oamenii
Ard tămâia aprinsă cu razele soarelui
Beau must și vremea e bună...
Miroase a pâine dospită, a iarbă
Prin care melci zburdalnici se dezbracă de case,
Iubindu-se în zbor.
Din icoane privirea sfinților aprinde focul în vetre,
Bătrânele satelor rostesc rugăciuni
Coasele ascut cerul cu sunetul pietrei,
Pădurile de aluni șoptesc discrete
Vraja lacului cuprins de nuferi ca niște plete de fată bogată
Răsăritul nu e departe în acord cu aripile fluterului
Un fluture desprins dintr-o carte, de un roșu colorat
Ce se naște din foc.
[...] Citește tot
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jeremy Grey: John? Trebuie să vorbim acum. Este important.
John Beckwith (intrând în biroul lui Jeremy): Ce s-a întâmplat?
Jeremy Grey (suspinând): Avem la dispoziție trei săptămâni ca să ne facem de cap. Este sezonul nunților, prietene!
John Beckwith: Nenorocitule!
Jeremy Grey: Suntem invitați deja la șaptesprezece.
John Beckwith: În regulă, acum spune-mi la câte trebuie să plătim pentru băuturi?
Jeremy Grey: Bună întrebare. Îmi place cum gândești, la două se plătește, dar suntem acoperiți: Inimi purpurii. Nu va trebui să plătim pentru băutură.
John Beckwith: Da. Perfect.
Jeremy Grey: Vom avea ocazia să întâlnim sute de fete superbe, atât de emoționate de gândul căsatoriei încât vor renunța la inhibiții.
John Beckwith: Și cine va fi acolo ca să le prindă?
Jeremy Grey: Aruncă plasa și prinde acel fluture frumos, prietene! Ce îți place mai mult, Crăciunul sau sezonul nunților?
John Beckwith: Corect! Mă duc să îmi pregătesc costumul. Cine suntem de data asta?
replici din filmul artistic Spărgătorii de nunți
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autobiografie
În copilăria mea copacii erau verzi
Și foarte mulți. Și fluturi prin livezi.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Când vorbea tata parcă lovea-n copaci securea,
Iar la gât gulerul îi stătea mereu aiurea.
Vino devreme sau nu veni deloc.
Mama purta rochii de un galben stins;
Blândă, duioasă, blândețe fără de cuprins
Vino devreme sau nu veni deloc.
Pe la cinci ani am început să am coșmaruri dese
Și-apoi nimic apoi nu a mai fost precum fusese.
Vino devreme sau nu veni deloc.
[...] Citește tot
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul anotimpurilor
Salbă albă de mărgele
Și păianjeni de lumină,
Dans de fluturi și de stele,
Paturi reci de muselină,
Flori de gheață la fereastră,
Zarvă-n cer și pe pământ,
Pâlpâiri de foc în casă,
Ori colindători cântând...
Apoi vrajă, ce minune!
Peste-un petec de ninsoare
Prind în vise să adune
Ploi de gâze și petale...
Cu cercei de jad, deodată,
Ștrengăriță, bat-o vina,
Tânără și-mbujorată
M-a întâmpinat vecina,
Vânt de taină și lumină,
Mângâiere de petale,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa zborului spre stele...
Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.
Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.
Candelă pe drum de noapte...
Fulger lanț pentru furtună.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcea deșteptare a inimilor adormite
Mai cade încă bruma-n noapte, aparent vorace,
dar îndulcit, aerul inofensivă o face.
Iarba și florile acum nu mai îngheață,
perluțele sunt parcă înșirate pe ață.
Sunt picături precum lacrimile
unei femei dezamăgită-n dragoste,
ce și le usucă consolându-și gândurile
că din nou va răsări soarele în staniște.
Pe corzile timpului renăscut,
natura cântă melodii armonioase
căci mantie de verde crud și-a pus pe lut
zâna primăvară, nascuta din gerul trecut...
Îmbrăcat în verde, albastru, galben,
vântul coase-o armonie de Chopin...
Adagio, pe narcisa imperială
inima candidă se așază ca o bănuială,
razele strălucitoare învăluite-n eșarfa solară
își împrăștie printre brazde lumina boreală.
Frumoasă ești tu, primăvară,
proaspătă și parfumată ca fecioara codană.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezîmpovărarea
Mă despoi de țepii vremii, încrustări de ploi pe floare,
Mă dezic de rug cu neguri, încordat e să pocnească;
Mă dezbrac de lupii genii ce-au zăcut pielii ninsoare
Și mi-apropii zorii zilei, lungi otrăvuri să sfârșească.
Mă despoi de hoarde oarbe ce-am zis: - Doamne-s trandafirii!
Mă dezic de roșul negru ce mi-a adumbrit zefirii;
Mă dezbrac de adâncimea fără leac în dezertare
Și-o să scriu versuri pe aer cu-oglindire-n cai de mare.
Mă despoi de mine toată, de hidoasele-mi iubiri,
Mă dezic de risipirea îngerilor falși Luminei;
Mă dezbrac de neștiirea c-am avut prevară-n firi
Și mă scot de la blestem cum că i-aș fi soră Vinei.
Mă despoi de harul beznei, spulber deșirat corneei,
Mă dezic de planul umbrei cu sălășluire-àripei;
Mă dezbrac de cataclisme ce-mi pun piedici la condei
Și mă dau cu ochii-închiși neputreziciunii Clipei.
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu din Les fleurs de la tendresse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fluturi și timp, adresa este: