Adam şi religie

Să tratezi muntele ca pe un paradis în care Dumnezeu te-a lăsat pe tine ca pe un Adam, pentru a-l ajuta să-şi păstreze originalitatea şi sfinţenia.

citat din Luiz Trenker
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă profană

Stăpâna mea, învaţă-mă să plâng,
Aşa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...

Să plâng şi eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...

Învaţă-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieţii mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliţă şi-un scut...

Şi dacă-n viaţă n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca şi Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învaţă-mă să mor!...

poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundaţiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam n-a fost matematician

Poate
că
trei

Este
adevărata
poartă
a
infernului

Îmi
şopteşte
singurătatea

Deschizând
ochii

C-o
lacrimă

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (20 aprilie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam (se plimbă prin încăpere; vorbeşte încet): Spiritul nu mai valorează nimic. Năruirea este totală. Egalitatea a devenit noua lor religie. Absurdul nivelator vine ca un tăvălug. Şi munţii sunt prăvăliţi peste văi adânci... Şi apele se pierd în nisipuri sterpe... Şi cerul cade peste pământ... Iar ţara se transformă treptat într-o pustietate roşie... În această implacabilă ecuaţie totul este redus la zero... (Oftează adânc). Ce nu poate reteza secera, sfarmă ciocanul... Se calcă în picioare tot ce nu miroase a transpiraţie... Pentru ei, cultură înseamnă lene! Estetica artei este redusă la batoze şi furnale... Dumnezeu a dispărut şi odată cu el a pierit şi conştiinţa naţională... Ultimii intelectuali rămaşi în libertate îşi vând sufletele, pentru un apartament la bloc şi o butelie de aragaz... Aşadar, cercul de imbecili e complet... Iar eu sunt o rază vectoare a acestuia... Mătur totul în jur! (Oftează răsfoind "Caietul negru"). Şi, totuşi, conştiinţe mai există...

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Eva a cules strugurii şi i-a storcoşit şi i-a dat lui Adam să bea must, sigur că acestuia - ce Dumnezeu, doar era barbat - i s-a urcat sângele la cap şi i-a şoptit cineva la ureche că între coapsele cele parfumate cu eternitate ale Evei s-ar ascunde acea poartă a Raiului prin care el, abia intrat, s-a şi văzut obligat să o părăsească pentru veşnicie.

Ioan Lilă în Parfumul păpuşilor de porţelan
Adăugat de Adriana Stefanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce noroc pe omenire că Dumnezeu a făcut o singură Evă, când de fapt ar fi putut să facă din coastele lui Adam douăzeci şi patru!

aforism de Mihail Mataringa (21 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai respiraţie

Nici Creştin şi nici Mozaic, nici Muslim şi nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean şi nici din pământ,
nici din eter şi nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam şi Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup şi nici suflet.

Aparţin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o ştiu şi care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea şi din mine,
singura care respiră cu respiraţia unei fiinţe omeneşti.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat originar

De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet şarpe cu vorbe să te îmbete
Şi-n loc s-asculţi smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?

Şi tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeţi te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învăţat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare aţi săvârşit păcatul?

Noi toţi, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranţa şi ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putinţă,
Ne-am săturat de trudă, nevoi şi suferinţă.

O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea şi-a ochilor lumină
Să te vedem la faţă, să îţi cunoaştem firea,
Şi să-nţelegem astfel ce este mântuirea!

poezie de Octavian Cocoş (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul: Eu nu cu voi am treabă. Prin versul meu, vorbesc cu Dumnezeu!
Adam (zâmbind): Aici e problema, Maestre! Rânduiala noastră presupune că Dumnezeu nu există. Iar dumneavoastră îl invocaţi în fiecare pagină...
Poetul: Dumnezeu? Voi L-aţi scos din biserici, dar El există! Căutaţi în inimile oamenilor... (Ironic). Percheziţionaţi-le atent sufletele!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp frumos

Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeţi
Un soare surâzând
Deasupra apei
Copilele sărace
Şi toţi băieţii de pe lume
Se lasă pradă celei mai profunde bucurii
Nu va mai fi vară nu va mai fi iarnă
Nu vor mai fi toamnă primăvară
Numai timp frumos tot timpul
Şi Dumnezeu zvârlit din raiul pământesc
De-aceşti copii simpatici
Ce nu-l mai recunosc drept părinte-al lui Adam şi-al Evei
Se duce la uzină să-şi caute de lucru
De lucru pentru el şi pentru al său şarpe
Dar nu mai sunt uzine
E numai
Un pământ roditor
O lună cumsecade

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia fericirii

Ploaia fericirii îmi fulgeră în suflet
Întrări de curcubeie cu chipul tău de dor,
Ropote de fluturi zboară în stomacu-mi
Tăinuind plăcere, desăvârşind fior.

Visele profunde ne cuprind pe rând,
Din coasta lui Adam ies orişicând femei
Cu fructiere pline cu mere şi venin
Dar cu iubiri aprinse în sabie de zmei.

În startul clipei care iar ne înconjoară
Tu-mi aduci izvoare cu roua cea mai pură,
Porţi soarele-ntre plete şi porţi luna
Dosită-n mierea dulce-a cuvintelor din gură.

Mă poartă aripi lungi spre o iubire nouă,
Cerul cerne fluturi în taină peste zare
Tu-i culegi belşugul plăcerii dăruite
Cu duioşie-n suflet dar şi cu nepăsare!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul şarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că şi Adam în acel plai,
Avea un şarpe fără bai,
De ce, parşiva l-a schimbat?
Se pare că, deşi plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai şi tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

răbdarea mea

calm ca un frasin, când
ca o salcie
din vânt iau proiecţiile voastre
îmbrăţişându-le
încep cu «duminica
izgonirii lui Adam din rai…»
vezi
nu mi-a trebuit mult, cititorule,
prietene
să te găsesc
să ajung să-ţi sărut mâinile
prin cartea aceasta ce-o atingi…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd o punte între teoria evoluţiei şi creaţionism. Cred într-un Adam monocelular, capabil să se diversifice şi să se reproducă. Entitatea care l-a programat, - raţională şi extraterestră - merită apelativul de Dumnezeu.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua ispitire a Evei

Eşti ameţită de iubire?
Dezbracă-te de tot ce n-ai,
ca Eva. Reprimiţi în Rai,
vom fi scutiţi de izgonire.

Că, dezbrăcat de tot ce n-am,
şi, gol, ştiind tot adevărul,
din tine voi muşca, iar mărul
i-l vom lăsa tot lui Adam.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul şarpelui

Şarpele în grădină
Dacă n-a fost Dumnezeu
Atunci a fost zborul
Şi energia din sângele lui Adam.

Sângele din trupul lui Adam
Care s-a strecurat în Eva
Era elementul nemuritor
Despre care Adam a jurat c-a fost iubire.

Sângele din trupul Evei
Care i s-a scurs din pântec –
Înnodat pe cruce
Nu avea nume.

Nimic altceva nu s-a întâmplat.
Din iubirea care nu poate muri
Se revarsă milioane de chipuri
Şi epiderma agoniei

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

La naştere sămânţa morţii încolţeşte-n noi.
Şi-abia născuţi, toţi suntem botezaţi,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.

De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viaţă?
Ce moştenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morţi au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morţii îşi nasc fii,
să îi condamne şi pe ei la moarte!

De ce ne naştem, Doamne,
înfometaţi de viaţă
şi-o iubim,
când singura menire a vieţii,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?

Schimbă, Domane, sensul vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesor la examen

Copil fiind, am pregătit întrebările pentru un examen.
Testul era atât de simplu
că nu aveam cum să nu-l trec.

Întrebare 1: Descrieţi gustul Lunii.

Are gustul Creaţiei, am scris,
are aroma luminilor stelare.

Întrebare 2: Care este culoarea Iubirii?

Iubirea are culoarea apei găsite
de un om însetat, rătăcit în deşert, am scris.

Întrebare 3: De ce se topesc fulgii de nea?

Am scris: pentru că ei cad
pe limba caldă a lui Dumnezeu.

Mai erau acolo şi alte întrebări,

[...] Citeşte tot

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea şi Sfânta Poartă

Adam şi Eva, ştim precis,
Că fericiţi au fost, deşi,
Îi puse dracul într-o zi,
Din măr să guste-n Paradis
Şi de atunci li s-a prezis,
Că izgoniţi din Rai vor fi,
Iar ei spre a putea ieşi,
Măreaţa Poartă s-a deschis
Că mulţi aspiră să o vadă,
Se tot vorbeşte, ca de-un vis
Şi-n Rai intrăm făr-de tăgadă,
Ca buni creştini, -ne este scris-
Dar nu există vreo dovadă,
Că de atunci, s-a mai deschis.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine şi Rău

Omul ca operă a lui Dumnezeu
făcut din lut şi frământat de mâinile Lui
s-a trezit într-o zi cu conoştinţa binelui şi răului
primită prin gustarea mărului
la îndemnul şarpelui, amăgitorului,
care şiretul bănuia, că sărmanul
nu va şti ce să facă cu ea.
Noi şi azi ne gândim... dacă Adam...
ar fi fost mai atent cu nevasta
nu l-ar mai fi lovit năpasta.
Dar aşa dragii mei privitori
a trebuit să-şi schimbe viaţa,
să se trezească în fiecare zi în zori
să iasă din Rai, să lucreze pământul
şi să înţeleagă că în Rai unde,
nu ridica nici un pai, nu mai era loc pentru el
şi a învăţat-o şi pe Eva să facă la fel.
Să vâneze, să facă rost de mâncare
să împletească haine din fibre vegetale
să lucreze pentru iarnă piei de animale.

[...] Citeşte tot

poezie de Dănuţ Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!