Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
O, nemuritor Luceafăr (omagiu)
O, NEMURITOR LUCEAFĂR!
-omagiu spiritului eminescian-
O, nemuritor Luceafăr
ancorat în Cer albastru!
Te așteaptă flori de nufăr,
să le dai sclipiri de astru!
Zbor de Pasăre Măiastră
e drumul tău prin infinit!
Floare-albastră... Floare-albastră...
cu dor te-așteaptă-n asfințit!
Codrul, după tine plânge,
plâng în ropote, izvoare,
căiubirea lor se frânge
pe-ale vremii sanctuare!
Teiul, la pământ se-nclină,
încărcat de flori și doruri,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (15 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire în Zodia Iubirii
REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII
Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.
Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.
Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.
Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru Hristos (sonet)
Recviem pentru Hristos
(sonet pătimirilor)
Tot mai pustiu este dealul Golgota,
Ce amintește de Hristos pe Pământ,
De Trupul frânt și Sânge în pocal sfânt,
Din vremea când cu ucenici lua Cina.
Răsună ecouri la Sfântul Mormânt,
Până află toată creștinătatea
Că Mântuitorul a învins moartea
Și a înviat pentru nou Legământ.
Se-aud cântări din Scripturile Sfinte,
Când heruvimii Îi cântă Prohodul
Lui Mesia dezbrăcat de veșminte.
În ceruri se întrunește Sinodul,
Să dăruiască celor din morminte
Lumina vieții, fredonând triodul.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de primul sărut (sonet)
DOR DE PRIMUL SARUT
(sonet de restriște)
Îmi caut primul sărut prin amintiri,
Când mi se face dor de o iubire,
Ce-a fost a sufletelor contopire
Și-i prizonier în tainice trăiri.
A fost doar o inocentă jertfire
De sentimente, ce pluteau în roiri
La matca vieții, dar fără pătimiri
Și năzuința de însuflețire.
Ecoul sărutului mai răsună
Pe portativul inimii stinghere,
Când sufletul pribeag îi cântă-n strună.
Se cuibărește în pustii ungere
Și în tolba regretelor adună
Enigma sorții scrisă în mistere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (6 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțarea Sfintei Cruci
Înălțarea Sfintei Cruci
În anotimpuri la răscruci,
Prin Înălțarea Sfintei Cruci,
Cu har cinstește soborul,
Pe Iisus Mântuitorul.
Patimile-s amintite
De duhovnic sau părinte,
Cum Hristos a fost chinuit,
Și între tâlhari răstignit.
În recviemuri cântă sfinți,
Când slujitori fără arginți,
Spre cer înalță cântare
Cu a Crucii Înălțare.
Spre a morților cinstire,
Crucile din cimitire
Cu busuioc se-mpodobesc
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișoare de cuvinte
MĂRȚIȘOARE DE CUVINTE
Din zăpada diafană,
s-alunge a vremii iarnă,
mândri răsar ghioceii
și scutură clopoțeii.
Să dea veste-n toată țara,
că a venit primăvara,
aduc bucurie mare
în grămezi de mărțișoare.
Crini, zambile, margarete...
pentru măicuțe și fete,
pentru colege, iubite...
sunt daruri binevenite.
Eu, din troiene de gânduri,
pun mărțișoare pe rânduri,
pentru toți cititorii mei,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (1 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunună de lacrimi (poetei Nina Cassian)
CUNUNĂ DE LACRIMI
(În memoria poetei NINA CASSIAN)
Se ofilește frunza-n copacul vieții,
când rădăcina nu poate să-l hrănească.
Orfani de mamă vor fi de-acum, poeții.
Că sufletul ei plecat-a să renască.
O ploaie de stele se revarsă-n ape,
din sufletul stingher înălțat către Cer.
De îngeri și zei să fie mai aproape,
veșnicia-și duce în lume de mister.
Cunună de lacrimi îi împletesc și eu,
poetei ce scria gândurile sale.
Dar când încerc să o așez pe capul său,
se transformă-n vin de Sărbători Pascale.
Vinul de lacrimi îl torn la rădăcina
copacului cu frunze îngălbenite.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Memorii înlăcrimate (17 aprilie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăznuirea eroilor
PRĂZNUIREA EROILOR
În cimitirul satului,
la Înălțarea Domnului,
eroii sunt comemorați
într-un pomelnic adunați.
Clopotele dau trezire,
de-a Înălțării vestire.
Spre a morților odihnă
cântă sobor fără tihnă.
La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiție creștină,
cu merinde și lumină.
De la urmași ce i-au iubit,
spre cei morți se-nalță spirit,
cu lacrimă arzătoare
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spășită
În genunchi mi-am tors speranță
din fuiorul viețuirii,
norocului să-i țes treanță;
cu drama nefericirii.
În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conștiința mi-apasă
suflet rătăcit prin lume.
În genunchi voi sta spășită,
până aripi îmi vor crește.
Ca-n lume neprihănită
să-mi duc destin de poveste.
În genunchi îmi duc menirea
printre îngerii din Ceruri,
să le caut nemurirea
gândurilor puse-n versuri.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (12 iulie 2014)
Adăugat de Un prieten
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Comemorare Sfântului Ștefan cel Mare
COMEMORARE SfÂNTULUI ȘTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la intrarea în eternitate)
Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
să scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă și în orice faptă.
La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie și sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ștefan-Vodă-cel-Mare.
El nu purta renume din statură,
ci din fermitate și-nțelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.
Pe pământ trimis de Divinitate,
să cârmuiască neamul moldovenesc,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiția Sf. Ap. Petru și Pavel
TRADIȚIA SF. AP. PETRU ȘI PAVEL
Tradiție creștinească
traversând prin timp istoric,
vine-n vatră strămoșească,
să vestească mare praznic.
Cu tradiții moștenite
și prin obiceiuri sfinte
se-mpart fructe pârguite
pentru morții din morminte.
Ritualul amintește
călătorilor prin viață,
că soarta le pregătește
un sfârșit pierdut în ceață.
Iar sufletul va străbate
vremuri în lumea celaltă,
cu Sfânta Divinitate
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" (septembrie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La catafalcul lui Adrian Păunescu
LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU
Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintașii de-a fi împreună.
Nedeaptă-i soarta care curmă viață
cu suferințe trupești și sufletești,
scurtând destin și spulberând speranță
din cei ancorați în visuri omenești.
Regrete și zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul șlefuitor de idei.
Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boboci de școală
BOBOCI DE ȘCOALĂ
Ca într-un buchet, bobocii
de băieței și fetițe
pășesc pe drum nou al vieții,
la școli sau la grădinițe.
Îmbrăcați ca de sărbători,
își duc emoții în ghiozdan.
Ducând buchețele!
pășesc timizi în primul an.
Iar în fragedă mlădiță,
cu vis de emancipare
duc măreață năzuință
în performanțe școlare.
În vacarm de gălăgie
prin clasă și pe coridor,
își consumă energie
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Visele copilăriei (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pasă (pamflet)
Îmi pasă și mă doare starea națiunii,
Când văd aleșii care se comportă
Mai lacomi ca hiene și mai răi ca hunii,
Din ciolan să ia întreaga cohortă.
Cu sabia-n cuvânt și cu resteu în ură,
Nimic nu lasă rivalilor mărunți!
Se luptă să le ia și pâinea de la gură,
Să nu le știe manevre de corupți!
Când biata țărișoară este sub greutăți,
Ei fac planuri, de unde să ciupească.
Onoarea își compromit, când calcă și pe morți
În planul hapsân, să se pricopsească!
De poporul român, îmi pasă și mă doare,
Văzând că din greu, pentru fii se zbate,
Iar "patrioții" se-arată la sărbătoare,
Să vorbească despre moralitate!
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din România - patria din sufletul meu (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucură-te, Marie
BUCURĂ-TE MARIE RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI
O, milostivă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios!
Roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul!
Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu menită, dăruiește-ne, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt!
Ca cea care ai născut mai presus de cuget pe Mântuitorul sufletelor noastre te slăvim, grăind, cu harul tău:
Bucură-te, Mărie, ceea ce ești lauda de obște și cinstită a neamului omenesc!
Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă:
Bucura-te, apă izbăvitoare!
Bucură-te, tămăduitoare a tuturor bolilor!
Bucură-te, alungarea patimilor lumești!
Sfântă Fecioară, tămăduiește bolnavii ce gustă din izvorul tămăduirii!
Preacurată Maică, fă să curgă din izvorul cel dumnezeiesc, minunea cea adevărată cu torentul tămăduirii!
Pentru aceasta ne adăpăm cu totii din credința șuvoaielor îmbelșugate.
Din vapaia durerilor scoate pe cei ce aleargă la tine, tămăduindu-i cu apa din izvorul miraculos!
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeșertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătății, nădejdea și mântuirea tuturor creștinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor și ai trupurilor noastre, către tine îtindem mâinile noastre cele slabe și din adâncul inimii strigăm ție: Caută spre noi dintru înălțimea ta cea sfântă!
Vezi credința și umilința sufletului nostru!
Ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră!
Depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea și toată întristarea ce vin asupra noastră, întru această vremelnică viață și videcă toate bolile și neputințele noastre cele sufletești și trupești!
-Dăruiește-ne sănătate și ne izbăvește de veșnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat:
[...] Citește tot
rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinocțiul floral (sonet)
ECHINOCȚIUL FLORAL
(sonet iubirii echinocțiale)
Străbat nămeți spre anotimpul floral,
Ca să-mi brodeze ie din petale
Și să alunge tristeți glaciale,
Cu Soarele ce surâde jovial.
Voi dărui sentimente egale
Spiritului sosit la ultimul bal,
Când îmi oferă prinosul ideal,
într-o cupă plină cu osanale.
De mâine vom porni pe altă cale,
Spre noi orizonturi cu Soarele-n zori,
Din harul vieții să umplem pocale.
Vom duce speranțe dincolo de nori,
Să le binecuvânteze vestale
În destin ce e menit oricărei flori.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Timpul regăsirii (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele - mugurii gândului (sonet cuvântului)
CUVINTELE MUGURII GÂNDULUI
(sonet cuvântului)
Citește, frate, să te înțelepțești,
Orice simți că îți atrage privirea!
Neîncetat să îți cultivi menirea,
Cât o sămânță de creație ești.
Spre culme privește nemărginirea
Vieții, ce duce pe cărări îngerești,
Un ideal visat, în el să zidești
Altar de stih, ca să-ți sfințească firea!
De condei magic să te îndrăgostești,
Ca să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri românești.
Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugurești
Și în rodul de gând să-ți lași jertfirea.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia cu destinul sfânt (sonet omagial)
FEMEIA CU DESTINUL SFÂNT
(sonet omagial)
În fiecare martie revine
Serbarea femeii cu destinul sfânt,
Menită a lăsa viață pe Pământ
Și făclia nemuririi a ține.
Cu dor de măicuța în suflet răsfrânt
Îi caut privirea pe zării senine.
Durerea sufletească să-mi aline,
Aprind candela inimii în cuvânt.
Pornesc pe deal, ca-n vremuri de odată
Să-ți adun buchețele de ghiocei,
De ziua ta, măicuță minunată!
Val de tristețe din ochi curge pe ei
Și se ofilesc în bătrâna-mi soartă,
Ca vița ce străjuia prispa casei.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (8 martie 2020)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea ursului Arthur (sonet)
LA MOARTEA URSULUI ARTHUR
(sonet omagial)
Suspină frunza în codrul secular,
La vânătoarea bătrânului Arthur,
Prințului străin să-i fie tezaur,
Ce-n munții patriei era singular.
Râvnind trofeul prețuit în aur,
Să îmbogățească regat princiar,
A ucis blănosul - unic exemplar,
Pe pajiște ieșind în ultimul tur.
Blestemați fie cei ce ți-au vrut moartea
Și ți-au curmat viața păstrată mulți ani,
Rege al pădurii din patria mea.
Lăcomia lor după nemunciți bani
Le-a adus disprețul și răzbunarea
Neamului meu, ce-i socotește dușmani.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete omagiale (30 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul cu aripile frânte
DORUL CU ARIPILE FRÂNTE
Cu aripile frânte de singurătate
În sufletu-mi sihastru ca o neagră stâncă,
Dorul pribeag agonizează și se zbate
Să iasă din prăpastia tot mai adâncă.
Din dragoste rănit, tânjind după iubire,
Când s-a aventurat în periplu romantic,
S-a prăbușit într-un blestem de pătimire,
Cu visul să sfârșească în destin dramatic.
Iar visul adorat de Primăvara Vieții
S-a închegat pe un val înălțat de idei.
În abis l-au dus valurile tineteții,
Prin Toamna Bătrâneții să-și poarte pașii grei.
De dor golit duc sufletul în altă lume,
Pe tărâmul unde Iarna Eternității
Îl metamorfozează în chip cu alt nume
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Filipoiu despre viață, adresa este: