boi şi timp

Ne-a rămas în minte

şirul aparent nesfârşit de bărbaţi
în zdrenţe înaintând greoi prin mocirla
drumurilor desfundate purtând cu ei
regii morţi în sicriele scoase din cripte
pentru a nu lăsa corpurile sacre
în mâinile fiarelor care vânau
le cărau în carele trase de boi sau
dacă drumurile erau prea rele
pe umerii călugărilor care-i însoţeau

în timpul călătoriei nu numai trupurile
regilor decedaţi au fost zdruncinate
chiar regele cel viu a fost cărat
de nevoie într-un car tras de vite sau
pe targă alături de prinţul regent
rănit şi el de un glonţ pierdut în timp

ne-a rămas în minte acea armată
care-şi purta morţii şi răniţii cu mândrie
amară pentru totdeauna noi ştim

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revigorare

De când trăiesc cu Ana-Liza,
Sunt puternic ca un bou;
Zilnic îmi fac dializa
Şi mă simt... ca nou.

epigramă de Vasile Iuşan din Am cap de neamţ, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrigurată

iarna mea de altădată,
lucitori conduri de argint
şi steluţe în ghirlandă
spune-mi unde ai fugit?

lunecam cu săniuţa
pod de gheaţă pe Ampoi,
lumina în noapte luna
eu citeam la lampă foi.

iarna mea scumpă podoabă
cu brăduţ în sărbători
ai plecat uitând în grabă
"Car frumos cu patru boi "

şi acum înfrigurată
te găsesc prin amintiri
cu o mână îngheţată
îţi fac semn ca să revii...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am timp...

De te-aş întreba ce faci, ai spune: -"Lasă-mă-n pace!"
Nu am timp de tine, nici de alţii!
Urlă dracii din tine, după ce eşti sunat inopinant
Apoi nu vreau să descifrez destine
Boii pleacă odată cu jugul
Eu am plecat odată cu primul cuvânt greşit
Eu am plecat, odată ce cu neumila prezenţă
Mi-ai ucis toate visurile, toate speranţele într-o lume frumoasă
Ea, fiica mea nu mă va părăsi niciodată.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguşor, nu pentru boi ...

La mulţi ani cu bucurie,
Sănătatea să vă ţie!
Săptămânal s-aveţi parte,
De timp, să citiţi o carte!
Când daţi de vreo librărie,
Să intraţi în ea ca-n vrie!
Că de alţii nu au carte,
Voi sunteţi oameni aparte,
Ce nu vor funcţii, salarii,
Cum au azi toţi cioflingarii,
Hoţi, inculţi, neisprăviţi,
În Parlament aciuiţi,
Şi mai nou analfabeţii,
Ce ne conduc ca orbeţii,
Ce nici scrisul nu-l discern
Într-un ditamai guvern.
Unde ne sunt poligloţii,
Că-n Camere-s mafioţii?!
Să nu-mi ziceţi la mulţi ani
Dacă de cărţi n-aveţi bani,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai noştri visători

"N-am bani şi-i rost de-a face treabă,
Că atâtea ştiu..., plin de idei!
Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...
D-altul s-o facă... să-mi dea lei!"

Aşa-i de când tot ştiu, e-o vorbă
La noi... tot să ne-asociem;
Noi cu vorbit, ţuică şi ciorbă...
Investitorii-i agreem!?

Să vină, să ne umple punga,
Că-s plini de bani şi vrem şi noi;
Europeni, cu străzi... noi dunga
De var!? Care, pline cu... boi!

Mândreţe de frumoşi şi harnici;
Buni spărgători de... coduri! Cozi
Le facem la puşcării... Amarnici
Să fie şi ei... proşti nerozi!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul eminescian

Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".

Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.

Am stat de strajă ţării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.

Dar, când Luceafărul s-a stins,
În ţară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Şi tot ce-am creat, s-a dus.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broasca lui Esop şi boul autohton

Prin anii duşi, în balta puturoasă
Din necuprinse şesuri, lâng-un sat,
Trăia o broască grasă, de-a râioasă,
C-un neam imens, cum soarta a lăsat...

Pe câmp păşteau cirezi de vaci şi boi
Alături de-alte multe erbivore –
Berbeci şi ţapi, căpriţe, mii de oi,
Plus câini, mistreţi sau alte omnivore

Jupân era un bou ignar, smolit,
O namilă de câteva chintale,
Despotic, hoţoman, cam neşcolit,
Vânat de-un DNA pentru-animale...

Iar cum această poteră câinească
Era pe punctul de-al băga în cofă,
El a decis – ca şef să-l suplinească,
Bizar, broscuţa prinsă-n prima strofă!

[...] Citeşte tot

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan, capitan de plai

Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, şoiman de plai,
C-a ucis el mulţi duşmani,
Un vizir şi patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)

I

Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic
În peştera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Aşa şi el apus-a din zile mari şi bune!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gligore Fărăţară

De-un car de ani mă tot numesc aşa
bătrânii brazi pe care-i ţin de neamuri,
aghezmuind pe jos, în calea mea,
cu lacrimi de răşină de pe ramuri.

Când urc pe munte, sus, printre păduri,
aud, de sub a crengilor povară,
cum mă îndeamnă nevăzute guri:
"Rămâi la noi, Gligore Fărăţară."

Dacă mă prinde-al Dunării şuvoi
cu spume albe ce se sparg în valuri:
"Gligore Fărăţară, hai cu noi!"
mă cheamă glasul apei dintre maluri.

Iar când pornesc smerit spre cimitir
să mai îngrop câte-un copil de ceară
mă trag de mână morţii mei în şir:
"Mai stai cu noi, Gligore Fărăţară."

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea boului este demnă de admiraţie

Răbdarea boului este demnă de admiraţie.
Pentru unii Dumnezeu este un ou.
Comic - taurul învaţă aria toreadorului.
Profeţii ne distrug iluziile.
Niciodată nu mori la timp.
Nu există ceva imposibil, există doar neputinţă.
Dreptatea nu acceptă egalitatea.
E mai uşor să distrugi ceva, decât să înţelegi.
Diferenţa dintre artă şi meşteşug este foarte limpede - arta este mereu reuşită.
Muştele nu cunosc diferenţele dintre om şi animal, nu-l recunosc nici pe păianjen.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urătură din zona Voronei

Aho! Aho!
Ascultaţi măi fraţi români,
Tineri şi voi, cei bătrâni,
Şi voi, fete şi neveste.
Ce vă spun, e o poveste,
Cum a fost şi cum mai este.
Într-un suflet vă sculaţi,
Şi sub pravila română,
Daţi năvală-n spre Carpaţi,
Unde plâng copii şi mame,
Unde fraţii noştri mor.
Mor strângând la piept, sărmanii,
Tricolorul ţării lor.
Duceţi-le mângâierea,
Ce-o aştepta de la noi,
Libertatea mult dorită,
Şi păzită de eroi.
Sus, drapelul României,
Trece umbra lui Ştefan –
Care merge cu noi astăzi,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Rază de Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sare cât să mă omoare

ciutele decapitate
s-au întors pe lângă sate
şi le cheamă pe fecioare
fără mamă
despuiate

foaie verde trei alune
babele să se adune
hora munţilor din apă
luna coapselor de iapă
carul boilor de tină
se răstoarnă în surdină

ciute, ciute
şi cornute
îşi dau cornul pe lăute
îşi dau limbile asprite
pe furnici înghesuite

sare cât să ne omoare

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruciade

Plecate-s cruciadele mele-n pelerinaj
unde tronează veşnic a lumii frumuseţe,
din blândă lumină să se-mpărtăşească
şi-au împietrit pe veşnicie-n contemplare.

Cruciada în care-am învins,
victoria-mi scrie în Cartea mare a vieţii
cu tocul înmuiat în al meu sânge fierbinte.
M-aş dispensa de ea
în abandon străin de orice silogism,
dar nu am de ales,
căci nu mi-s boii acasă
şi sfetnicii plecat-au şi ei.

În cruciada de fiecare zi
bestii prădătoare mă hăituiesc
prin păduri de netrecut,
Krakeni mă târăsc în bârlog întunecat de adâncuri,
doar o dâră de lumină sfântă,
în dangăt de clopot coclit,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirile TV

Frig afară, frig în cuget,
frig în casă, gol pe masă,
pantofi rupţi şi haina roasă,
bou strigându-şi foamea-n muget,
soba-i rece, viaţa trece,
apa-ngheaţă-n dimineaţă,
plânge-n noapte-o mogâldeaţă,
taică-su-i beat şi petrece,
mama doarme nemâncată,
gaz în lampă nu mai este,
lada s-a golit de zestre,
gura lumii e spurcată.
"-Auzi, soro,-au scăpătat!
Nu au după ce bea apă,
ăla mic de foame crapă,
că Ileana l-a-nţărcat.
Nu mai are pic de lapte!
Vaca le-a murit ieri seară!
Sunt mândri, nu vor să ceară!
-vorbeau două babe, 'n şoapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De partea taurului

Pe nimeni nu vei putea lua în coarne,
Prietene taur, ce vei muri peste douăzeci de minute.
Exact peste douăzeci de minute. (La 17:20)
Lupta ta cinstită cu coarnele, va fi trădată,
Împunsul tău va fi înşelat.

Ai năvălit ca o furtună în arenă,
Adulmeci nisipul galben,
Care miroase de pe acum a sânge - sângele tău.
Cerul e înnorat. Arena e o retină ce se dilată.
Eşti frumos şi puternic.
Toată lumea e a ta.
Toată lumea aceasta complice, care priveşte.

Iată, te-ai repezit în calul cu ochii legaţi,
Blindat cu apărătoare, pe burtă.
Dai să-l iei pe sus. Şi călăreţul, în armură,
Ţi-a înfipt suliţa în greabăn. Apasă puternic,
O scoate şi-o înfige din nou,
În timp ce tu, naiv, te căzneşti să răstorni

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu (august 1982)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul lui Israel... şi al Bisericii

(Cartea Exod cap.32)

Ştim c-atunci când s-a dat Legea, Moise-a mai întârziat,
iar poporul jos în vale, aşteptând, s-a agitat.
Şi pentru că ei, în inimi, se aflau tot în Egipt,
au schimbat pe Domnul slavei pentru-un bou de ei cioplit.
Să mai fie vreo mirare că după ce-au lepădat
oxigenul fericirii, chin şi zbucium i-a mâncat?
Cine le-a promis lor ţara? Boul din metal forjat?
Şi care le-a fost urmarea când la bou s-au închinat?
Ăsta este-ntreg motivul pentru care niciodată
n-au ajuns să stăpânească ţara câtă le-a fost dată.

Să vorbim de noi acuma. Domnul spune în Cuvânt
că putem trăi în pace neştirbită pe pământ.
Însă vai, câţi sunt aceia dintre noi care pot spune
că se bucură de pacea cerului aici în lume?
Ne mai spune-apoi Scriptura că-n Hristos ne este dată
permanenta bucurie şi o viaţă-mbelşugată.
Însă când privim în practic, câtă bucurie oare

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Derbedeul

Şterg a ploii ude măturoaie
Găinaţul salciei din greu.
Scuipă, vânt, frunzişul ptin noroaie-
Sunt şi eu, ca tine, derbedeu.

Tare-mi place ca să văd hăţişuri,
Precum nişte boi cu pasul rar,
Care, pe sub burta de frunzişuri,
Îşi mânjesc genunchii-n bălegar.

Iată, iată roşcovana-mi turmă!
Cine-o să cânte-ar fi mai breaz?
Văd: amurgul linge orice urmă
Care-o lasă omul pe izlaz.

Rusie de lemn şi de eresuri!
Numai eu ţi-s cântăreţ, să ştii!
Sunt jivine triste a mele versuri-
Le-am hrănit cu mentă şi răchii!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea Neamţului

Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, în ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care Neamţul se numea
Şi-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemţi, germani sau teutonici.

E ruină azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeţi că sunt eu
Ca să ştiu atâtea fleacuri!
Cui va şti, îi dau un leu.
Zici că afli-n cărţi de şcoală?
Aş! Rămâi cu mâna goală.

Deci, în ceasul dimineţii,
Când prânzesc acei ce au,
În cetate-aici erau,
Lângă comandantul pieţii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Cum stepa e bogată la ore purpurii,
Când fagurii din cer întorn luceferii!

Ce lungi ninsori de îngeri printre păduri de-arin!
Şi ce chemări suave veneau din schit vecin!

Venea, mugind, o turmă de boi cu ochi albaştri
Mânată de un strigăt dinspre băieţi poznaşi.

Şi pulberea se sparge în valuri cenuşii
Plină d-efluvii calde ieşite dintre vii.

Iar pe singurătăţi tăcerea s-a prelins:
Şi Silfe au cules parfum de clopot stins.

Câtă melancolie! Octombre se-arăta!
Watteau! cât te-am iubit, Autran, şi tu Millevoye!

poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!