Citate despre boi și timp, pagina 5
Textele de mai jos conțin referiri la boi și timp, dar cu o relevanță mică.
Ne-a rămas în minte
șirul aparent nesfârșit de bărbați
în zdrențe înaintând greoi prin mocirla
drumurilor desfundate purtând cu ei
regii morți în sicriele scoase din cripte
pentru a nu lăsa corpurile sacre
în mâinile fiarelor care vânau
le cărau în carele trase de boi sau
dacă drumurile erau prea rele
pe umerii călugărilor care-i însoțeau
în timpul călătoriei nu numai trupurile
regilor decedați au fost zdruncinate
chiar regele cel viu a fost cărat
de nevoie într-un car tras de vite sau
pe targă alături de prințul regent
rănit și el de un glonț pierdut în timp
ne-a rămas în minte acea armată
care-și purta morții și răniții cu mândrie
amară pentru totdeauna noi știm
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revigorare
De când trăiesc cu Ana-Liza,
Sunt puternic ca un bou;
Zilnic îmi fac dializa
Și mă simt... ca nou.
epigramă de Vasile Iușan din Am cap de neamț, nu de chibrit! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrigurată
iarna mea de altădată,
lucitori conduri de argint
și steluțe în ghirlandă
spune-mi unde ai fugit?
lunecam cu săniuța
pod de gheață pe Ampoi,
lumina în noapte luna
eu citeam la lampă foi.
iarna mea scumpă podoabă
cu brăduț în sărbători
ai plecat uitând în grabă
"Car frumos cu patru boi "
și acum înfrigurată
te găsesc prin amintiri
cu o mână înghețată
îți fac semn ca să revii...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am timp...
De te-aș întreba ce faci, ai spune: -"Lasă-mă-n pace!"
Nu am timp de tine, nici de alții!
Urlă dracii din tine, după ce ești sunat inopinant
Apoi nu vreau să descifrez destine
Boii pleacă odată cu jugul
Eu am plecat odată cu primul cuvânt greșit
Eu am plecat, odată ce cu neumila prezență
Mi-ai ucis toate visurile, toate speranțele într-o lume frumoasă
Ea, fiica mea nu mă va părăsi niciodată.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plugușor, nu pentru boi ...
La mulți ani cu bucurie,
Sănătatea să vă ție!
Săptămânal s-aveți parte,
De timp, să citiți o carte!
Când dați de vreo librărie,
Să intrați în ea ca-n vrie!
Că de alții nu au carte,
Voi sunteți oameni aparte,
Ce nu vor funcții, salarii,
Cum au azi toți cioflingarii,
Hoți, inculți, neisprăviți,
În Parlament aciuiți,
Și mai nou analfabeții,
Ce ne conduc ca orbeții,
Ce nici scrisul nu-l discern
Într-un ditamai guvern.
Unde ne sunt poligloții,
Că-n Camere-s mafioții?!
Să nu-mi ziceți la mulți ani
Dacă de cărți n-aveți bani,
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai noștri visători
"N-am bani și-i rost de-a face treabă,
Că atâtea știu..., plin de idei!
Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...
D-altul s-o facă... să-mi dea lei!"
Așa-i de când tot știu, e-o vorbă
La noi... tot să ne-asociem;
Noi cu vorbit, țuică și ciorbă...
Investitorii-i agreem!?
Să vină, să ne umple punga,
Că-s plini de bani și vrem și noi;
Europeni, cu străzi... noi dunga
De var!? Care, pline cu... boi!
Mândrețe de frumoși și harnici;
Buni spărgători de... coduri! Cozi
Le facem la pușcării... Amarnici
Să fie și ei... proști nerozi!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul eminescian
Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".
Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.
Am stat de strajă țării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.
Dar, când Luceafărul s-a stins,
În țară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Și tot ce-am creat, s-a dus.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broasca lui Esop și boul autohton
Prin anii duși, în balta puturoasă
Din necuprinse șesuri, lâng-un sat,
Trăia o broască grasă, de-a râioasă,
C-un neam imens, cum soarta a lăsat...
Pe câmp pășteau cirezi de vaci și boi
Alături de-alte multe erbivore
Berbeci și țapi, căprițe, mii de oi,
Plus câini, mistreți sau alte omnivore
Jupân era un bou ignar, smolit,
O namilă de câteva chintale,
Despotic, hoțoman, cam neșcolit,
Vânat de-un DNA pentru-animale...
Iar cum această poteră câinească
Era pe punctul de-al băga în cofă,
El a decis ca șef să-l suplinească,
Bizar, broscuța prinsă-n prima strofă!
[...] Citește tot
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dan, capitan de plai
Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, șoiman de plai,
C-a ucis el mulți dușmani,
Un vizir și patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai!
(Fragm. de cântec poporal)
I
Bătrânul Dan trăiește ca șoimul singuratic
În peștera de stâncă, pe-un munte păduratic,
Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viață luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Așa și el apus-a din zile mari și bune!
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gligore Fărățară
De-un car de ani mă tot numesc așa
bătrânii brazi pe care-i țin de neamuri,
aghezmuind pe jos, în calea mea,
cu lacrimi de rășină de pe ramuri.
Când urc pe munte, sus, printre păduri,
aud, de sub a crengilor povară,
cum mă îndeamnă nevăzute guri:
"Rămâi la noi, Gligore Fărățară."
Dacă mă prinde-al Dunării șuvoi
cu spume albe ce se sparg în valuri:
"Gligore Fărățară, hai cu noi!"
mă cheamă glasul apei dintre maluri.
Iar când pornesc smerit spre cimitir
să mai îngrop câte-un copil de ceară
mă trag de mână morții mei în șir:
"Mai stai cu noi, Gligore Fărățară."
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdarea boului este demnă de admirație
Răbdarea boului este demnă de admirație.
Pentru unii Dumnezeu este un ou.
Comic - taurul învață aria toreadorului.
Profeții ne distrug iluziile.
Niciodată nu mori la timp.
Nu există ceva imposibil, există doar neputință.
Dreptatea nu acceptă egalitatea.
E mai ușor să distrugi ceva, decât să înțelegi.
Diferența dintre artă și meșteșug este foarte limpede - arta este mereu reușită.
Muștele nu cunosc diferențele dintre om și animal, nu-l recunosc nici pe păianjen.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urătură din zona Voronei
Aho! Aho!
Ascultați măi frați români,
Tineri și voi, cei bătrâni,
Și voi, fete și neveste.
Ce vă spun, e o poveste,
Cum a fost și cum mai este.
Într-un suflet vă sculați,
Și sub pravila română,
Dați năvală-n spre Carpați,
Unde plâng copii și mame,
Unde frații noștri mor.
Mor strângând la piept, sărmanii,
Tricolorul țării lor.
Duceți-le mângâierea,
Ce-o aștepta de la noi,
Libertatea mult dorită,
Și păzită de eroi.
Sus, drapelul României,
Trece umbra lui Ștefan
Care merge cu noi astăzi,
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Rază de Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sare cât să mă omoare
ciutele decapitate
s-au întors pe lângă sate
și le cheamă pe fecioare
fără mamă
despuiate
foaie verde trei alune
babele să se adune
hora munților din apă
luna coapselor de iapă
carul boilor de tină
se răstoarnă în surdină
ciute, ciute
și cornute
își dau cornul pe lăute
își dau limbile asprite
pe furnici înghesuite
sare cât să ne omoare
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruciade
Plecate-s cruciadele mele-n pelerinaj
unde tronează veșnic a lumii frumusețe,
din blândă lumină să se-mpărtășească
și-au împietrit pe veșnicie-n contemplare.
Cruciada în care-am învins,
victoria-mi scrie în Cartea mare a vieții
cu tocul înmuiat în al meu sânge fierbinte.
M-aș dispensa de ea
în abandon străin de orice silogism,
dar nu am de ales,
căci nu mi-s boii acasă
și sfetnicii plecat-au și ei.
În cruciada de fiecare zi
bestii prădătoare mă hăituiesc
prin păduri de netrecut,
Krakeni mă târăsc în bârlog întunecat de adâncuri,
doar o dâră de lumină sfântă,
în dangăt de clopot coclit,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știrile TV
Frig afară, frig în cuget,
frig în casă, gol pe masă,
pantofi rupți și haina roasă,
bou strigându-și foamea-n muget,
soba-i rece, viața trece,
apa-ngheață-n dimineață,
plânge-n noapte-o mogâldeață,
taică-su-i beat și petrece,
mama doarme nemâncată,
gaz în lampă nu mai este,
lada s-a golit de zestre,
gura lumii e spurcată.
"-Auzi, soro,-au scăpătat!
Nu au după ce bea apă,
ăla mic de foame crapă,
că Ileana l-a-nțărcat.
Nu mai are pic de lapte!
Vaca le-a murit ieri seară!
Sunt mândri, nu vor să ceară!
-vorbeau două babe, 'n șoapte.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De partea taurului
Pe nimeni nu vei putea lua în coarne,
Prietene taur, ce vei muri peste douăzeci de minute.
Exact peste douăzeci de minute. (La 17:20)
Lupta ta cinstită cu coarnele, va fi trădată,
Împunsul tău va fi înșelat.
Ai năvălit ca o furtună în arenă,
Adulmeci nisipul galben,
Care miroase de pe acum a sânge - sângele tău.
Cerul e înnorat. Arena e o retină ce se dilată.
Ești frumos și puternic.
Toată lumea e a ta.
Toată lumea aceasta complice, care privește.
Iată, te-ai repezit în calul cu ochii legați,
Blindat cu apărătoare, pe burtă.
Dai să-l iei pe sus. Și călărețul, în armură,
Ți-a înfipt sulița în greabăn. Apasă puternic,
O scoate și-o înfige din nou,
În timp ce tu, naiv, te căznești să răstorni
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu (august 1982)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boul lui Israel... și al Bisericii
(Cartea Exod cap.32)
Știm c-atunci când s-a dat Legea, Moise-a mai întârziat,
iar poporul jos în vale, așteptând, s-a agitat.
Și pentru că ei, în inimi, se aflau tot în Egipt,
au schimbat pe Domnul slavei pentru-un bou de ei cioplit.
Să mai fie vreo mirare că după ce-au lepădat
oxigenul fericirii, chin și zbucium i-a mâncat?
Cine le-a promis lor țara? Boul din metal forjat?
Și care le-a fost urmarea când la bou s-au închinat?
Ăsta este-ntreg motivul pentru care niciodată
n-au ajuns să stăpânească țara câtă le-a fost dată.
Să vorbim de noi acuma. Domnul spune în Cuvânt
că putem trăi în pace neștirbită pe pământ.
Însă vai, câți sunt aceia dintre noi care pot spune
că se bucură de pacea cerului aici în lume?
Ne mai spune-apoi Scriptura că-n Hristos ne este dată
permanenta bucurie și o viață-mbelșugată.
Însă când privim în practic, câtă bucurie oare
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Derbedeul
Șterg a ploii ude măturoaie
Găinațul salciei din greu.
Scuipă, vânt, frunzișul ptin noroaie-
Sunt și eu, ca tine, derbedeu.
Tare-mi place ca să văd hățișuri,
Precum niște boi cu pasul rar,
Care, pe sub burta de frunzișuri,
Își mânjesc genunchii-n bălegar.
Iată, iată roșcovana-mi turmă!
Cine-o să cânte-ar fi mai breaz?
Văd: amurgul linge orice urmă
Care-o lasă omul pe izlaz.
Rusie de lemn și de eresuri!
Numai eu ți-s cântăreț, să știi!
Sunt jivine triste a mele versuri-
Le-am hrănit cu mentă și răchii!
[...] Citește tot
poezie clasică de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetatea Neamțului
Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, în ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care Neamțul se numea
Și-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemți, germani sau teutonici.
E ruină azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeți că sunt eu
Ca să știu atâtea fleacuri!
Cui va ști, îi dau un leu.
Zici că afli-n cărți de școală?
Aș! Rămâi cu mâna goală.
Deci, în ceasul dimineții,
Când prânzesc acei ce au,
În cetate-aici erau,
Lângă comandantul pieții,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Toamnă
Cum stepa e bogată la ore purpurii,
Când fagurii din cer întorn luceferii!
Ce lungi ninsori de îngeri printre păduri de-arin!
Și ce chemări suave veneau din schit vecin!
Venea, mugind, o turmă de boi cu ochi albaștri
Mânată de un strigăt dinspre băieți poznași.
Și pulberea se sparge în valuri cenușii
Plină d-efluvii calde ieșite dintre vii.
Iar pe singurătăți tăcerea s-a prelins:
Și Silfe au cules parfum de clopot stins.
Câtă melancolie! Octombre se-arăta!
Watteau! cât te-am iubit, Autran, și tu Millevoye!
poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre boi și timp, adresa este: