Citate despre cercetare și iubire, pagina 5
Textele de mai jos conțin referiri la cercetare și iubire, dar cu o relevanță mică.
Cuget târziu
Am dedus că viața pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseții ei spirituale,
care prin legile înțelepte va înflori sănătatea, fericirea și pacea sufletească a omenirii.
Am învățat că nu râvnesc și să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape și de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat și să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracție să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială și cea spirituală și să aleagă.
Am înțeles că nu întâmplător viața pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înțelepciunii.
Am dedus că în travaliul vieții pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viața oamenilor în episoade dramatice și poate educative până la sfârșitul ei.
Am înțeles că oricât de ateistă și nesaturată este stiința omenirii, în fața neputinței și a morții îngenunchiază la picioarele Divinității cerându-i cu pioșenie ajutor și îndurare.
Am dedus că oamenii ațâțați de poftele cunoașterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele și blestemele lor.
Am înțeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mișcării și ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Conform cercetătorilor britanici
Conform oamenilor de știință,
dragostea noastră a murit
acum câțiva ani. Așa au stabilit ei,
câțiva tocilari
de prin UK sau Singapore,
că tot ce trece de 2 ani și ceva
nu e decât o minciună,
un fel de iluzie călduță,
o psihoză sau obsesie, sau poate
partenerii au un fel de retard emoțional.
Tind să cred
că noi avem un pic din fiecare sau poate
dragostea noastră
e pasărea aceea
care continuă
să se zbată și să fugă prin grădină
fără cap. Un fel de ciudățenie a naturii,
un experiment din aria 51, Nevada,
care a eșuat lamentabil.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XVII
Socoți, creștine, de te-a prins pe golul
din Alpi vrodat-o negură, prin care
de-abia zăreai ca prin pelcea sobolul,
și cum, când deasa și-umeda-ncărcare
începe-a se rări și vezi pe sus,
prin ele abia, bolnav un glob de soare,
și-atunci vei fi cu-nchipuirea ta
pe-aproape-adus să vezi și tu ca mine
ăst soare-aici pe-un timp când se culca.
Și-așa deci, potrivindu-mi pașii bine
cu-ai lui Virgil, ieșii din nor afară
în ziua moartă jos, pe sub coline.
O, fantazie, care-ades separă
pe om de lume,-ncât el n-are știre
chiar mii de tube-n jur de-ar fi-n fanfară,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste în toamnă sau cântec lent
Cercetează! Cercetează! Caută! Caută!
Atât de frig! Atât de clar!
Tristețe! Nenoroc! Durere peste durere!
Această perioadă a anului când este ba cald, ba frig.
Înțepăturile regretelor! Agonii neașteptate!
Aici, în noaptea asta, nu am nici o scăpare.
Beau două pahare sau poate trei urcioare
De vin cristalin și, totuși, nu găsesc
Puterea de a sta indiferentă
În fața vântului care sosește-împreună cu seara.
Gâște sălbatice în zbor înalt deasupra capului
Iar asta doare cel mai mult;
Ele sunt cunoștințele mele din tinerețe,
Tovarășele credincioase dintotdeauna;
În inima mea se scutură crizanteme-aurii,
Arătând toate părăsite, devastate, moarte
Cine le-ar mai culege acum?
[...] Citește tot
poezie de Li Qingzhao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Menirea
"Trebuie să fac ceva...
Eprubeta asta-a mea
Are o formă ciudată,
Iar la gât are o pată...
E și mare, cam cât mine,
Cum să fac să fie bine?
Căci de pun ceva în ea,
S-a cam zis cu munca mea!
Munca mea de cercetare...
Au, nu vă trebuie, oare?
Un vaccin, un antidot,
Fiindcă sunt savant și... pot!
Iar voi abia așteptați
Din nou să vă vaccinați,
Fără măcar să vă pese
De efectele adverse..."
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi celebrăm Evenimentul
Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.
Și astăzi mii de mulțumiri
Nălțăm din ființele predate
Că a venit din străluciri
S-aducă har și fericiri
Să spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărțiri.
Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Știm că un plan s-a conceput
Din veșnicii, de la-nceput
Să fie lumea dezrobită
S-avem și adăpost, și scut.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (17 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginea mamei în orișice floare
O lacrimă se prelinge pe al meu obraz,
Căutând tranșee de lumină și extaz...
O alta pune stăpânire pe-al meu grumaz,
Implorând veșnicia să-i mai dea un răgaz.
Lacrimi arse cuibărite-n palma-mi smerită
Dărâmă zidul în care mama-i zidită,
Dând la lumină chipu-i pur de Afrodită,
Cu fluturi albi în plete, mereu primenită.
E martie, lumea se-îmbracă în culoare,
Văd imaginea mamei în orișice floare.
Chiar de nu te chem mă-mbrățișezi protectoare,
Mângâierile tale-s turcoaze vectoare.
Pierdută-n șoapta doar de mine auzită,
Mă las pradă iubirii de tine hrănită.
Ceru-ai coborât în inima-mi albăstrită...
Mamă sfințită, cu tine mă simt împlinită!
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revărsare de har
Și azi, ca la-nceput, apreciem lucrarea
Se manifestă clar; Stăpânul este bun
În fiecare clipă ne dă orientarea
Să nu ne amețească baloane de săpun...
Vedem cum se revarsă spre noi o cercetare
Ce n-o putem găsi la ființe omenești
Șimțim cum ne pătrunde acea înseninare
Ce-i clar că-și are sursa în zonele cerești.
Să merităm noi mila din abundență dată?
Nu, nicidecum! Pe Domn L-am întristat
Și totuși e Stăpânul ce nici măcar odată
Când ne-a învins suspinul nu ne-a abandonat.
Cuprinși de întristare am murmurat pe cale
Dar n-a ținut prea mult netrebnicul impas
Ne-a arătat prin vis superbele petale
Din flori ce le-om vedea când vom sosi Acas'.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (17 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din neam în neam...
Din neam în neam ai răspândit Lumina
Nicicând nu ne-ai lăsat să rătăcim
Ne vrei imaculați precum hermina
Spre-a Ta răsplată, cu râvnă, să pășim.
Zilnic se-arată aceeași bunătate
Același ești și-n faptă și-n cuvânt
Al Tău mesaj din adâncimi ne scoate,
Din grota tenebrosului mormânt.
Un gând răsare la răsărit de soare:
Din nou vei cerceta al nostru trai
Să nu ne frângă neplăcuta întâmplare,
Să stăm cu Tine, slăvite Adonai.
Din neam în neam decretele-Ți transmise
Ne-au dat elan pe drumu-ntortocheat
Nicicând n-ai apelat la jocuri de culise
Ci doar călăuziri spre Rai ai dat.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Familia lui Iacov se duce în Egipt
"Să cred, sau să nu cred?", gândea bătrânul.
Să mai trăiască Iosif cel pierdut?
E-adevărat, Neftali, Ruben, Iuda?
E-adevărat că voi mi l-ați vândut?
Ce minunată dragoste divină
A transformat necazul în lumină
Și-a pregătit o zi de revedere,
Care să șteargă doruri și durere!
Ce veste pentru amărâtul Iacov!
Tot mai trăiește Iosif, fiul meu?
Ba încă el a fost unealta sfântă
Prin care ne-a dat pâine Dumnezeu.
Înțelegând conducerea divină
Își strânge, patriarhul, tot poporul
Și intră în Egipt, cu toată turma,
Privind trecutul său și viitorul.
Bătrânul Iacov, șef de caravană,
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
"Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul" (Psalm 139:1-2)
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape
Și-mi cunoști adâncile, sufleteștile ape...
Știi când ispitele înfrâng zăgazurile,
Știi toate bucuriile și toate necazurile,
Știi cântecul, dorul și visele,
Știi amintirile mele, ucisele,
Știi piscurile înalte și căile,
Știi ghețurile și văpăile.
Știi când mă arde trufia
Tăgăduindu-Ți Cerul și sfidând Veșnicia;
Știi când fărădelegea m-apasă
Ca o pâclă amară și deasă;
Știi când mă urc și când mă prăbușesc
În neputința omului firesc
Știi când Te vând și când Te răstignesc...
Încotro mă voi duce departe de Tine?
[...] Citește tot
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar, la rând... unică
Un clipocit de gălăgie
Stă-nfipt pe-un cablu de curent
În frac cu pana-n furculiță;
Roșu-grena pe sub bărbie
Cu glas nestăpânit, strident
Și pieptul alb ca o igliță.
E-n cercetare de lăcaș
Sub streașină, de-un loc să-ncuibă,
Tot schimbând tonuri muzicale
C-o altă, alt stilat părtaș,
Se-oprind după ce-n zbor se-mbuibă,
Tot se chemând alert, agale.
În echilibru imperfect,
Cu ciocul ascuțit ca acul
Își tot înțeapă puf, penaj,
Sub aripioare, în dos, pe piept
Și cântă iar, umflând ca sacul
Gușa, ce-i tremură-n tapaj.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valeria: Lia, scumpo, deschide-mi, te rog... Nu vrei să vorbim puțin?
Lia: Lasă-mă, mamă; te rog, vreau să fiu singură...
Valeria: Nu se poate, știi bine; consideră-mă prietena ta cea mai bună și spune-mi ce ai pe suflet. Dacă vrei, poți închide din nou...
Lia: Nu-i nevoie.
Valeria: Ce-i cu tine, copilă? Ai plâns, nu-i așa?
Lia: Nu, deloc.
Valeria: Sigur; mi s-a părut mie... Ce s-a întâmplat totuși? De ce ești tristă? De ce nu vrei să-mi spui?
Lia: N-am nimic, mamă.
Valeria: Cu cine ai venit? Am auzit o mașină; parcă a directorului. Era el, nu-i așa? Băiatul acela, comandantul vostru, tânăr și frumos; Lucian Enka... Îl iubești, prostuțo!
Lia: Nu-i adevărat.
Valeria: Atunci de ce suferi? Să nu-mi spui că nu din cauza lui!
Lia: Păi... Tocmai am depus o reclamație împotriva lui la Comisia Disciplinară a Institutului. De luni se va deschide o anchetă, în cadrul căreia, cazul lui va fi intens cercetat, pentru a se lua o decizie în ceea ce-l privește, în principal în legătură cu cariera lui în astronautică; aceasta s-ar putea încheia în curând, definitiv, înainte de a fi început...
Valeria: Cum?! De ce-ai făcut una ca asta, scumpo? E totuși un băiat foarte drăguț; mi-a lăsat o impresie bună.
Lia: Te rog, mamă, nu-mi mai reproșa și nu mă întreba nimic. Mai bine lasă-mă singură acum...
Valeria: Cum vrei.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Când Orfeu lăuta atinge,
Jelind un mort în grădina serii -
Cine ești tu ce zaci sub pomi înalți?
Murmură jalea-n tomnatecul stuf,
Iazul albastru.
Durere, făptura subțire a pruncului
Sângerie arde,
Mamă-ndurerată, în albastră manta
Învăluind sfânta ei durere.
O, a născutului, care moare
Înainte de-a gusta ardoarea
fructului, amara vinovăție.
Pe cine plângi sub pomi amurgiți?
Sora, dragoste neagră
A unei sălbatice specii,
A cărei ziuă se duce pe roți aurii.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătate din miezul tuturor lucrurilor
mă strecor tiptil
ca un poem haiku
până în fundul sufletului meu
prin toată efuziunea instinctelor adormite
cobor tot atâtea trepte
câte întrebări îmi pun zi după zi
încercând să aflu
unde găsesc jumătate din miezul tuturor lucrurilor
să o așez lângă jumătatea din mine
sunt câteva biserici pe care
le vizitez în dorința de a crede și a nu cerceta
dar întotdeauna plec din ele
cu un preaplin al sentimentelor de vinovăție
uitându-mă în ochii copilului care cerșește la ieșire
umblu prin atâtea locuri de unde vreau să cumpăr liniștea
și cu sacoșele pline
mă opresc lângă ușile glisante
unde un zâmbet știrb imploră o țigară
pare că e crăciunul
bătrânul a primit mandarine și cozonac cu stafide
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârsta
Mai fantomatic luminează în grădină
Sălbatic trandafirii lângă gard;
O suflet liniștit!
În răcoroasa vie paște
cristalinul soare;
O sfântă puritate!
Un moș cu prețioase mâini
Oferă fructe coapte.
O a iubirii uitătură!
Comentarii
Titlul oferă o indicație a modului în care putem înțelege cele trei strofe, și anume ca "amprentele" a trei vârste diferite: tinerețea, vârsta mijlocie și bătrânețea.
Chiar dacă pare dificil de citit, imaginile folosite: "Sălbatic trandafirii lângă gard" reprezintă imaginea tinereții, "răcoroasa vie" e imaginea vârstei mijlocii iar "fructe coapte" este imaginea atribuită bătrâneții. Pentru ce formă de existență umană sunt valabile aceste trei imagini? Desigur, nu pentru existența urbană de la începutul secolului al XX-lea, dar nici pentru o viață rurală idilică pentru că entitățile numite "suflet", "puritate", "dragoste" sunt prea încărcate de conotații ale unei vieți izolate, care sunt mai degrabă legate de un mediu monahal-religios.
"Idilele întunecate" ale unui Adalbert Stifter1, precum în poezia sa "Noapte de vară", oferă o referință literar-istorică care poate ajuta la înțelegerea textului de față.
Chiar dacă faptul că textul are un loc special în opera lui Trakl și chiar dacă acesta nu a intenționat să-l publice, nu ar trebui să ne inducă în eroare în așa fel încît să respingem textul ca fiind irelevant.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basmul vieții
Din tot ce arde purpuriu sub pleoapa lunii,
ce cratere te fură cu surâs de jar?
Din tot ce zboară peste fusul rătăcirii,
ce pânză te răpește în rotirea bucuriei
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
E iarnă, dar nu-i timpul de îngheț pentru privire.
Câtă bucurie! Te-aud și tăcând!
Vremea întâlnirilor de sens învie?!
Topește dragostea zăpada separării de cuvânt.
Vezi? Prezentul-i dar sublim de alb în gene.
Lumina mea, ce-ai împânzit cercetător simțirea,
pentru a radia din creștet până-n tălpa stelelor nemărginirea,
pentru tine, din culesul roadelor, ce vrei?
Trec anii, la urechea inimii cercei, podoabă peste vreme,
noi, îmbogățiți prin ei,
la sărbătoarea adâncirii în poeme.
Din tot ce cheamă spre duminici printre clipe,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă lăsa să-mi fie dor
Privesc la cer cu ochii plini de lacrimi
În care norii se îmbracă rând pe rând
În fracuri ce-acoperă pământul și copiii
Lăsați în grija Domnului de sărbători.
În ele mamă văd minunea Dumnezeului
Pietre ce-și dau una la alta strălucirea
Hoarde de stele strigătoare-n Univers
După părinții ce-au lăsat în case pruncii.
Cu gândul trec și eu prin ele plâns și trist
Frământ tot sufletul în pulbere divină
Și sper să mă audă Bunu Dumnezeu,
Să te aducă iute la gura mea și-a sobei.
Privesc la Lună cu inima deschisă
În care Crezul mi-a fost lăsat de tine
Și rog pe Fiul Dumnezeului să intre
Să cerceteze rana ce mă apasă astăzi.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (9 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai scotocesc, iubito!
Am scotocit, iubito, prin nourii din cer
Și-n aburul ce iese din humă, efemer,
Am răscolit sipetul cu dalbele năframe,
Am nevoit cu mintea și-n ultimele scame
Rămase din hârjoana iubirii ca o foame,
Când mi-adânceam privirea în ochii-ți două poame;
Mi-am chinuit gândirea, deschis-am cartea firii
Să-mi readuc în minte cum ne dedam iubirii
Și în sfârșit să aflu trădării motivarea
Și cum, supuși uitării, sunt mugurul și floarea.
Când fost-ai lângă focul din venele-mi arzânde
Iar tu râvneai la raze de lună cam plăpânde.
C-ai nemurit păcatul, strivind în agonie,
Dulceața amintirii de dor și armonie.
.........................................
Mai scotocesc iubito prin nourii din cer
Și-n aburul ce iese din humă, efemer...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Simfonia luminii (2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al cincilea anotimp
Vreau să mă bucur de al cincilea anotimp
A crescut în mine din poeme
Și-a făcut un cuib în inima mea
Din fiecare vers așternut pe hârtie.
Îmi vine să alerg tot timpul prin iarbă
Desculță să mângâi cuișoarele verzi
Cu tălpile să alin durerea din frunze
Căzute în iarba înlăcrimată de moartea lor.
Vreau să împart la lume din mine
Toate ninsorile de flori și de frunze
Toate ploile cu pietre și pene divine
Rupte din norii și păsările Raiului ascuns.
Vreau să mă bucur de al cincilea anotimp
Ce are un picior de Toamnă în sânge
Iar celălalt este în gheată de Iarnă cuminte
Cu pașii rari prin sângele piciorului cald.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cercetare și iubire, adresa este: