compasiune şi iubire

Regina Katherine (fiind chemată să depună mărturie, cade la picioarele lui Henry): Domnul meu. Domnule, te implor, pentru toată dragostea care a existat între noi, lasă-mi dreptatea şi dreptul. Arată-mi milă şi compasiune căci sunt o biată femeie şi o străină, născută departe de regatul tău. Nu am prieteni aici şi nu am cu cine să mă sfătuiesc. Vin la tine ca domn al justiţiei în acest regat. Îl rog pe Dumnezeu şi pe toată lumea să vadă că ţi-am fost soţie credincioasă, umilă şi ascultătoare, care ţi-a făcut mereu pe plac. I-am iubit pe cei pe care i-ai iubit şi tu, de dragul tău, fie că am avut de ce, fie că nu, fie că mi-au fost duşmani sau prieteni. Ai avut mulţi copii cu mine, deşi Domnul a dorit să îi cheme la el. Dar m-ai avut la început şi, Dumneze mi-e martor, eram fecioară adevărată, neatinsă de bărbat. Dacă e sau nu adevărat ce zic, asta las să judece conştiinţa ta.

replică din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în inimă...

Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
naşterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noştri,
te-ating în mijlocul cântecului
răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtăşit.
Umbre şi semne-n serpentine străbat paşii iubirii,
cuvântu-şi începe tăcerea prin care totul apare,
un călător spre zările albastre
a cărui aripă creşte din mine.
Încă nu ştiu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădeşti în tine aşa cum eşti tu,
nemăsurată revelaţie, descoperire divină,
miracol frenetic şi posesiv,
acum te-nţeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte cerul

priveşte cerul! scriem îndemnul
cu litere mari pe ziduri, panouri.
mult prea grăbiţi ne spunem,
este o zi şi mâine.

privind spectacolul nopţii,
înţeleg, sunt infimă particulă
într-un spaţiu nemărginit.

acelaşi infinit se regăseşte
în mine, ocupat adesea de marele Eu.
dacă nu mă despart de mine, cea lipsită
de compasiune, cea indiferentă, atunci
mă voi despărţi de Iubire. alegerea
mă deconecteză sau nu
de la sursa divină.

a fost Eclipsă totală de Lună.
aproape toţi am privit spre cer.
marea a răspuns prin valuri fascinante,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem alege modul in care decurge viaţa, ce bucurii sau nenorociri aduce ziua, dar sigur ne putem alege atitudinea cu care să întâmpinăm evenimentele şi întâmplările exterioare. Fă-ţi o viaţă cât mai bună poţi cu ce ai la îndemână. Învaţă să apreciezi şi să fii recunoscător pentru ce ai. Întoarce-te spre tine şi vindecă-ţi rănile interioare, adu iubire în loc de ură, împlinire în loc de frustrare, chiar dacă trebuie să îţi elimini o parte din nevoi pentru a fi mai relaxat. Devino responsabil pentru micul tău colţişor în care ai putere, fă lucrurile cu compasiune, răbdare şi iubire pentru tine, dar şi pentru ceilalţi. Aşa începe vindecarea şi odată cu ea, evoluţia.

Pera Novacovici în Alfa - Bătălia cu demonii interiori
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, oamenii, suntem ca nişte legume. Mai exact nişte cepe. În sensul că trebuie să dezvelim înveliş după înveliş pentru a ajunge la esenţă. Învelişurile sunt măştile noastre şi cu fiecare nou înveliş dat jos ne dăm seama că încă nu am ajuns la capătul călătoriei. Poate ai auzit de expresia "lasă lumina din tine să strălucească". La ce se referă această expresie? La îndepărtarea acestor învelişuri care opresc strălucirea ta. Ce înseamnă strălucirea ta? Înseamnă exprimarea a ceea ce eşti tu ca fiinţă umană, a talentelor tale, a cadourilor tale pentru cei din jur, a căldurii tale (compasiune, iubire, înţelegere) şi a luminii tale (înţelepciunea ta, simţul dreptăţii, misiunea ta).

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât poţi să te simţi şi te comporţi mai prietenos cu toţi, cu atât mai repede ţi se va deschide calea spre Cel Unic care este un simbol al bunătăţii, iubirii si compasiunii.

citat din Ma Ananda Moyi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogat... sărac... cum o fi bine?

Dezbaterea nu-i chiar recentă, zic
Datează tocmai din placentă, mic,
De când e omu' pe pământ, de la Adam
Sau de la Neanderthal, preţ de un gram,
De nu mai ştim, progres, regres, ce e?
Ne deşteptăm ori ne prostim, ori ce?

Cunoaştem din trecut ori din prezent,
Bogaţi ce nu par fericiţi, ci complezent
Îşi pun o mască să-şi ascundă plânsul
Şi de-i priveşti atent, amar li-i râsul,
Înconjuraţi de-acelaşi fel de inşi
Stăpâni de o secundă, fals distinşi,
Îngrijoraţi de soarta bogăţiei, terni,
Se cred furaţi de "sclavii" lor moderni.
Sunt permanent într-un concurs prostesc
De care-i mai "bazat", se înghiontesc
S-ajungă-n Forbes în top pe-un loc mai sus
Sunt fără scrupul, asta li s-a tot indus...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertarea constituie cea mai sigură cale spre regăsirea sinelui propriu. Înţelegerea şi disculparea totală, fără repercusiuni tardive, justificate, necesită dobândirea capacităţii de a lupta cu trăirile interioare. Iubirea şi ura deopotrivă, atrag energii extraordinare, inepuizabile. Avem nevoie de timp, răbdare şi compasiune. Însă odată învăţată, lecţia asumării experienţelor pasagere, suntem liberi să căutăm fericirea fără a privi înapoi.

Andreea Palasescu (9 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karmă...

Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...

Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri şi de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
Să scapi de drama ta de ieri...

Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune şi respect...
Ţi-am zis tot ce-am ştiut de zis,
Dorind "nedreptul" să-l îndrept...

Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, să încercăm,
Ca într-al vieţii trist tumult
O oază liniştii s-aflăm...

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Ţi-aduci aminte draga mea
De prima noastră întâlnire?
Cum ne-am legat dintr-o privire
Şi ne-am aprins precum o stea?

Eram cuprinşi de pasiune,
Deconectaţi de cei din jur
Şi-avizi de sentimentul pur
Luam clipa ca pe o minune.

Trecut-au anii peste noi
Cu tăvălugul lor de patimi
Şi preschimbară, după datini,
Iubirea ce-o-mpărţeam în doi.

Îţi iau acum din farmacie
Punguţe pline cu pastile,
În locul rozelor zambile
Ce-ţi cumpăram din florărie.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Mihai Manolescu (30 martie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să fac un exerciţiu nou în această săptămână. Am încercat sa privesc întreg tabloul al vieţii de zi cu zi fără să mă văd doar pe mine ca personaj activ. Am văzut o lume de oameni egoişti; Grăbiţi să luăm trenul, să mergem la muncă, grabiţi să ne cumpărăm maşini luxoase şi haine scumpe, rujuri care ne etichetează fix precum nişte complexate care nu işi cunosc valoarea şi care nu îşi inteleg rostul pe acest pamant, nu suntem frumoşi oricum ne-am imbraca, nu suntem buni oricât am încerca să nu facem rau cuiva pentru ca noi pur si simplu nu aducem folos lumii, nu ne pasă de ce este în jurul nostru, nu asta reprezintă bunătatea si compasiunea si iubirea. Suntem doar o adunătură de oameni egoişti care se calcă în picioare. Nu suntem spirituali dacă folosim spiritualitatea pentru scopurile noastre şi dacă nu ne ajutam sa construim o realitate în care sa aibă rost să trăim.

Nicoleta Petre
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit liber

Spiritul liber
Îţi dă forţa de a te înălţa
Necondiţionat
Spre înalt.
Poţi suferi fără ca cineva
Să-ţi mângâie rănile,
Din compasiune ori din datorie
Morală...
Nomenclatura asta banală!
Nu te întrebi unde este iubire,
Căci aceea este transcendentul
Ce s-a deschis
Străin, ca o poartă,
Într-o lume de vis.
Pentru ca fiinţa să fuzioneze cu infinitul
Ţi-am desenat cărarea cetăţii lumeşti.
Dar tu... unde eşti?!
A ta este lumina şi viaţa
Şi păsările.
Numai tu poţi fi fluture, apoi stea...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu cinci minute poet

Aş vrea să fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:

Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii îi înaripează
Când vor să exprime în versuri o suferinţă sau o bucurie
şi-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,
iar generaţii întregi le ştiu pe de rost şi de câte ori le aud
sunt cuprinse de aceeaşi adâncă emoţie.

Aş vrea să fiu, numai cinci minute, un astfel de om privilegiat,
Pentru a ţese-, şi nimeni să nu-l găsească înjosit- vesmântul poeziei
în jurul celei mai banale întâmplări cu putinţă,
întâmplare ce pe mine m-a emoţionat la culme,
şi aş vrea că emoţia aceasta să nu se piardă, să o-ncerce
- o, de s-ar putea!- cât mai mulţi oameni.

Haideţi, degete ale mele, îndrăzniţi, încercaţi să ţeseţi
Veşmântul de aur al poeziei
Pe umerii răpănoşi ai acelei atât de prozaice întâmplări,

Când dimineaţa unei urâte zile de toamnă m-a prins într-un tren aproape pustiu,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

naşterea unei lacrimi – (experimente)

tăvălită-n sare privirea muşcă un colţ
de nor, lumina creşte, se cristalizează…

un fir de praf sau fum
ori ceapă crudă şi gata
roua pe obraji!

aseară am adormit stând la pândă
o stea ca o gaură în cortina dintre soare
şi aici-ul meu vremelnic părea că
se apropie vertiginos – n-avea colţuri
rotundul ei, inele rotund ameţitor, mă absorbi
la trezire aveam bruma pe pleoape
de aici a pornit totul, am vrut
să îmbunătăţesc ceva, am repetat experimentul
norul, privirea… detalii aparent în plus, inutile
cortina săpată în sare… am înţeles
de mi-aş pierde văzul, pipăind o lacrimă aş şti că
naşterea ei nu contează
iubire, neîmplinirea ei, bucurie neaşteptată, compasiune

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoismul, proiecţiile, fricile şi zeci de alte procese emoţionale şi mentale vin să polueze relaţiile noastre cu cei mai dragi oameni din viaţa noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem că îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluţiei. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori să fim prieteni adevăraţi, părinţi iubitori, parteneri ce sprijină şi nu care sabotează. Cum am putea noi să ştim ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situaţie se află, când nu ştim nici ce e bine pentru noi şi ce surprize ne rezervă viaţa, ce lucruri noi vom descoperi despre noi şi lume şi prin ce experienţe vom trece? Nu putem şti nici pentru noi şi cu atât mai puţin pentru alţii. Atunci cum ar fi să le oferim celor din jur acceptare, încurajare şi o îmbrăţişare, având încredere că tot ce se întâmplă este spre binele lor? Şi dacă ne dorim schimbări, să le facem atunci în viaţa noastră până când nu mai simţim nevoia să schimbăm vieţile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinului meu

Cânt pentru vinul meu
din timpuri de pace,
când funcţonarii şi perceptorii nu-mi bat în uşă.
Conducătorul este luminat şi onest,
miniştrii lui modeşti şi de încredere.
Respectând legea, proprietatea şi regulile curtoaziei,
oamenii n-au motive să se perinde prin tribunale.

După trei ani agricoli buni şi nouă ani de strâns provizii,
hambarele sunt pline ochi de grâne,
iar bătrânii nu mai trebuie să muncească.
Spicele grele, aplecate sub greutate, aşteaptă culegătorii.
Pe drumuri armăsarii se întorc seara acasă,
bălegarul lor îngraşă ogoarele.

Nobilii, de la cel mai înalt rang până la cel mai mic,
iubesc oamenii obişnuiţi,
răsplătind pe fiecare după meritele lui,
educându-i, aşa cum educă părinţii copiii.
Cei care desfid legea şi-aleg drumurile fărădelegii

[...] Citeşte tot

poezie de Cao Cao, 155-220, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună de gânduri într-un pahar de suflet

să stăm aşadar
până la apusul
Cerului şi Pământului
acolo unde pietrele
trec prin ape
care uită să curgă
în timp ce
buturugile mici
rămân mici roţi
ale Carului mare
de care agăţăm
lampioane
la intersecţia
stelelor căzătoare

nu, nu pune(m)
întrebări multe

multe sunt căile
prin care tot în urma

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ianus

În trecut, în vechea Romă, zeul cel cu două feţe,
Vrând pe cetăţenii urbei compasiunea să-i înveţe,
Le-a amestecat în joacă chipurile între ele
Când dormeau, ca la trezire cine pleacă să se spele
Să descopere-n oglindă faţa dúşmanului său
Cel mai mare, cărui veşnic uneltea să-i facă rău,
Şi al cărui chip, de ciudă, nici putea a-l suferi,
Să i-l poarte-acum în lume ca şi cum al său ar fi...
Poate-aşa, gândise Ianus, se vor împăca-n sfârşit
Vechii învrăjbiţi-pe-viaţă, ce-şi vârau necontenit
Mătrăgună în pahare şi pumnalele în spete,
Până ce umpleau a Romei catacombe cu schelete.

La un semn al mâinii sale, în văzduh feţele toate
Se desprinseră de trupuri ca şi măşti înaripate
Şi se-nvârtejiră grabnic sub a zeului strigare,
Au pornit apoi pe geamuri să-şi găsească fiecare
Noul cuib, noua argilă pe care să înflorească,
Deseori schimbarea fuse reciprocă şi frăţească:
Cel ce da primea o faţă de la cel cărui i-a dat,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinarul nebun

Nebunul, aşa-mi spun. Voi fi Dick Baladă cel Nebun de-acum;
Lovit, spun ei, de valurile detunând peste recif precum
Un trăsnet în noaptea-n care-am fost zvârlit în Hermitage Bay
Pe ţărm, laolaltă cu cheresteaua şi buştenii de pe nava Mary J.

Nătângul, aşa-mi spun. De-acum eu voi fi Dick Baladă cel Nătâng,
Plângând atunci când alţii râd şi râzând atunci când alţii plâng,
Alergând pe plajele-nspumate când bate noaptea vântul
Sau trăgând din pipă lângă sobă, calm şi blând cum e pământul.

Străinii-s avertizaţi că-s cam ciudat, că-i pot însemna pe frunte, deci:
Nu mă privesc în ochi de teamă că voi afla ce-i în capetele lor seci;
Dar ei îmi oferă tutun şi compasiunea lor, şi mă lasă-n dunga mea –
Unicul supravieţuitor – Nebunul Dick Baladă – lovit de o ursită rea.

Îmi dau carne şi pâine; deasupra capului, un acoperiş;
Ceai pentru ceainicul meu fierbinte şi pături pentru înveliş.
Mă lasă să trec sau să-i ocolesc, după cum vreau, aşa sau altfel.
"Pentru Dumnezeu," spun ei, "s-ar putea-ntr-o zi să fim şi noi ca el."

[...] Citeşte tot

poezie de Roberts, Theodore Goodridge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexie pe sticlă

Chipul tău, proiectat în vitrina magazinului de ceramice...
Reflexie în culori gălbui, născută din ondulaţia luminii
pe toate acele forme mai mult sau mai puţin stranii, din lut copt –
oale, ulcele, vase, amulete, idoli, siluete reduse la esenţa lor ideatică,
câţiva îngeri cu aspect funerar, un negru, o clepsidră fără timp,
un soldat dormind în picioare sau, poate, murind în poziţie de drepţi,
câteva piese utilitar-ambientale...

Stau nemişcat şi privesc chipul tău, întipărit pe sticla aceea enormă...
Un chip, până la urmă, din pământ, născut din capriciul altui pământ,
modelat, supus tratamentelor, înnobilat şi poate vindecat.
Soldatul acela, de pildă: din cine ştie ce pământ îşi trage el moartea sau somnul,
cine ştie câte nedormiri sau câte morţi, strânse în el, contribuie acum
la alcătuirea gălbuie şi palidă a chipului tău!
O tânără mă vede şi iese, amabilă, din magazin, dispusă a-mi explica
semnificaţia ascunsă a unor piese, întrebuinţarea lor,
procedeele variate de coacere a lutului, justificarea preţului exponatelor
şi chiar aprecierile unor cunoscători într-ale artei,
care au trecut pe-acolo.
Continui să privesc chipul tău. Îi răspund scurt că de capitolul procedeelor

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!