cuvinte şi idei

Îngeri goi

Îngeri goi, fără cuvinte
Rămaşi avizi de fericire,
Au venit pe pământ,
În căutări de idei,
Spre raiul din noi.

Ei sunt departe de cer,
Blestem în cercul de mister.
Noi suntem muţi şi orbi şi surzi
Deşi voioşi cu inimi frânte
Avem chemări efemere în ginte.

Păgânii au plecat spre cer în cânt
Rămaşi aşa cum sunt:
Şi muţi şi orbi şi surzi,
Trişti cu inimi goale
Au fost visare.

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţie

Multe cuvintele sunt
pregătite să devină poeme
făcând un salt peste idei
ca un arc de cerc
incitant cap de pod
adevărul va ieşi din gând
ideile din adevăr
aceasta-i provocare certă
un consemn autentic
va deschide traseu nou
intuitiv şi ascendent
invocând schimbări
şi multiple valuri
în termeni sacramentali.

poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cu ochii de sticlă

Cu ochii ei de sticlă
ziua
ni se uită-n
paharul aducerilor aminte
de pe
povârnişul
ideilor
date în floare
şi
curg
cuvintele
ca o mireasmă de albăstrea
plutind
spre cerul senin

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 martie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paza gândurilor

Opriţi convulsia
Ideilor constructive
În expresii de bonton,
Cuvintele rănite
Vor sângera iarăşi
Abundent printre rânduri,
Poemele scrise cu patos
Renasc instantaneu
Speranţele celor vii,
Garanţie durabilă
Peste clipe inerente,
Viitorul poate să răsară
Cu ascendent benefic
Din cuvinte implementate
Parabola unui ţel superb.

poezie de David Boia (28 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin cuvinte, oamenii îşi comunică idei, sentimente, informaţii. Şi acel extaz în faţa binelui, frumosului şi adevărului, care nu-ţi îngăduie să taci.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreaga lume manifestată se roteşte pentru a ne arăta ce folos am dat Cuvântului – Vorbirea Interioară. O observare necritică a vorbirii noastre interioare ne va revela ideile din care vedem lumea.

citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grai românesc

ÎN GRAI ROMÂNESC

În vatră de români m-am născut,
Iubită mamă - Românie!
Pe plai mioritic am crescut,
Cu munte, mare şi câmpie.

Din graiul românesc port nume,
Că-n el am rostit primul cuvânt.
Am învăţat să-i cânt renume
Ţării-mamă ca Rai pe Pământ.

La şcoală mi-a fost temelie,
Alfabetul cu buchea cărţii,
Să cultiv dragostea de glie
Şi spiritul românităţii.

În grai românesc m-am înălţat
Pe-a moralei creştine scară
Şi în demnitate am învăţat

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, de needucat

Eu nu studiez prea multe, sunt un om
care nu evoluează. Nasul meu despică aerul
fără nici un fel de profesionalism. Ideile mele profunde
au fost odată jucării pe duşumea; le iubesc, le-am lins
aproape toată vopseaua. Un pahar cu whisky
este o zăngănea pe care n-o scutur. Când iubesc
o persoana, un loc, un obiect, nu văd
ce ar putea fi de comentat.

Am învăţat cuvinte, cuvinte, cuvinte...
oricum, jumătate din ele
au murit din lipsă de exerciţiu, iar cele pe care
le-am folosit cel mai des
se uită la mine cu o privire care şopteşte: Mincinosule.

Ce mult admir raţa sălbatică atunci când, printr-un cerc perfect,
intră în apă fără să ridice vre-un strop sau pescăruşul care pe neaşteptate
străpunge marea. Eu sunt un cormoran
care se scufundă
cum a făcut-o întâia oară: îndreaptă-ţi capul înainte

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND N-AM IDEI GÂNDIREA-N CERCURI SE ROTEŞTE
Când n-am idei gândirea-n cercuri se roteşte
Şi în rotirea ei perpetuă găseşte
Filon de aur în cuvânt de poezie,
Pe care îl extrag şi-l dărui cui citeşte.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miniştrilor Educaţiei şi Cercetării: Tezele de doctorat din Eterna şi Fascinanta Românie în "democraţia originală" de după 1989 (referire la majoritatea tezelor; parafrazare după o expresie a lui Mihai Eminescu)

Bine-ar fi să luaţi aminte,
V-o spun clar şi cu temei:
Sunt "bogate în cuvinte",
Dar sărace "în idei".
Cu aşa o umplutură,
Nu-s decât maculatură,
Iar destule, din păcate,
Sunt, în plus, şi plagiate.

pamflet de George Budoi din În Ţara lui Invers (20 iulie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

*Aparţine "unei generaţii […] bogate în cuvinte şi sterpe în idei." (MIHAI EMINESCU, 1876, citat de George Călinescu în Viaţa [...] | Citeşte tot comentariul

Stea neapusă

E cam târziu şi tinereţea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainiţa de grele vremi, ascunsă.

Ticsită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.

Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de faţă şi de-a pururi.

De răutatea lumii ce-i distrusă
Voinţa nu-mi va fi nicicând supusă.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinatatea destăinuirilor

Ceaţa s-a ridicat,
de pe eventualitate,
şi vârfurile strigă
bucuriile simple.
Oraşul este o oglindă
atentă, pentru că vrea să ştie tot.
Ideile au ferestrele deschise
şi cuvintele stau cu coatele pe pervazuri.
Parcă aş trăi într-o grenadă,
căreia i s-a scos cuiul de siguranţă,
în vecinătatea destăinuirilor.
Trecerea prin denumiri
este o întârziere, o siluire.
Privirea pipăie înţelesul
şi răbdarea trimite înainte o furtună
de încercare.
Aşa poţi cunoaşte o zi,
care ţi se cuvine, ajunsă
în altă parte.
Renunţarea este sinonimă cu orice,

[...] Citeşte tot

poezie de T. Constantin Georgescu
Adăugat de T. Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i dăm celui ce scrie, Tribut de Cezar, dar să nu uităm că lumina închisă într-o carte nu-i numai truda ideii, ci şi-a aceluia care o pune-n pagină, a aceluia care aranjează rânduri şi coloane de cuvinte, a acelora care prin imagine şi ei scriu gânduri, apoi a acelora care le îmbracă în foi albe şi-n copertă, chiar multe corectând.

Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi neîmplinite...

Când n-are omul ce să facă
O ia pe drumuri ca nebunul
Şi-alege din trasee unul
Îşi ia şi soaţa pentru clacă
Sperând să-i placă
Îi merge gura ca taifunul
Şi schimbă placă după placă
Soţia
Fără să mai tacă...

Când n-are omul argumente
Să o-ntrerupă pe soţie
O ia pe drumul dinspre vie
Şi-n fericitele momente
Precum Terente
Se-ndrăgosteşte în prostie
Îşi lasă soaţa cu talente
Şi pleacă
Fără argumente...

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, copilărie?

UNDE EŞTI, COPILĂRIE?

Unde eşti, copilărie,
Fără griji fără suspine?
Părinţii din veşnicie
Purtau grija mea de mâine!

Unde-ai dus vraja visării
Cu Zmei, Feţi şi Cosânzene?
Că veneau pe-albastrul zării,
Precum visul printre gene!

Unde mi-ai lăsat florile
Ce mi le coseam pe ie?
Azi cos lacrimi în mărgele
De scaieţi şi păpădie!

Coseam ie cu altiţă,
Când eram copil de şcoală,
Ca să primesc cununiţă

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

Este un gol în mine
şi-un izvor de cuvinte.
Versuri albe, slove banale,
cuvinte ce dor,
ce fără ea mor
în orice timp
şi anotimp.
Sunt vise ce vor, în durerea lor
să se pridă cumva,
de poala ta.
Trup de cuvânt clădit din pământ
plin cu idei
date de zei,
impur, dar sublim
ca de jad,
culoare de iad,
ochi-ţi cu grai
lumină în noapte ce inima îmi bate
puţin, cât de puţin...
Doamne, e divin!...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semănător

Undeva am sădit cuvinte
Altundeva am plantat idei
Pe alocuri am invocat
Inspiraţii poetice
După o vreme
Sper să răsară
Undeva şi altundeva
Sau pe alocuri
Poeme de soi
Poate peste tot
Că mare-i arealul
Cultivat cu pasiune.

poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călimara

Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porţi de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neştiutoare
Şi-adesea n-or găsi ieşire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înşirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopţi albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite şi gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte şterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule şi puncte -
Şi-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăveşte pe hârtie.
În ea, tăcute şi smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanţul zilei şi de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanţe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunună peste lamele de vânt

Din cuvinte să-mpletesc
Vreau o gingaşă cunună
Ţie să ţi-o dăruiesc
Ca pe cap să ţi se pună

Precum cerul de albastru
Florile să o compună
Şi cuvântul cel măiastru
Să o finiseze-n urmă

Flori cuvinte şi idei
Într-o strânsă împletire
Să fie viaţa ei
Născută doar din iubire

Peste lamele de vânt
Florile să strălucească
Împletite din cuvânt
Toţi cum ar vrea să-ntâlnească

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog în anotimpuri

Gândurile ce mă inundă
pot fi stele de zăpadă,
fulgi ce cad continuu
peste drumuri îngheţate,
pot fi vânturi obosite
răscolind copacii goi.
Sau vârtejuri înăsprite,
ce gonesc sub nori de plumb,
cai focoşi, înhămaţi la sănii albe
printre brazii falnici.

Gândurile pot fi contopite
într-un dor de ploaie,
ca un cântec de izvoare,
murmurate de copii
ce se aud dinspre munte
către văile în ceaţă.
Zgomote nepercepute
plesnesc în muguri verzi,
clinchete de clopoţei

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!