Citate despre genialitate și timp, pagina 5
Amurg
Pe seară, la geamuri, un nour violet si de aramă,
Pe drum, l-aceeasi oră, se târâie un lant de fier,
Si coincidente aranjate pe-o tristă gamă --
Azi iar mi-i frică... si cred, si sper...
O zi fără anotimp si ordine militară,
Si prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară --
Si multi au plecat, si noapte se lasă.
Cu totii spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naste --
Iat studiul creste cu tactul tăcut...
O fiintă supremă, dintre noi, ne cunoaste.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aurea mediocritas
E genială mediocritatea
La cei ce-aleg partidul, inspirat:
Cu chiu cu vai absolvă facultatea,
Iar într-o lună, au un doctorat!!
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere cu efect retro
Mă plimb cu pașii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-și acordează orga
și mă trezesc din nou în vis
O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu
Pe trepte de solar liceu
tăcerea-și acordează orga
și-n amintire iată eu
mă plimb cu pașii grei de Iorga
Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtășind tăcerea altui geniu
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul deocamdată
Timpul vieții ni-i scurt
Hai să-l facem curat
Trăiesc unii din furt,
Alții doar din ce-au dat,
Sunt săraci și bogați,
Lovesc lașii pe bravi:
Voi, ce-n lună zburați
Pân' la cer vă urcați
Pe spinări de noi sclavi.
Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se poate
Și noroi și stele.
Voi ce-n lună zburați
Cu-ale noastre izbânzi
Nu uitați c-aveți frați
Pe planetă flămânzi.
Pâinea lor o mâncați
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniul din Epoca de piatră
În lupta cu puterea și cu anii,
El, ca artist, ajuns acolo, sus,
Brâncuși n-a discutat cu bolovanii.
I-a pus să spună ce aveau de spus...
epigramă de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani(vers)are
iarăși demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi știrbește noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!
am venit prea devreme
deși cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l știu
am venit dintr-o lume
ce-și trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci și suflete vii...
am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Catherine: Ai stricat totul. Și e păcat, pentru că restul era chiar bun. "L-am iubit pe tatăl tău." "Întotdeauna mi-ai plăcut." "Vreau să-mi petrec fiecare minut alături de tine." Astea sunt lucruri foarte serioase.
Hal: Am vorbit serios.
Catherine: Te-ai culcat cu mine și ai obținut caietul. Ești un geniu.
Hal: Catherine, vorbește cu mine. Demonstrația asta este a ta.
replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neologismul e de obicei un cuvânt abstract și general. El e lipsit de seva cuvintelor neoașe, care de veacuri și-au tot îmbogățit cuprinsul și s-au încărcat de acea tainică viață pe care nu o poate avea un neologism sfrijit. Sunt unele cuvinte vechi, care deșteaptă în sufletul nostru rezonanțe atavice inexplicabile. Dacă au răsfrângerea unui context potrivit, ajutorul unei vecinătăți unice, abia atunci ele dau la iveală toată bogăția lor nebănuită și impalpabilă.
Iar Eminescu a avut, ca nimeni altul, norocul să găsească asemenea geniale învecinări de cuvinte.
George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiril
De Chiril n-ați auzit, nici nu știți nimic,
Dar de mine nici atât, cik-cik-cik,
Lucrurile au și ochi, ne privesc atent,
Demențial trăim, murim, neinteligent.
La icoane mai privim, ne rugăm de noi,
Domnul este oarecum, în noi și în voi.
Cine s-ar ruga cinstit de un biet străin,
Fiecare este plin de sine, o știm.
Iar povestea lui Chiril ne cam doare-n cot,
Suntem fiecare, nu? Mai netoți, netot.
Nu vă supărați, vă spun după zeci de ani,
Când credeam că sunt genial, însă nu spuneam.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În împărăția timpului, nu există aristocrație a bogăției, nici aristocrație a intelectului. Geniul nu este niciodată recompensat nici măcar cu o oră pe zi. Și nu exista pedeapsă. Irosește infinit de prețioasa ta comoară cât vrei și rezerva nu va seca niciodată.
Jim Rohn în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecuți viitori
Trăim într-un etern monden,
La fel ca-n timp de vodevil
-Model de viață exogen-
Pretinși moderni, de stil labil...
Copii suntem de-antichitate
-Cu crez că-i suntem endogeni-
Citând din antice citate;
Microbi... pretinși drept antigeni.
Nici piramide nu mai facem
-Destinul ne e Nostradamus-
Petrecem timp, ca să ne placem,
Filozofând pe Albert Camus.
Suntem neîncetat surprinși
-Descoperind ce se știa,
Genii pierdute în pretinși-
Aflând că Soarele e-o stea.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fascinația lumii tale, iubite
Iubite,
Ne cărăm păcatele în geamantane
Noi păgânii locuitori în templul lumii profane-
Poate vom ajunge să înțelegem înțelepciunea celor vechi,
Starea de geometrie și de grație a lucrurilor,
Misterele eleusine și orfice ale strămoșilor tăi
Prin liniile perfecte ale Partenonului
M-am întrebat adesea dacă se mai poate depăși
Ceea ce este unic pe podișurile spiritului?
Pe pragul unei noi lumi de mucava
Aduc acestui popor iubitor de idoli,
Acestui popor care te-a zămislit pe tine,
Îndrăgostitul meu pururea mâhnit,
Cântări pentru geniul său creator.
Fermecată de lumea sofiei,
Am pătruns în adâncurile minții tale
În lumea sufletului tău de înaripat,
De exilat, ca și îngerul, care are o viață dublă
Și trăiește simultan în două lumi paralele.
Te rog să mă citești ca pe o amintire neîncepută
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anonimul genial e ca o bombă cu ceas; numără secundele care au mai rămas până celebritatea sa va exploda, lăsându-i pe ignoranți și histrioni fără glas.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
România
Iată, încă o țară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moștenitoarea și-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forța Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menținând națiile-n spațiul circumscris
Dreptului și frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreață Romă, pe victima multor necazuri și probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.
O, Neam Latin! Datoria noastră sporește zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiției pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!
Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ți, oricum, întreg rămâne!
[...] Citește tot
poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clavirul
Cânta încet din Weber: "gândirile din urmă",
Poema unui geniu ce-apune maiestos,
Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă
Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!
Și degetele-i albe pe clapele sonore
Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind;
Erau în miez de noapte târzii și tainici ore...
Parcă simțeam pe Weber lângă clavir murind!...
Tăcuse deodată, și fruntea ei curată
Alăturea de mine se rezemă ușor,
De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,
M-apropiai atuncea sfios, tremurător!
Și ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă...
Dar nu știu cum... clavirul părea că plânge încă
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi timpul
ca spondiloza, cardiopatia ischemică
aia cu tulburarea miocardică datorită
unui dezechilibru între fluxul de geniu
ce este scăzut în inima mereu
îndrăgostită din motive obiective
diabetul și alte boli să preia trupul
ajuns la 56 de ani
care scrie poezii testamentare din timp
corpul scuipă câteva semne de slăbiciune
le văd în oglinda care mă atinge pe obraz
zâmbetul este curmat de o durere
de genunchi și nici n-aș putea să fug
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Compune sălbatic, nedisciplinat, curat! Scrie ce îți vine din adâncurile sufletului tău. Cu cât mai nebunesc, cu atât mai bine! Fii întotdeauna nebun și fără spirit! Înlătură obstacolele literare, gramaticale și sintactice. Tu ești tot timpul un geniu...
Jack Kerouac în Pe drum (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popa și învățătorul din satul Verești, ultimul însărcinat cu educația copiilor, celălalt îndrumând religia credincioșilor, propovăduiau asemenea povești supranaturale, cu atât mai vârtos cu cât le credeau din toată inima. Amândoi afirmau, "întemeiați pe dovezi" că vârcolacii bântuie prin țară, ca vampirii, numiți strigoi pentru că strigă, se adapă cu sânge omenesc, că stafiile rătăcesc printre ruine și devin răufăcătoare dacă uiți să le aduci seară de seară băutură și mâncare. Există ielele, babele cărora se cuvine să te păzești să le ieși în cale marțea și vinerea, cele mai rele zile de peste săptămână. Ia pătrundeți în adâncul pădurilor din comitat, păduri fermecate, în care se ascund balauri, dragoni uriași ale căror fălci se cască până-n nori, sau zmei cu aripi nemăsurate, care răpesc fecioare de viță împărătească, ba și pe cele de neam prost, dacă-s chipeșe. Iată destui monștri cumpliți, pare-se și care-i geniul cel bun pe care li-l opune închipuirea poporului? Nimeni altul decât șarpele casei, ce trăiește prietenos în fundul vetrei casei și căruia țăannul îi cumpără puterea binefăcătoare, hrănindu-l cu fruntea laptelui.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem_fără_titlu
fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp și spațiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între viețile și morțile noastre
fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toți își caută comoara
fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
și fără vis
fără vis acest poem nu există
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram mai tânăr, aș fi spus că este vorba de geniul meu, dar acum nu cred că asta nicio secundă. Muzica pur și simplu iese din tine, curge prin tine, e ciudat...
citat din Tracii Guns
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre genialitate și timp, adresa este: