glezne şi timp

Şi eu, ca orice-albastră visătoare...

Eşti vinovat de norii ce se-adună
Pe cerul meu, pe umerii mei goi,
Nu mai ajung, iubite, pân' la lună
Şi poeziei 'i-este dor de noi.

Eşti vinovat de toamna tatuată
Pe glezna unui vis neîmplinit,
Iar eu de ce-s, iubite, vinovată,
Că-n ochii tăi, iubiri, mi-ai răstignit?

Eşti vinovat de ploile de vară,
Ce sapă-adânc în suflete de maci;
Le-aş aduna durerea de fecioară
Pe buze-n aşteptare, dar tu taci.

Eşti vinovat de crimă şi trădare,
Că mi-ai ucis albastrul din priviri
Şi m-ai trădat ca pe-o nemuritoare
Sirenă îngropată-n amintiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia surâsului

geografia surâsului o ştiu pe de rost
de pe buze prin cord coboară spre glezne
coloana iubirii destramă timp anost
prin vraja timplui nu circulă bezne.

avalanşe de poeme coboară spre călcâie
izvoare de emoţii scaldă mari pasiuni
cu magica splendoare ţin gândurile-n frâie
când lumini de aur se împletesc cununi.

o vară de poveste am cumulat în cord
magnolii roz au înflorit a doua oară
parfumul diafan pluteşte spre nord
estompând tămâia şi mirosul de ceară.

slove care zâmbesc lumii îi acord
boemia sufletului nu vreau să moară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confidenţe subtile

motiv de bucurie este ziua cu soare
fericirea se adună din fiecare gând
când vântul speranţei trece ca o boare
prin sufletul care se trezeşte cântând.

când freamătul inimii este extaz suav
când nerăbdarea coboară spre glezne
meditez în pace că timpul meu e brav
şi steaua mea surâde departe de bezne.

în lumini sublime mă apuc de scris
poemul iubirii sub puterea credinţei
nutrind cu toată forţa minunile din vis
să se împlinească cu sorţii biruinţei.

poveşti despre lume mai am de transmis
universului magic- aleanul conştiinţei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare pe bucăţi

(Dintr-un volum ce fi-va, totuşi)

Cum mi-ai cerut uitarea-nlăcrimată,
Să pleci senină-n reci străinătăţi
Şi nu te pot uita aşa, deodată,
Am să te uit, iubito, pe bucăţi.

Te-am desenat întreagă-n mintea mea,
Şi ca să-ţi trec minunile-n uitare,
Cum trebuia să-ncep de undeva,
Am început de jos, de la picioare.

Mi-am şters din minte degetele reci -
Întâi le-am sărutat pe fiecare
Şi părţile bătute de poteci -
Călcâile şi tălpile hoinare.

Pe glezne m-am plimbat în sus şi-n jos,
Iubindu-le cu degetele mele,
Le-am mângâiat cu grijă, tacticos,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viu

Când a ţâşnit spre fericire, larg, tărâmul de lumină şi de var?
Când mă purta pe braţe ochiul lunii,
dansam neostoită de vânt.
Îmi înfăşurase palma, în trupul câmpului, verdele bogat în parfumuri,
să nu se scurgă sângele din altoi.
Aceeaşi sunt.
Cum se păstrează viaţa stelelor în noi!
În zâmbetul aprins, s-a ţintuit nemărginirea.
Oh! cum s-a vărsat deodată-n piept, fără de veste, clocotitor, privirea!
O clipă a fost de-ajuns să se lipească de fascinaţia firii ca roua ce culege în sclipiri culori.
Cu un sărut pe glezna zilei, s-a zidit în cer surâsul galeş din flori.
Între tăcere şi contemplări de fiece mişcare, şoaptele se făceau ochi răpitor de mare.
Noaptea glăsuia dulce cum toarce furca în fuior,
amiaza avea gust de cocos şi plutire dincolo de nori.
Cât de lungă e rotirea,
cât de tainic fură înălţările neîndoielnice-n nepătrunsul din zbor
şi totuşi cât de trainic e ecoul lor!
Ţie, de care ţâşniri ale viului din tine ţi-e dor?

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofonul

cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
şi visul era agăţat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roşu şar
mant
transpiraţia se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agăţate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz şi atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suie Clipa în miraj

Te iubesc şi iar mă-ndrept,
unde inima-mi şopteşte.
Mângâi fluturii din piept;
viaţa, încă mă trezeşte!
Luna mi-este credincioasă,
haruri îţi încondeiez,
Când pe bolta mea duioasă,
gând cu gând încă visez.
Desfac stele, norii plasă,
şevaletul... Şi pictez.

Chipul tău, undă curată,
'n care pescăruşi plutesc,
Taină-a perlei prelucrată,
în canatu-mi sufletesc,
Mă seduce şi mă cheamă
să-ţi fac ţărmul cât mai lin;
Umerilor, mi-eşti năframă;
gleznelor - nisipul fin.
Şi întreaga dioramă-mi dă, emoţii! De preaplin.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub diademe de lumini

prin perdele de lumini cerul îl zăresc
luna care veghează cu dragoste mare
mirobolante stele pe creştet strălucesc
ating sufletul meu cu o dulce chemare.

nu cred în pustiu nu cred în bezne
mirifice naturi mereu mă înconjoară
căldura razelor alunecă spre glezne
cu prana cerească - dorita comoară.

sunt ucenicul treaz până noaptea târziu
mi-e dragă servitutea pentru Isus Cristos
mă umple romantismul de poet candriu
îmbătată de lumină de elixirul gustos.

dragă îmi e viaţa cum drag îmi e să scriu
răspândind pentru semeni un spirit sfătos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaia cea pierdută

Pe-un hău fără vad,
pe-o gură de Iad,
ce umbră fugară
urcă şi coboară
în faptul de seară?
E oaia din urmă
fugită din turmă,
e oaia pierdută,
una dintr-o sută,
e oaia ce plânge
cu lacrimi de sânge...

"Drăguţule bace,
vino de mă-ntoarce,
de mă-ntoarce-acasă
din negura deasă.
Iată-ţi cer iertare
c-am rămas pe vale,
crezând că-n genune
sunt ierburi mai bune,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebede în vechi iubiri

Pe-oglinda apelor cu stele
Vântul înoată voiniceşte
Şi peste valurile rebele
Rotunda lună se-mplineşte.

Noi sângerăm în colţul gurii
Săruturi mistuite-n dor,
Săpăm la gleznele sculpturii
Un semn de viaţă-nnoitor.

Pe luciul apei vin să vadă
Minunea faptei şi-a mirării
Tăcute lebede, grămadă
Din ascunzişul depărtării.

Se pare că pe-ntins cu stele
Sărutul e ascuns, tăcut,
Doar lebedele-şi pun mărgele
La gât, un crez necunoscut.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nuferilor

Şi m-am trezit cu nuferii pe pleoape,
Acoperindu-mi lacrima albastră,
Sub gene vise albe-mi sunt aproape
Şi nuferi galbeni intră pe fereastră.

Şi îmi şoptesc, aşa, cum luna cântă
Deasupra apelor învolburate.
Ai crede că sunt flori şi nu cuvântă
Dar, ce tăceri ascund şi-n taină, poate,

În scâncetele albe mor cuvinte
Neînţelese. Doar în gând se-aşază,
Iar eu privesc cum albul lor cuminte
În versuri se-mpleteşte şi rimează.

Mi-e bine când pe gleznă mă sărută
Poemele cu nuferi în oglindă.
Sunt flori în care suferinţa mută
Un univers întreg poa' să cuprindă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez

Neştiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer

Fulger scurt lucind în beznă
Universu-apropiat
Doar inelul de la gleznă
Ţintuindu-te de pat

Eşti aici. Dar şi departe
Dormi. Dar şi călător-eşti
Într-o lume ce desparte,
Cerul de cele lumeşti

Unde este cheia, codul
Netrecutelor trecute?
Alexandre, taie nodul
Funiilor revolute!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?!

De ce ţi-e gura vadul sărutării,
Iar coapsele rotunde dinadins?!
De ce ţi-s ochii lacul necuprins,
Iar sânii-ţi sunt ca fructul desfătării?!

De ce ţi-e glezna zveltă şi firavă,
Cu umblet sprinten, unduios, ştrengar?!
De ce ţi-e părul cu luciri de jar,
Iar pântecul ca o nestinsă lavă?!

De ce ţi-e şoapta miere de albină,
Iar mângâierile-mi reverşi în val?!
De ce plutesc ca-n zbor transcendental,
Pe strunele ce-mi cântă în surdină?!

De ce răgaz nu ne mai lasă timpul,
Ca tu în veci pe nume să mă chemi?!
De ce stă supărat pe noi Olimpul,
Şi toate pier în negura de vremi?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milenii într-un loc fără uşi

te comporţi de parcă am împărţit aceeaşi sămânţă,
în următoarele secunde apare în privirea ta
impulsivă -
luna, nocturnă chopiniană.

acolo unde este prea puţină lumină ca iarba să crească
îmi stă pe limbă să-ntreb:
mai vrei să-mi scot hainele?

te iubesc de parcă am dezgropat pomul
cunoştinţei
binelui şi răului
pipăi coaja, cu speranţa că nu mă voi pierde
în relieful unui desen dedicat:
Adam şi Eva, februarie 4036 îen.

ai cel mai frumos zâmbet, deşi nici glezna nu este de lepădat,
replica "pentru tine, femeie" îmi consumă rezerva
de aer
niciodată nu ai adus pe cineva în pragul nebuniei,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-mă-n ziua ... ce nu mai urmează!

Mă cheamă pământul, cu lacrimi de dor,
Şi-mi calc neputinţa-n picioare...
" Ţărână, ce-mi torci amintirea-n fuior?!
Mai lasă-mi un timp... chiar de doare! "

Mă ţipă un vultur, prin văzduhul înalt,
Îmi plânge privirea, mereu în albastru,
Iar timpul îmi moare-ntr-un colţ de păcat,
Şi sufletu-mi tânguie un cânt de sihastru!

Mă cerne-ntr-un bob de cleştar, înc-un val,
Nisipu-mi aşterne, doar zgură pe glezne,
Iar pieptu-mi zvâcneşte, revărsând înc-un ral,
Şi-mploră-n în van, cu speranţe celeste!

Mă cheam-un ecou, printr-un gest refuzat...
Pe piept, să-mi aşezi o maramă de stele,
M-or plânge, pe-ascuns, doi nori pe-nserat,
Că-n zori n-am să vin la cules curcubeie...!

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul ceasului

Sensul golului dintre punctele forte
dispare-n retina ochilor
c-o boltă peste hăul durerii.

Fruntea încreţită în meditaţie
şi greierii din urechile surde
îmi cântă trist în clipe de nesiguranţă.

În glezne vântul disperării
îmi tremură paşii şi lasă loc temerii,
dimineaţa, păsările fluieră cântece
la răspântii de drumuri necunoscute,
mâinile cu palmele tăiate de linii frânte
îşi dezvăluie destinul.

Cu privirile obosite
şi lacrimi uscate pe obraz
aud tic-tacul din târziul ceasului,
aştept un semn al încrederii
în crucea pe care o port

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii mei, doar lumină

Doamne, în fiecare dimineaţă
îmi dai o felie de pâine
unsă cu un strat gros de lumină
şi eu nu mă satur să muşc din ea,
apoi adun toate firmiturile căzute pe jos
ca pe nişte perle desprinse dintr-o rochie de mireasă,
în care luna îşi răsfaţă gleznele
printre foşnetele de îmbrăţişări pătimaşe...

Doamne, în ochii mei nu mai încape nimic,
de aceea năvălesc păsările în jurul gâtului meu,
caută o spărtură ca să între în mine
ca nişte dinţi de cer,
înfiorându-mi carnea flămândă.

Cum aş putea să nu mă înalţ,
când eu îmi găsesc liniştea în apele tale
la fel ca un prunc la sânul mamei?!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De trei ori nu

ascultă ploaia are lacrimile calde
respiră calcule ordine sentimente exacte
nu mă urî iubirea ţine trei acte
nicio secundă nu mai picta inimi fade
desenează-mi sufletul pe perete faustic
cu palmele ce ţi-au şters obrazul caustic

nu-mi iubi gingăşiile glasul suav
nici gleznele subţiri care-ţi cântă în palme
în nopţile scurte dansul tău grav
mai calcă visele mute pietrele calme
nu mă cunoaşte cu sufletul ud
fii Don Quijote al iubirilor crud

simt piatra rotundă a sufletului rece
eşti cald în penumbră respiră va trece
şi nu de trei ori nu mă iubi
iubesc eu atât cât se poate muri

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minuni paralele

Pe când un om, în miezul vieţii lui,
Plecă într-un voiaj la Covurlui,
Trecu printr-o pădure-ntunecată,
Acolo se-mbătă, făcând-o lată.
Pierdu cărarea, a zărit o nimfă
Cu totul goală, îi păru mai simplă,
Dar drăgăstoasă, au făcut copii
Bruneţi-verzui, iar unii arămii.
Se minunau şi tatăl, mama, luna,
Doar Dumnezeu le explică minunea –
Unde trăieşti, acolo se iubesc
Pădurea, fiarele cu neamul omenesc.
...............................................
Fetele-şi iubesc taţii,
Băieţii caută opusul mamei,
Harpa de argint vibrează
În pieptul fiecăruia,
Surâdem, murim,
Sărut glezna femeii
Conform obiceiului oriental,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge...

Ninge peste mine, ninge ca-n poveşti,
Mă topesc în faldul umbrelor lumeşti.
Şi mi-e dor de mâna gândurilor tale,
Tot altarul nostru strigă în petale.

Nu mai ştiu nici ora care să te-aducă,
Te-ai pierdut în toamna visului-nălucă,
Mi-este gri în sânge şi te-aştept sfioasă,
Ninge cu iertare din iubirea noastră.

Suntem două unde ce nu s-au văzut,
Două cânturi-sfere care au tăcut,
Mi se face moarte-n gleznele cărunte
Şi-ţi adorm privirea-n triste amănunte.

Te iubesc de-o eră şi încă pe-atât,
Ninge-mă în clipa zborului durut,
Mi-este teamă iarăşi de plecări de humă,
Vino să petrecem într-un fulg de spumă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!