Citate despre greșeli și suflet, pagina 5
Paradox trist
Să-ți spui adânc că-i bine,
că oameni răi, nu sunt..
Și că trăim în țara-n care
călăi nu sunt pe drum.
Să crezi in oameni, că-s calzi și buni ca tine...
Să uiți de suspine
și de frica
ce-ți face sufletul ruine.
Să ai speranță-n ceilalți,
să crezi in ajutor,
să crezi că și alții au suflet empatic, cald și iubitor.
Dar, realitatea-i crudă...
Și-ți sfâșie inima
suflete pierdute,
pe-un drum fără sfârșit,
cu inimă de înger...
Curmate negreșit,
de ~EL~ și voi sistemul,
ăsta...
care nu..
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată lumea aleargă după fericire, iar rezultatul e că nimeni nu-i fericit. Fiindcă toți au apucat-o pe un drum greșit. Întrebarea pe care ar trebzui să și-o pună nu e: "De ce nu suntem fericiți și cum să ne distrăm?", ci "Cum să-L mulțumim pe Dumnezeu și de ce nu suntem mai buni?". Căci nu urmărind fericirea ai s-o găsești, ci urmărind salvarea sufletului. Pe vremea când oamenii erau înțelepți, în loc să fie doar șmecheri, ei își clădeau viața în funcție de salvarea sau condamnarea sufletului, și nu în funcție de faptul că le mergea bine sau rău. Dacă acum te simți fericită, asta-i fiindcă ai încetat să-ți mai dorești să fii fericită și ai început să te îndrepți. Fericirea seamănă cu cocsul - e un produs secundar, derivat în procesul de producere al altuia.
Aldous Huxley în Punct contrapunct, XXX (1928)
Adăugat de Denisa V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veselia sau suferința extreme au întotdeauna la bază o eroare sau o iluzie;prin urmare aceste doua exaltări ale sufletului ar putea fi evitate prin reflecție. Această veselie nelimitată se bazează întotdeauna pe himera de a fi găsit în viață ceva ce e pur și simplu imposibil să găsești, adică o satisfacere durabilă a dorințelor sau a neliniștilor care nu încetează obsedant, să renască. Mai târziu trebuie să ne dispensăm cât mai repede de orice himeră singulară de acest gen și, atunci când dispare, s-o plătim cu tot atâtea suferințe amare câte bucurii ne-a suscitat apariția ei. Prin aceasta ea seamănă perfect cu un munte de pe care nu putem coborî decât căzând, de accea ar trebui să-l evităm;orice suferință subită, nestăpânită nu e altceva decât căderea de pe un vârf.
Arthur Schopenhauer în Arta de a fi fericit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștința îi face pe oameni demni de iubire, admirație și pace interioară. Plutind în derivă, într-o lume proprie, îngreunată adesea de povara erorilor repetate, tăinuite frecvent sub aspectul conștiinței impecabile, ne regăsim în posturi ingrate, săvârșind compromisuri la nesfârșit, tocmai pentru a salva aparențele. De suflet însă, cine are grijă?
Andreea Palasescu (12 iunie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Comnena
În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena își deplânge soarta de văduvă.
Sufletul ei e amețitt. "Și râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viața ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă și până la sfâșierea sufletului."
Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambițioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufașă a avut doar o dorință pătimașă
(deși ea nu va recunoaște asta) pe care n-a reușit,
în ciuda tuturor dexterităților ei, să și-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăția i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.
* Alexiada valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 1153, una din personalitățile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Draga mea, ești ca un copil. Crezi că, dacă spui "îmi pare rău", toate greșelile și durerile din trecut s-au șters, s-au uitat, și toată otrava vechilor răni a dispărut... La vârsta asta poți spune că ai câștigat întregul univers și ți-ai pierdut sufletul, nu-i așa? De când te cunosc, știu că ți-ai dorit două lucruri: pe Ashley și destui bani ca să poți trimite la dracu pe toată lumea. Ei, acum ești destul de bogată, ai repezit destul pe toată lumea și, în sfârșit, îl ai și pe Ashley, dacă-l mai vrei. Dar acum se pare că nu-ți mai ajunge nici asta.
citat celebru din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveștile romanțioase ascund în ele mari primejdii. Cei ce scriu poveștile, aceștia probabil că nu știu nimic despre dragoste și despre căsătorie. Absolut nimic; iar falsele tablouri zugrăvite de ei n-au nimic de-a face cu realitatea; nu-ți arată decât suprafața verde și ispititoare a mlaștinii, fără să-ți arate drept și adevărat nici o părticică din primejdia de moarte ce se ascunde dedesupt. Se spune că există căsnicii fericite. Când dragostea e reciprocă și sinceră, când sufletele se află în armonie; dar niciodată nu e de-a întregul fericită. Doi oameni nu pot niciodată alcătui cu adevărat o singură ființă; există, probabil, putința de a fi mulțumit, în anumite condiții speciale, așa cum rareori se pot întâlni; e posibil să comiți greșeli fatale; totdeauna e la fel de bine să nu înfrunți un asemenea risc.
Charlotte Bronte în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joaca de-a iubirea
Nu-ți găsesc privirea, pașii-ți nicăieri,
Unde-ți este chipul dintre albe nopți?
Ai uscat iubirea, îndrăznești să-mi ceri
Să aprind cărbunii din fiori necopți?
Amintiri deșarte năvălesc prin trup,
Depărtează-ți ochii, n-ancora în mine,
Haitele de gânduri carne-n oase rup
Despicând prezentu-n ploaie și suspine.
Nu-ți trimite îngeri, ce-ar mai fi de zis
Când mi-e suflul tropot, răsăritul brun,
M-ai trezit cu voia-ți dintr-un dulce vis
În rafale aprigi de străin taifun.
Arde-n mine dorul de trăiri spumoase,
Să le șterg nu-mi cade, să le-alung nu pot,
Drumul dintre noi a trecut miroase,
Din adânc de suflet cum mi-e să te scot?
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restauratorul de erori
Ce parte din mine are nevoie de acest text?
toate
mai ales copilul
copilul din mine
canibal și necrofag
ce se hrănește cu iluzii
și amintiri adânc îngropate
cu bucăți din speranțele resuscitate
dar...
erorile...
erorile nu îi plac
sârguincios le restaurez
le rememorez în fiecare zi
le țin într-un muzeu
talisman atârnat de gâtul sufletului
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.
Să merg iar desculță pe-afară
Prin iarba cosită și udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.
Atât de bine îmi era la mama
Și-o simțeam cu toată ființa,
Am crescut și-am aflat ce e teama
Și-am aflat și ce e suferința.
Mi-e sufletul gol și pustiu
Și multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor și nu știu
De am greșit... cum spun unii.
[...] Citește tot
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina stelelor
Ating lumina, ating stelele și luna
Ating viața și mă voi adânci în suferința unui vultur
Zbor spre alte stații de lumină
Cu gândul meu mă risipesc și mor
Mor în fiecare zi și renăsc crezând că m-am născut întâia oară
Greșesc și visez ca un om în deplinătatea mulțumirii sufletești
Am doar un an sau poate doi să sper că ninge
Și la noi în suflet cu iubire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă...
Chiar dacă îți apune "soarele " bucuriei,
să știi că există " luna " înțelepciuni.
Chiar dacă două mâini te lovesc,
ai și tu tot două cu care să te aperi.
Chiar dacă îți pierzi o speranță,
sădește alta în locul ei,
nu se știe când se va adăuga
buchetului de împliniri și te vei bucura mult.
Chiar dacă alții te îndrumă spre drumuri greșite
care să te ducă la răscruci de rătăcire,
tu mergi mână în mână cu încrederea în tine
și cu înțelepciunea având mult curaj.
Chiar dacă tu ți-ai greșit drumul,
să nu crezi asta,
trebuie să înțelegi lecția lui de viață.
Chiar dacă pierzi,
să știi că pierzi mai mult
dacă te oprești la această pierdere tot regretând,
nu ai timp să pierzi și timpul continuă,
ca să câștigi altă rundă.
[...] Citește tot
poezie de Elena Bogdana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu mai e loc pentru tine într-un gând plin de bunătate fă-ți bagajele. Adună-ți cu grijă valorile dobândite prin sacrificiu constant și modelare neîntreruptă a sinelui. Nu te lamenta și păstrează intactă certitudinea că și mâine vei putea dărui puținul din tine, statornic în Duh și dornic să-și întâlnească nemărginirea. Dacă ai greșit cere-ți iertare dacă nu... cere-ți iertare oricum. Sufletul își caută pacea mai presus de rațiuni care înțeleg rostul călătoriei.
Andreea Palasescu (10 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rană
Nu voi găsi cuvinte când simt brațele tale
Că vin încet spre mine dezmierdând,
Unghiuri rătăcite din lumile-mi ovale
Tăcere a cuprins inima oftând.
De aș afla cum să mă apăr când leii vor să muște
Aș fi acum departe, departe de unde sunt...
Jalnicul meu suflet impulsiv să guste,
O viață de senin odat' pe-acest pământ.
Plânsul meu se scrie în cărți ce nu le văd,
Mă doare în adânc când singură mă aflu...
Și privesc la mine, ochi lăcrimați revăd
Și un suflu cald luptând în rece sacru.
Te-ntrebi vreodat' cum mă rănești și mă tai pe suflet?!
Dureri se înmulțesc atunci când nici nu știi...
Eu așa înaltă... voi, prea mici în cuget
Nu pot schimba destinul a trei oameni vii.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dacă vreodată un călător singuratic, îndrumat să-și adăpostească speranțele în sufletul tău, te va face să-ți amintești chipul fericirii cu nostalgie, înseamnă că într-un moment al vieții, ai făcut o alegere greșită.
Andreea Palasescu (6 iunie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga unui suflet trist
În ispita cruntă Doamne am intrat,
Și cu a mea voie și fără de voie,
Îmi este sufletul veșnic condamnat
În focul etern singur să îmi steie.
Sunt Doamne un simplu, umil muritor
În această lume plină de ispite,
De aceea Doamne îți cer ajutor
Să mă mântuiești, Înalt Prea Slăvite.
Am greșit ca omul, azi capul mi-l plec
Să îți cer iertare, Ție Domnul meu,
Vina mă apasă, am sufletul sec,
Adu-mi mântuirea păcatului greu.
Sufletului meu Raiul fă-i-l casă
Să-mi stau veșnicia în frumosul loc,
Ia te rog povara ce sufletul mi-apasă
Și mă scapă Doamne de Iadul de foc.
poezie de Răzvan Isac (16 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup și... suflet
În viața noastră trecătoare,
Cu gândul mai păcătuim,
Ba și cu fapta des greșim,
Cum "șanse" are fiecare
Pedeapsa amenințătoare,
Ne face să ne mai strunim
Cer popii să ne spovedim,
Să luăm măsuri suplimentare
Și-astfel, se căina Gigel,
O pocăință cât un plai,
Plăcerea o simțea în el,
Cu gând de-ascet, lipsit de grai,
Era cu trupul în bordel
Și sufletul tânjind spre rai...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lunile din urmă
Septembrie
Interioritatea existenței: din 1 se
naște 2, din 2 se naște 3, din
3 se nasc toate lucrurile!
Or fi având oare toamna dreptății?
Octombrie
Trebuie să renunți la Dumnezeul din exteriorul
tău, pentru Dumnezeul din interiorul tău.
Sigur că nu vă intetresează liricul,... soma,
melancolia, beția!
Scorțoși ai sufletului! Măreția!
De ce am ajuns aici? Ce este barocul?
[...] Citește tot
poezie de Sorin Golea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertările
Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntamplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Și în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierți că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierți preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierți că nu pot fără tine
Și dacă n-ai să poți și n-ai să poți
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toți.
Și cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre greșeli și suflet, adresa este: