Citate despre iubire și lebede, pagina 5
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și lebede, dar cu o relevanță mică.
Glossă unei iubiri pierdute
S-au dus și toamnele târzii...
S-au dus, s-au dus! Și tu nu vii...
Și lacrimi-frunze au picat
Din cerul nostru înstelat.
Și câte lacrimi or fi curs
Din cerul nostru nepătruns
Printre stihii, în zori de zi,
Nu vrei să știi, nu vrei să știi.
S-au dus și toamnele târzii,
Dar tu, tu nu mai vrei să știi
Și-n alte zări te-ai rătăcit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!
În ochii tăi de jad acum
Eu văd doar capătul de drum.
Alte himere te-au furat.
Și ai plecat... și ai plecat!
S-au dus, s-au dus! Și tu nu vii...
Atâtea clipe viorii,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku hai hui cu iubirea prin lume
Pe oglinda gheții,
Rochie albă dantelată lunecai,
Îmbrăcat in coama unui armăsar negru, focos,
Cercuit lunecam,
Cuprins de mijlocul tău,
Spărgătorul de nuci
Cozonaci puse la copt,
Turlele Kremlinului patinau in noapte,
Ajun de Crăciun pe lacul înghețat,
Lunecând imbratisați
Dansul lebedelor,
Mii de soldații au încremenit,
Ochii aruncau luciri de jad,
Hoarde de priviri păgâne
Străbăteau stepa inimi nebune,
Iubire in orașul interzis,
Unde împărății si zâmbetul l-au ucis
Calzi musoni prelinsi,
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torța care-ți arde mintea, atunci ești al meu.
I: Da, dar unii dintre cei care au fost aproape de tine acum te vorbesc de rău? A. M: Așa, și de ce îți faci tu atât de multe grijii? Nu cumva este doar mintea lor care pune etichete despre viață? Oare chiar îi pasă vieții de gândurile minții umane? Mintea omului este mai evanescentă și schimbătoare ca și timpul, dar inima jnaninului care o cunoaște rămâne etern disponibilă pentru inimă, nu pentru mintea ta. Mintea omului are exact același efect asupra jnaninului ca picăturile de ploaie pe penele de lebădă. Oare au reușit vreodată apa să le umezească? Lebăda Sinelui sau jnaninul plutește pe deasupra minții umane ca oricare alt om, dar în timp ce oamenii sunt pătrunși uneori înecați de/în propria lor minte/Maya, jnaninul rămâne veșnic neatins. Eu nu mă uit după mintea ta, ea este doar încăpățânare și obidă. Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torța care-ți arde mintea, atunci ești al meu. Mai bine cercetează-te pe tine, uită de ceilalți. Și nu veni Aici pentru ei.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lebădă...
E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.
Hotarul vieții stă mereu să cadă
în asfințit, ne pierdem în tăcerea nopții,
ne facem din siajul vieții loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorții.
De-am ști să punem în romanul vieții
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alții
sădind în ei muguri de iubire, mii.
Eu am trăit așa cum am știut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a și durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu-i știre.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Șomandra Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lebădă...
E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.
Hotarul vieții stă mereu să cadă
în asfințit, ne pierdem în tăcerea nopții,
ne facem din siajul vieții loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorții.
De-am ști să punem în romanul vieții
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alții
sădind în ei muguri de iubire, mii.
Eu am trăit așa cum am putut, cum am știut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a și durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu e știre.
[...] Citește tot
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rest...
Motto: "Mie dor de mine cu sufletul altuia''(I. Teodoreanu)
Așa ne vom sabota căutările,
trăind pentru Întregul ce substituie orice cuvânt,
îmbrățisăndu-ne strâns sau chiar iubindu-ne
din când în când...
fericirea nu mai poate fi densă,
avem de străbătut în lat și-n lung
o lume nebună
numai în intraductibilul gest
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (12 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, supremul noroc
Niciodată, și nicicând, să nu fii ca lupul,
Iubește cu adevărat și sufletul, și trupul,
Iubește inima și visul de-nălțare,
Numai prin dăruire, femeia e o floare.
Ține-o la piept, mângâi-o cu săruturi,
Scoate la lumină, din stomacu-i fluturi,
Adu-i zâmbet în clipe lungi de fericire
Considerând că azi, oricând, ești mire.
Ea, este mireasa, lebăda, purtându-și gâtul
În unduiri universale ce străbat pământul,
Aduce-n cuibul sacru mii de jurăminte,
Copiii îngerași cu vise și aripi poleite.
Iubește cu adevărat, să nu fii ca lupul,
Iubește inima și sufletul, și trupul,
Iubește-ți jumătatea cu dăruitu-ți foc
Și ai să simți femeia supremul tău noroc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magnifică poveste de iubire...
. Magnifică poveste de iubire
Ne-a-ncununat cărarea cu safire,
Ne-a-ngemănat cu taina nopții sfinte,
Prin sărutări, suspine și cuvinte...
... Ne rătăcim sub tainic clar de lună,
Când păsările pe la cuib se-adună...
Doar frunzele foșnesc ca-ntr-o poveste,
Sub licărirea stelelor celeste...
... Iar râsul nostru, destrămând tăcerea,
Și glasul tău, mai dulce decât mierea,
Fac florile ce dorm să se-nfioare,
Și susură pârâul la izvoare...
... Îți mângâie cosița sfântă boare
Și te sărută sălcii plângătoare,
Și iarba-ți mângâie picioru,-n șagă,
Căci tuturor, le ești atât de dragă...
[...] Citește tot
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger zboară
- cu dedicație pentru Pescărușul Fericirii
Un înger de lumină zboară
Prin ființa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...
Și din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viața asta sens.
Prietenia-i un amnar!
Este al vieții noastre har.
Lăsați panerul cu minuni
Să ne-nsoțească în furtuni!
Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa florilor de liliac (dedicată Corneliei Georgescu)
E-un cer de flori de vis deasupra mea...
M-afund în amintire și-n uitare,
Sub simple străluciri de catifea
Din pură și violacee floare.
Deasupra voal de stele arămii,
Aici, un catafalc de liliac...
Într-un mărgean de noanțe viorii...
Oh, Doamne, parcă cel mai mult le plac!
E-un cer de flori de vis deasupra mea,
Cad pe mătăsuri, flori din diademe...
E-o violetă lacrimă de stea,
April ne-mbie cu alese semne.
Privesc din ceruri flori de liliac
Și plânge liliacul din privire
Români uitați, din neamul geto-dac
Căzuți din timpuri vechi, în nemurire.
M-afund în amintire și-n uitare,
Mă pierd printre poeme viorii,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zgomot de fond
După fiecare iubire rămâne un cearceaf zbârcit
În care s-au chircit câteva nopți de dragoste
Fragile, neputincioase, ca niște pisoi fără ochi
Degeaba mi-am cumpărat ceas care ticăie
Pentru că el nu-ți imită bătăile inimii
Degeaba am învelit lângă mine sticle calde
Pentru că ele se răcesc spre dimineață
După fiecare iubire rămâne o pagină albă
O pagină albă în care simt nevoia să îndes
Ca într-o valiză tot fel de povești alandala
Ca și cum m-aș muta în alt oraș necunoscut
Și îndes tot felul de vise usturătoare
Și e ca și cum aș trece cu degetele prin
Plante urzicătoare și nu prin amintiri
Sau poate rămâne doar un perete, da, acel perete
Care strălucea în lumina cărnii, mereu la locul lui, ghemuit
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aria iubirii
Cântatul cocoșilor,
Lebede murind în cor,
Visele oamenilor,
Ce se duc în zori de zor.
De ce dragostei, când pleacă,
Nu poate prin cap să-i treacă
Să cânte măcar oleacă?
Vrea, dar plânsul o îneacă.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lebădă - parodie după poezia "Sandviș cu iubire" de Violetta Petre
M-ai invitat să bem cafeaua în vastul tău apartament,
Deși mai faci istericale, pe o sofa m- așez decent.
Un sandviș era mult mai bine, dacă scoteai din frigider,
Că n-am mâncat de-o săptămână, și sunt pe punctul să disper!
Ți-e vorba plină de dulceață și pieptu-ți saltă-n mod frenetic,
În tine e-un șuvoi de miere, dar ce folos, sunt diabetic,
Subit c-un procedeu de judo, m-ai răsturnat pe-un recamier
Și până să îmi vin în fire, mă văd sub tine, prizonier!
N-am aer, pulsul simt că-mi crește, și alte cele-n mod energic,
Parfumul tău îmi intră-n nară, dar din păcate sunt alergic,
Mă paște o tahicardie, mai rău, o insuficiență,
Căldura ta-i izvor de febră, dar și de crize de demență,
Dar în final, în focul luptei, ce-opune-un înger și un drac,
Găsim ciudată armonie, între o vie și-un arac!
parodie de Valentin David, după Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda din călimară
Se închise în mănăstire
De călimară pentru fire
În tuș rece de pedepsire
Pentru a ei caldă iubire..
Trestii de gânduri crude
Tăiau aripi in fade umbre
Și se părea că are toace
În loc de-ntătoare vivace..
Smulgea penele caudin
Bătându-le in al ei chin
Pe toace-nfipte in gheață
De bătăi cu dulceață
Pe care o uitase ghiaur
In călimara mănăstire
De post negru de iubire
In tuș ce se albea pur...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântare
Lângă autostrada către Rochester, Minnesota,
Amurgul se balansează, catifelat, peste pășune;
Ochii celor doi poney indieni
Se umbresc de blândețe.
Ei au ieșit bucuroși dintre sălcii
Să ne întâmpine, pe mine și pe prietenul meu.
Trecem dincolo de gardul de sârmă ghimpată pe iarba
Unde au păscut toată ziua, singuri.
Ei tremură încordați, abia stăpânindu-și bucuria
De a ne vedea.
Se apleacă sfioși, ca niște lebede în reverență. Se iubesc unul pe celălalt.
Nu mai exista altă singurătate ca a lor.
Ajunși iarăși acasă, încep să mestece, în întuneric, smocuri de iarbă.
Mi-ar plăcea s-o strâng în brațe pe cea tânară,
Pentru ca a venit la mine
Și și-a lipit botul de mâna mea stângă.
Este bălțată, cu alb și cu negru,
Coama netăiata îi cade pe frunte
Briza serii, ușoară, mă îndeamnă să îi mângâi urechea subțire,
Delicată ca pielea unei fete la încheietura mâinii.
[...] Citește tot
poezie de James Wright, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă matematica este numai una pentru toate neamurile
de ce dracului Dumnezeu naște atâtea controverse?!....
nu trebuie să inversez lumina
nici să întorc diminețile cu fața spre apus
răstorn în gând munții de sub ape
oricum nici luna nu mai aduce povești
sau eu nu mai știu să ascult
prăpădul gemenilor sau turnul babel
ori sodoma și gomora sau potopul lui noe
mai știu eu care legendă între două intrigi de zei
un pariu cu lebede și fecioare
iar din spumele mării mediterane
doar apollo suspină pe-un fluture liră afrodite
fie de zăpadă fie de cenușă flori ale disperării
desene de aripi perene într-un crematoriu polar
când verde paradis când raiul durerilor
doar republicile utopice conduse de poeți
trăiesc întotdeauna mai mult decât orice democrație
așa că donez o lacrimă pentru fiecare mort inutil
oricum nicio lume nu-și caută creatorul
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne ducem toți
Ne ducem toți câte puțin, mereu,
Către un liman de tihnă și-mpăcare,
Poate curând va trebui și eu
Bulendrele să-mi string pentru plecare.
O, dragi mesteceni, gingași și subțiri!
Și tu, pământ! și voi, câmpii ca marea!
În preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.
Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace vouă, sălcii ce-n apus
Vă oglindiți în apa purpurie.
Atât de multe gânduri am urzit,
Am scris atâtea cântece visate
Și pe pământul trist sunt fericit
C-am respirat și c-am trăit de toate.
[...] Citește tot
poezie de Serghei Essenin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e ca și cum acum aș învăța
prima oară să mă trezesc,
mi-e frică, știi?
tu ești alb,
dacă-mi las buzele să-ți pătrundă în somn,
îți întorci visul bărbătesc spre mine.
"intră
(îmi spui),
uite, îmi dormi a dragoste, a insomnii,
a nebănuire, a râuri,
a îmi ești,
îmi dormi a mine
în gura mea
în venirea venirilor.
ca și cum aseară...
tu nu mai ții minte,
dar te-am îmbăiat în începutul meu,
tu nici nu știi că ești fericită, așa-i?
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara din tine
în prima zi când m-am văzut în strâmtoarea privirilor tale
am crezut că am îmbrăcat trupul tău
nu eram pregătit, sincer, să fiu eu cel care a-și putea fi tu
dar durerea o duc în mine și nici
nu cred că voi putea vreodată să știu a număra în doi
învață-mă să fim, căci demult la umbra vieții
m-am uitat într-o zi a unei iubiri stinse
dar nu am ajuns încă cenușă
ard mai mult decât soarele din privirea ta
acum
dacă vrei
ascultă-mă și nu mă sinucide
am pantofii vieții tociți de pași pierduți
pe drumuri rătăcite
nu mai știu a mă mai juca, cu sărutul alb al căderilor curbate
de la încheietura mâinilor tale, a curburii lebedei din tine
și a privii lacul, acolo unde se oprește sărutul cerului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem rustic
Să spun un fel de la revedere
ori
nu
ce spui, țăranule,
pe câmpie potârnichile au început să cânte încă de dimineață
o săgeată de soare s-a oprit pe crengi ca să zacă
așa cum o fac boii în dreptul adăpătoarei ce dă pe afară.
m-aș întinde în ierburi cui o să-i pese că înfloresc acum florile câmpului
soarele bate sus ca un pendul imens și singuratic cine să se mai gândească
știi că te-ai născut urlând jos pe iarba plină de sânge
și vei ieși din viață tăcut ostenit ca dervișul
ca și cum n-ai fi avut apă
pentru gâtlejul tău
de om
pus la juguri la tot felul de cazne
ce rost să mai aibă cumpăna cana plină de apă din care te zvânți
așa cum se liniștesc
și
animalele
mânate de sete și câini
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și lebede, adresa este: