iubire şi ruşine

Puţine persoane cunosc forţa acestor neobişnuite porniri ale inimii. Îndeobşte, oamenii sunt supuşi numai la patru sau la cinci tensiuni, în cercul cărora îşi trăiesc viaţa şi la care se reduc toate frământările lor. Luaţi-le iubirea şi ura, plăcerea şi durerea, speranţa şi teama şi ei nu vor mai simţi nimic. Dar firile mai sensibile pot fi mişcate în mii de feluri. S-ar părea că aceşti oameni au mai mult de cinci simţuri, că pot primi idei şi senzaţii care depăşesc marginile obişnuite ale naturii; şi fiindcă au conştiinţa grandorii care-i înalţă deasupra a tot ce-i vulgar, de nimic altceva nu sunt mai mândri. Iată pricina pentru care ei îndură atât de greu dispreţul şi batjocura, iată de ce ruşinea este pentru ei un simţământ din cele mai violente.

citat clasic din romanul Manon Lescaut de Abatele Prevost (1731)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi, a dărui

A fost odată o poveste
Între o fată şi-un băiat,
El se îndrăgosti fireşte
De-o fată oarbă de la sat.

Vedea în ea o zână bună
Şi o iubea ca un nebun,
Venea la ea pe soare, lună,
Ştiau vecinii din cătun.

Fata mieroasă în cuvinte,
El veşnicul îndrăgostit,
Cu sufletul deschis, cuminte,
Veni la fată în peţit.

Ea îi răspunse cu durere,
Cu drag, cu tine aş pleca,
Nu pot, sufletul îmi cere,
Să mă mărit când oi vedea.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demon sau luceafăr

Vuieşte încă, parcă,
Lumina acelei nopţi,
Când tremurând in zare
Se stinse viaţa unei stele...

Demon sau luceafăr,
Iubire sau blestem,
Gândire sau negoţ,
Viaţă sau ruşine?

Calea Lactee este din nou a mea!

Luceafăr printre stele
Se coborî la mine,
În noaptea învierii
Îmi dezlegă mistere.

Lumina lui mi-a dat-o,
Să luminez pe alţii
Şi viaţă fără moarte,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentativă de gelozie

Cum trăieşti cu alta, oare,
E mai simplu? - Vâsle bat! -
Ca profilul unor ţărmuri,
Iute, s-a îndepărtat.

Amintirea mea, un plaur?
(Sus, pe cer - nu pe talaz!)
Suflete surori voi-v-aş
Nu îndrăgostite - azi!

Cum trăieşti oare cu-o simplă
Muritoare? Fără zei?
Suverana-i detronată,
Tu, la fel (naintea ei).

Cum trăieşti - cu griji mărunte?
Te strecori? Te îmbrânceşti?
Veşnic bir banalităţii,
Sărăcuţele, plăteşti?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşine

Se făceau cercuri concentrice în tâmple
aş fi urlat atunci la primul sărut biografia lui Arhimede
îmi lipseşti iar sentimentul ăsta este asemănător
pierderii degetului inelar
într-un accident banal de muncă dintr-o fabrică de mobilă
din provincie
mă ustură cerul gurii de ruşinea ta
mă sperie tutunul şi foile A4 de jalea ta
iubitule.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat e-acela

Binecuvântat e-acela care-ascultă de chemare
E-nţelege când e vremea şi prilejul de-ascultare.
Binecuvântat e-acela care nu se ruşinează
Ci-ngenunche şi se roagă orişicine ar fi să-l vadă

Binecuvântat e-acela ce are-o inimă umilă
Care pentru cei ce sufăr, simte dragoste, nu silă.

Binecuvântat e-acela ce dă-n veci şi-n veac nu cere
Care pentru-a lumii slavă simte scârbă nu plăcere

Binecuvântat e-acela care ştie să aline
În tăcere şi-n răbdare nestrigatele suspine

Binecuvântat e-acea care umblă-n părtăşie
Şi e fraţilor, lumină, dragoste şi bucurie

Binecuvântat e-acela care zilnic face bine
Şi-n răbdare îşi adună cel de mâine pentru sine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce fel roşim adesea când suntem trişti. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem trişti, ci dimpotrivă, să ne înroşim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristeţea, cum sunt iubirea sau dorinţa, iar uneori şi ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine şi din alte părţi interne, împing sângele spre inimă şi de acolo, prin artera cea mare, spre venele feţei, fără ca tristeţea, care strânge din toate părţile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristeţea împiedică lesne sângele ajuns în venele feţei să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorinţa sau ura împing spre faţă alt sânge din părţile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feţei o face roşie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puţin repede, precum şi fiindcă astfel se poate aduna în venele feţei mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este ruşine, aceasta fiind compusă din iubire de sine şi dintr-o dorinţă puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părţile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre faţă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ăncercat

Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Şi printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.

Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Şi-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.

Apoi m-am desfăcut la piept
Şi inima bătând ţi-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înţelept
Să mi-o-ngrijeşti..., măcar am năzuit.

Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri şi-n eternitate...,
N-ai auzit şi-am început să ţip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă... sau... Blestem

Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă înalţ peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să închin!

Oh, ce sincer gândesc să fiu bun.
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum;
Caut bine să fac şi să spun.

Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinţi sau spre unchi,
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.

Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Şi copiii exilaţi pe pământ.
Tac sfios la duşman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lesbiei

Tu, Lesbia, desmăţul nu vrei să ţi-l fereşti:
Cu uşile deschise îţi place să iubeşti.
Doreşti să fii văzută, nu-ţi tăinuieşti amorul;
Mai mult decât amantul, te-ncântă privitorul.
Nici târfa din Submoenium mai deşănţată nu e,
Ea lasă jos perdeaua şi uşa o încuie.
Ias, Chiona, poate, ar şti să-ţi dea povaţă:
Ce-nseamnă a-ţi fi ruşine, tu de la curve-nvaţă!
Chiar cea mai desfrânată, când nu mai are unde,
Coboară-ntre morminte şi-n cimitir s-ascunde.
Am fost cumva prea aspru? Ţi-am spus să te fereşti
Dar, Lesbia, nu-nseamnă că nu poţi să iubeşti!

poligramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublă baladă

Iubiţi, de-aceea, cât vă place,
Fiţi veseli şi petrecăreţi,
Că pân' la urmă, orice-aţi face,
Capetele vi le pierdeţi.
Nerozi ajung cei prea iubeţi:
Salmon căzu-n idolatrie,
Samson în tagmă la orbeţi.
Ferice-i care nu le ştie!

Orfeu, care din flauturi
Şi din cimpoi da zvon vrăjit,
De câinele cu patru guri,
Cerber, aproape fu-nghiţit.
Narcis, că prea mult şi-a iubit
Chipul cel plin de gingăşie,
În puţ adânc s-a prăbuşit.
Ferice-i care nu le ştie!

Sardana, cavalerul care
Creta în lupte-a cucerit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâc - toc

M-ai prins întorcând privirea
Vinovat şi curios;
Pofta, nicidecum iubirea,
Mă mai face ruşinos.

M-ai prins întorcându-mi ceasul
Ruginit de-atâta vreme,
Şi-a-nceput să-ţi bată pasul
Ritmul inimii când geme.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozia este unul dintre cele mai puternice sentimente umane, iar persoana geloasă se consideră atât de înjosită în cercul social, atât de mare e ruşinea şi suferinţa, încât ajunge să considere că are dreptul să îşi ucidă fiinţa iubită sub deviza: "Dacă eu nu te pot avea, nu te va avea nimeni!" Nu cred că există formă mai egoistă decât aceasta de a iubi pe cineva. Gelozia, ca formă a temerii de a pierde, e foarte strâns legată de nesiguranţa unei persoane de a păstra pe cineva. Ştii că nu eşti cel mai bun şi ţi-e frică de altul mai bun, că o să îţi ia obiectul/fiinţa iubirii tale.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să fac dacă-mi placi

Ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?

Cum să fac să te uit?
Poate doar să îmi schimb inima...
Dar degeaba mi-o schimb fiindcă faci tot ce faci,
Şi când te văd iar îmi placi.
Mi-e necaz şi mi-e ruşine
Când te văd cine eşti
Că îţi râzi mereu de mine
Şi îmi spui că nu mă iubeşti.

Dar ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?

Mi-e necaz şi mi-e ruşine

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Nicolae Niţescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schopenhauer spune că oamenii renunţă la 3/4 din ceea ce sunt ei ca să fie ca toţi ceilalţi. Devenim orice e nevoie şi ne călcăm în picioare propriul sine doar pentru o fărâmă de atenţie, acceptare şi iubire. De ce nu spunem ceea ce simţim, în mod autentic? Ne e ruşine, ne protejăm masca, vrem să fim iubiţi şi acceptaţi şi căutăm să spunem ceea ce se ce cere de la noi pentru a nu suferi ruşinea respingerii. Şi ăsta e exact momentul în care suntem respinşi, pentru că nimenui nu-i plac prefăcuţii. Exprimă-te aşa cum eşti şi astfel îi vei găsi pe ai tăi, cei care te plac pentru ceea ce eşti.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te îndrăgosteşti, şi nu ştii de ce, nu ştii ce are a face fiinţa aceea, străină până atunci, cu tine, cu cine ai fost până atunci, cu cine vrei să fii. Şi totuşi, ei, fiinţei aceleia, îi dedici totul, pentru ea începi să te sacrifici. Pentru ea pui în discuţie valori şi convingeri la care ţineai până atunci. Faci şi suporţi lucruri de care înainte te-ai fi ruşinat, şi te temi că s-ar putea să te mai ruşinezi: umiliri, provocări, trădări, întoarceri; nimic nu-ţi mai foloseşte pentru a te face să-ţi deschizi ochii, ca să nu cazi în pericolul de a numi iubire ceea ce s-ar putea să fie doar o boală.

citat din Catherine Spaak
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primii şapte ani de viaţă, copilul experimentează emoţii şi sentimente precum: teamă şi recompensă, durere şi plăcere, iubire şi lipsa iubirii, vină, dojana şi ruşine, laudă şi descurajare, curiozitate şi lipsă de interes, perseverenţă şi superficialitate, respect şi dispreţ, bune maniere şi grosolănie, amabilitate şi asprime, precum şi alte emoţii şi sentimente pozitive şi negative.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricolorul

Albastru, române, ţi-e steagul,
Dar ştii tu de ce? Să te-nvăţ.
Albastru-nsemnează ciocoii,
Şi tot ce-ţi aduni tu cu boii
Din mila căldurii şi-a ploii
Al lor e, şi-acum şi de-a pururi,
Şi-al tău, cerşetorule, un băţ.
Dar rabdă, c-o fac din iubire:
Să tem că te duce-n pierire
Belşugul prin trai cu răsfăţ.

Şi galben, române, ţi-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, ţăranii,
Voi galbeni de foame sărmanii,
De boli purtate cu anii
La scară, şi dracul vă ducă!
Stăpânii au scumpe nevoi:
Va banque şi dineuri şi păsuri
Şi-amante cu cai şi mătăsuri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva a zis, de exemplu, că ar vrea să îi ajute pe ceilalţi. Pentru a fi capabil să-i ajuţi pe alţii, trebuie mai întâi să înveţi să te ajuţi pe tine însuţi. Un mare număr de persoane, cu scopul de a-i ajuta pe alţii, se lasă luate de tot felul de gânduri şi de sentimente, pur şi simplu din lene. Ei sunt prea leneşi ca să lucreze asupra lor înşişi, dar le este foarte uşor să creadă ca îi pot ajuta pe ceilalţi. Aceasta înseamnă a fi fals şi ipocrit faţă de tine însuţi. Când un om se vede într-adevăr aşa cum este, nu îi vine în minte să îi ajute pa alţii - i-ar fi ruşine să se gândească la asta. Dragostea pentru umanitate, altruismul, sunt cuvinte foarte frumoase, dar nu au sens decât atunci când un om este capabil, urmându-şi propria alegere şi propria decizie, să iubească sau să nu iubească, să fie altruist sau egoist. Atunci alegerea sa are o valoare. Dar dacă nu are nici o posibilitate de alegere, dacă nu poate face altfel, dacă este doar ceea ce întâmplarea l-a făcut sau este pe cale să-l facă, un altruist astăzi, un egoist mâine, şi din nou un altruist poimâine, ce valoare mai poate avea acest lucru? Pentru a ajuta pe ceilalţi, un om trebuie să înveţe mai întâi să fie atent cu el însuşi. Doar un astfel de om îi poate ajuta pe alţii. Aşa cum suntem noi, nu putem face nimic.

P.D. Ouspensky în Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Fotografie retuşată
în alb şi negru, fără gri...
Realitate răsturnată
de soare... cu intemperii.

Negaţie prin afirmare
de calitate în eşec...
Excepţiile în tipare,
înţelepciunea în zevzec;

iubirea urii,
sexu-n solo,
castu-aventurii...
soţu-n gigolo,

chinu-n plăcere
visu-n dezastru,
pelin de miere,
prostul drept astru...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!