Citate despre iubire și rușine, pagina 5
Puține persoane cunosc forța acestor neobișnuite porniri ale inimii. Îndeobște, oamenii sunt supuși numai la patru sau la cinci tensiuni, în cercul cărora își trăiesc viața și la care se reduc toate frământările lor. Luați-le iubirea și ura, plăcerea și durerea, speranța și teama și ei nu vor mai simți nimic. Dar firile mai sensibile pot fi mișcate în mii de feluri. S-ar părea că acești oameni au mai mult de cinci simțuri, că pot primi idei și senzații care depășesc marginile obișnuite ale naturii; și fiindcă au conștiința grandorii care-i înalță deasupra a tot ce-i vulgar, de nimic altceva nu sunt mai mândri. Iată pricina pentru care ei îndură atât de greu disprețul și batjocura, iată de ce rușinea este pentru ei un simțământ din cele mai violente.
citat clasic din romanul Manon Lescaut de Abatele Prevost (1731)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A iubi, a dărui
A fost odată o poveste
Între o fată și-un băiat,
El se îndrăgosti firește
De-o fată oarbă de la sat.
Vedea în ea o zână bună
Și o iubea ca un nebun,
Venea la ea pe soare, lună,
Știau vecinii din cătun.
Fata mieroasă în cuvinte,
El veșnicul îndrăgostit,
Cu sufletul deschis, cuminte,
Veni la fată în pețit.
Ea îi răspunse cu durere,
Cu drag, cu tine aș pleca,
Nu pot, sufletul îmi cere,
Să mă mărit când oi vedea.
[...] Citește tot
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demon sau luceafăr
Vuiește încă, parcă,
Lumina acelei nopți,
Când tremurând in zare
Se stinse viața unei stele...
Demon sau luceafăr,
Iubire sau blestem,
Gândire sau negoț,
Viață sau rușine?
Calea Lactee este din nou a mea!
Luceafăr printre stele
Se coborî la mine,
În noaptea învierii
Îmi dezlegă mistere.
Lumina lui mi-a dat-o,
Să luminez pe alții
Și viață fără moarte,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tentativă de gelozie
Cum trăiești cu alta, oare,
E mai simplu? - Vâsle bat! -
Ca profilul unor țărmuri,
Iute, s-a îndepărtat.
Amintirea mea, un plaur?
(Sus, pe cer - nu pe talaz!)
Suflete surori voi-v-aș
Nu îndrăgostite - azi!
Cum trăiești oare cu-o simplă
Muritoare? Fără zei?
Suverana-i detronată,
Tu, la fel (naintea ei).
Cum trăiești - cu griji mărunte?
Te strecori? Te îmbrâncești?
Veșnic bir banalității,
Sărăcuțele, plătești?
[...] Citește tot
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rușine
Se făceau cercuri concentrice în tâmple
aș fi urlat atunci la primul sărut biografia lui Arhimede
îmi lipsești iar sentimentul ăsta este asemănător
pierderii degetului inelar
într-un accident banal de muncă dintr-o fabrică de mobilă
din provincie
mă ustură cerul gurii de rușinea ta
mă sperie tutunul și foile A4 de jalea ta
iubitule.
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binecuvântat e-acela
Binecuvântat e-acela care-ascultă de chemare
E-nțelege când e vremea și prilejul de-ascultare.
Binecuvântat e-acela care nu se rușinează
Ci-ngenunche și se roagă orișicine ar fi să-l vadă
Binecuvântat e-acela ce are-o inimă umilă
Care pentru cei ce sufăr, simte dragoste, nu silă.
Binecuvântat e-acela ce dă-n veci și-n veac nu cere
Care pentru-a lumii slavă simte scârbă nu plăcere
Binecuvântat e-acela care știe să aline
În tăcere și-n răbdare nestrigatele suspine
Binecuvântat e-acea care umblă-n părtășie
Și e fraților, lumină, dragoste și bucurie
Binecuvântat e-acela care zilnic face bine
Și-n răbdare își adună cel de mâine pentru sine
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ce fel roșim adesea când suntem triști. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem triști, ci dimpotrivă, să ne înroșim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristețea, cum sunt iubirea sau dorința, iar uneori și ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine și din alte părți interne, împing sângele spre inimă și de acolo, prin artera cea mare, spre venele feței, fără ca tristețea, care strânge din toate părțile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristețea împiedică lesne sângele ajuns în venele feței să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorința sau ura împing spre față alt sânge din părțile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feței o face roșie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puțin repede, precum și fiindcă astfel se poate aduna în venele feței mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este rușine, aceasta fiind compusă din iubire de sine și dintr-o dorință puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părțile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre față.
citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofrandă... sau... Blestem
Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă înalț peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să închin!
Oh, ce sincer gândesc să fiu bun.
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum;
Caut bine să fac și să spun.
Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinți sau spre unchi,
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.
Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Și copiii exilați pe pământ.
Tac sfios la dușman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lesbiei
Tu, Lesbia, desmățul nu vrei să ți-l ferești:
Cu ușile deschise îți place să iubești.
Dorești să fii văzută, nu-ți tăinuiești amorul;
Mai mult decât amantul, te-ncântă privitorul.
Nici târfa din Submoenium mai deșănțată nu e,
Ea lasă jos perdeaua și ușa o încuie.
Ias, Chiona, poate, ar ști să-ți dea povață:
Ce-nseamnă a-ți fi rușine, tu de la curve-nvață!
Chiar cea mai desfrânată, când nu mai are unde,
Coboară-ntre morminte și-n cimitir s-ascunde.
Am fost cumva prea aspru? Ți-am spus să te ferești
Dar, Lesbia, nu-nseamnă că nu poți să iubești!
poligramă de Marțial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dublă baladă
Iubiți, de-aceea, cât vă place,
Fiți veseli și petrecăreți,
Că pân' la urmă, orice-ați face,
Capetele vi le pierdeți.
Nerozi ajung cei prea iubeți:
Salmon căzu-n idolatrie,
Samson în tagmă la orbeți.
Ferice-i care nu le știe!
Orfeu, care din flauturi
Și din cimpoi da zvon vrăjit,
De câinele cu patru guri,
Cerber, aproape fu-nghițit.
Narcis, că prea mult și-a iubit
Chipul cel plin de gingășie,
În puț adânc s-a prăbușit.
Ferice-i care nu le știe!
Sardana, cavalerul care
Creta în lupte-a cucerit,
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvâc - toc
M-ai prins întorcând privirea
Vinovat și curios;
Pofta, nicidecum iubirea,
Mă mai face rușinos.
M-ai prins întorcându-mi ceasul
Ruginit de-atâta vreme,
Și-a-nceput să-ți bată pasul
Ritmul inimii când geme.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelozia este unul dintre cele mai puternice sentimente umane, iar persoana geloasă se consideră atât de înjosită în cercul social, atât de mare e rușinea și suferința, încât ajunge să considere că are dreptul să își ucidă ființa iubită sub deviza: "Dacă eu nu te pot avea, nu te va avea nimeni!" Nu cred că există formă mai egoistă decât aceasta de a iubi pe cineva. Gelozia, ca formă a temerii de a pierde, e foarte strâns legată de nesiguranța unei persoane de a păstra pe cineva. Știi că nu ești cel mai bun și ți-e frică de altul mai bun, că o să îți ia obiectul/ființa iubirii tale.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să fac dacă-mi placi
Ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Cum să fac să te uit?
Poate doar să îmi schimb inima...
Dar degeaba mi-o schimb fiindcă faci tot ce faci,
Și când te văd iar îmi placi.
Mi-e necaz și mi-e rușine
Când te văd cine ești
Că îți râzi mereu de mine
Și îmi spui că nu mă iubești.
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Spune tu dacă-i vina mea!
Vreau să te ocolesc, să nu te mai iubesc,
Dar ce să fac dacă-mi placi?
Mi-e necaz și mi-e rușine
[...] Citește tot
cântec interpretat de Nicolae Nițescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schopenhauer spune că oamenii renunță la 3/4 din ceea ce sunt ei ca să fie ca toți ceilalți. Devenim orice e nevoie și ne călcăm în picioare propriul sine doar pentru o fărâmă de atenție, acceptare și iubire. De ce nu spunem ceea ce simțim, în mod autentic? Ne e rușine, ne protejăm masca, vrem să fim iubiți și acceptați și căutăm să spunem ceea ce se ce cere de la noi pentru a nu suferi rușinea respingerii. Și ăsta e exact momentul în care suntem respinși, pentru că nimenui nu-i plac prefăcuții. Exprimă-te așa cum ești și astfel îi vei găsi pe ai tăi, cei care te plac pentru ceea ce ești.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te îndrăgostești, și nu știi de ce, nu știi ce are a face ființa aceea, străină până atunci, cu tine, cu cine ai fost până atunci, cu cine vrei să fii. Și totuși, ei, ființei aceleia, îi dedici totul, pentru ea începi să te sacrifici. Pentru ea pui în discuție valori și convingeri la care țineai până atunci. Faci și suporți lucruri de care înainte te-ai fi rușinat, și te temi că s-ar putea să te mai rușinezi: umiliri, provocări, trădări, întoarceri; nimic nu-ți mai folosește pentru a te face să-ți deschizi ochii, ca să nu cazi în pericolul de a numi iubire ceea ce s-ar putea să fie doar o boală.
citat din Catherine Spaak
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În primii șapte ani de viață, copilul experimentează emoții și sentimente precum: teamă și recompensă, durere și plăcere, iubire și lipsa iubirii, vină, dojana și rușine, laudă și descurajare, curiozitate și lipsă de interes, perseverență și superficialitate, respect și dispreț, bune maniere și grosolănie, amabilitate și asprime, precum și alte emoții și sentimente pozitive și negative.
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tricolorul
Albastru, române, ți-e steagul,
Dar știi tu de ce? Să te-nvăț.
Albastru-nsemnează ciocoii,
Și tot ce-ți aduni tu cu boii
Din mila căldurii și-a ploii
Al lor e, și-acum și de-a pururi,
Și-al tău, cerșetorule, un băț.
Dar rabdă, c-o fac din iubire:
Să tem că te duce-n pierire
Belșugul prin trai cu răsfăț.
Și galben, române, ți-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, țăranii,
Voi galbeni de foame sărmanii,
De boli purtate cu anii
La scară, și dracul vă ducă!
Stăpânii au scumpe nevoi:
Va banque și dineuri și păsuri
Și-amante cu cai și mătăsuri,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva a zis, de exemplu, că ar vrea să îi ajute pe ceilalți. Pentru a fi capabil să-i ajuți pe alții, trebuie mai întâi să înveți să te ajuți pe tine însuți. Un mare număr de persoane, cu scopul de a-i ajuta pe alții, se lasă luate de tot felul de gânduri și de sentimente, pur și simplu din lene. Ei sunt prea leneși ca să lucreze asupra lor înșiși, dar le este foarte ușor să creadă ca îi pot ajuta pe ceilalți. Aceasta înseamnă a fi fals și ipocrit față de tine însuți. Când un om se vede într-adevăr așa cum este, nu îi vine în minte să îi ajute pa alții - i-ar fi rușine să se gândească la asta. Dragostea pentru umanitate, altruismul, sunt cuvinte foarte frumoase, dar nu au sens decât atunci când un om este capabil, urmându-și propria alegere și propria decizie, să iubească sau să nu iubească, să fie altruist sau egoist. Atunci alegerea sa are o valoare. Dar dacă nu are nici o posibilitate de alegere, dacă nu poate face altfel, dacă este doar ceea ce întâmplarea l-a făcut sau este pe cale să-l facă, un altruist astăzi, un egoist mâine, și din nou un altruist poimâine, ce valoare mai poate avea acest lucru? Pentru a ajuta pe ceilalți, un om trebuie să învețe mai întâi să fie atent cu el însuși. Doar un astfel de om îi poate ajuta pe alții. Așa cum suntem noi, nu putem face nimic.
P.D. Ouspensky în Fragmente dintr-o învățătură necunoscută
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna
Fotografie retușată
în alb și negru, fără gri...
Realitate răsturnată
de soare... cu intemperii.
Negație prin afirmare
de calitate în eșec...
Excepțiile în tipare,
înțelepciunea în zevzec;
iubirea urii,
sexu-n solo,
castu-aventurii...
soțu-n gigolo,
chinu-n plăcere
visu-n dezastru,
pelin de miere,
prostul drept astru...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și rușine, adresa este: