Citate despre noapte și poezie, pagina 5
Un trubadur
Un trubadur al nopților celeste,
Rămâne-o filă scrisă într-o poveste,
Este-un simbol care-a înflorit în vers
Al vremii scurse, poate-un fapt divers,
O vrajă consumată-n nopți târzii
Și umbra unei dulci melancolii,
Un cânt duios în inimi tresărind,
Când stele-n candelabre se aprind,
Cu visele ce s-au născut în timp,
În zborul îndrăzneț peste Olimp,
Un gând pios și drag și renăscut,
Care-mi aduce aminte de-un trecut...
Nu mă certa că liniștea ți-o fur,
Tu iartă-mă, sărmane trubadur!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
Vreau să mă transform în soare
și prin raze să-ți vorbesc
vreau să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc
vreau să redevin o stea
tu să redevi luceafăr
să-ți șoptesc iubirea mea
ascunzându-ne prin nuferi...
vreau sa fim nuferi pe lac
lacul mândru cel albastru
și-un poet nebun și tandru
să ne-aștearnă pe hârtie
într-un vers de poezie
să fim două puncte negre
cu miros de iasomie
să ne gâdile penița
ca o vrajă amețitoare
ca să devenim apoi
tu poet eu visătoare
iar dacă va trece noaptea
[...] Citește tot
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremea când se formau ca mărgăritarele în sufletul lui neasemuitele poezii, a cunoscut pe Creangă. Deodată s-au legat buni prieteni. Amândoi au petrecut multe nopți în colțurile retrase ale vechii cetăți ale Moldovei.
Aici, pe băncile de brad, în amurguri dulci stăteau amândoi la sfat.
Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu și Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a dus vestea că era băutor. Paradoxal pentru cei care și-au format imaginea asta cu petrecerile lui Eminescu, poetul nu era un băutor înrăit. Bea puțin. Dar îi plăcea, în schimb, să piardă nopțile și să fumeze. Fuma enorm. De fapt, atunci când vorbea, fuma țigară după țigară și bea cafele.
citat din Gheorghe Median
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguire
Somn și moarte, sumbrii vulturi
Înconjoară noaptea-ntreagă ăst căpătâi:
Al omului chip auriu
Înghite cu-nghețatul val
Al veșniciei. Pe groaznice recife
Se sfarmă trupul violet
Se plânge glasu-ntunecat
Deasupra mării.
Soră furtunoasei melancolii
Iată se scufundă o barcă
Sub stele.
Al nopții chip tăcut.
Comentarii
"Vino, o, moarte, fratele somnambul" este titlul unei cantate de Johann Sebastian Bach - iar în corul final "Vreau să port bârna crucii". Subiectul cantatei este speranța mântuirii la sfârșitul unei căi de suferință.
Poemul lui Trakl "Jeluire" a fost scris în septembrie 1914, în timpul când Trakl a fost farmacist militar, în același timp cu "Grodek", cu puțin timp înainte de moartea lui.
Mai există un al doilea poem al lui Trakl cu același titlu din iulie 1914, care, cu toate acestea, nu poate fi considerat precursor al poeziei din septembrie, referințele fiind nesemnificative. Ambele texte au fost publicate în revista "Brenner".
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai tulburător poem de dragoste a fost scris în noaptea nunții, numai că după un timp s-a tulburat și căsnicia.
aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Soare, lună, stele
Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele strălucește,
Luna atunci odihnește.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc și ele.
Apoi, roata se-nvârtește:
Astrul nopții strălucește
Și soarele odihnește.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.
poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În această poezie, luna semnifică noaptea, și asta înseamnă că a venit timpul acțiunilor care nu pot fi făcute ziua.
perlă din examen de bacalaureat (2013)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipete mute: poeme refuzate de hârtia nopților albe!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poezii
Cuvintele vin la tine ca fluturi,
Nu poți când le vezi decât să te bucuri,
Culoare și foșnet, lumine și umbre,
E totul mișcare și jocuri de unde,
Și-un suflet ce zace pe țărmuri uitat,
Când versul, în lume, tăcut a plecat,
Și-n jur mai rămâne doar cerul și ploaia,
Cu macii cei roșii să ardă odaia.
Pe apele mării am să-mi conduc vasul,
Și-oi plânge în păsări, cu ochii și glasul,
Cu foșnetul dorului prin lume pribeag,
Iar noaptea călca-voi cu stele pe prag,
Lumina mea dulce în nopți să sărute,
Cu raze de lună, rotunda ta frunte,
La piept să te țină în noapte furiș,
Când dorul te arde, păienjeniș...
[...] Citește tot
poezie de Ion Vanghele (5 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfaturi
I
Cu pipa-nvăluită de-a fumului dantelă,
Privește cum se naște poemul diafan,
Apoi, după-amiază, stând rezemat de-o stelă,
Ascultă-n crâng cum cântă din nai divinul Pan.
II
La adăpost de vară sub falnicul castan,
Spre-a da culoare clipei, de griji când se golește,
Ascultă-n timp ce vinul în cupă se topește,
Cum cloncăne carafa ca un bătrân curcan.
III
Acum, după o noapte de trudnică migală
A versului, la ora când lămpile apun,
Coboară în grădină: crini, albi și galbeni pun
O pajiște de stele-n a dimineții poală.
poezie clasică de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte inghetate
M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.
Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.
Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.
Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.
poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prin poezie și prin fapte
În spatele chipului nobil,
Că asta-i tot ce mi-a rămas,
Mi-ascund eu sufletul labil,
Sub ochelarii de pe nas.
În mine eu ascund torente,
Poeme, crize... sunt simțiri,
Sub inundații permanente,
Ascund zâmbind dezamăgiri.
Ascund în mine și titanii...
Și câteodată un rege blând,
Ascund și timpul, ascund anii,
Prin versul simplu și profund.
Ascund copilăria-n mine
Și pe bunica ce-a murit,
Mă tem de mine și de tine,
De asta voi nu m-ați zărit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (30 octombrie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ademenit de vrajă
- Mai împletesc cu rimele năframă
Când marea se retrage liniștită
În golful cu magnolii și aclamă
Toți albatroșii-n noapte, bântuită
De pașii tăi ce înfloresc pe plajă
Ca-ntr-o poveste scrisă de vestale,
Iar stelele ademenite-n vrajă
Prin spuma dantelată dau târcoale
Și povestesc de țărmuri nesfârșite
Pe care trec sirenele spre mare
În razele de lună poleite
Cu versul tău, o lacrimă de floare.
- Mai rog această clipă să rămână
Deși-i târziu... Pe țărmurile nude
O să trăim eternitatea până
Ne-or crește flori pe trupurile ude
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna este sfera cu o bucată de soare în ea; pământenii au zeificat-o într-o poartă a stelelor din nopțile albastre.
În fața acestei zeități, s-a înfiripat în inima lui încercuită de suspinul ei întâiul vers și oamenii au devenit sentimentali; Astrul se oglindea pentru prima dată în lacrima pătimașă a femeii.
Ștefan Radu Mușat în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul dorește hainele cerului
De aș avea hainele împodobite ale cerului
Cusute cu rază de soare și de argint,
Albastrele, ștersele și negrele haine
Ale nopții, ale luminii și ale penumbrii,
Aș întinde hainele sub picioarele tale;
Dar eu, săracul de mine, n-am decât vise;
Mi-am întins visele sub picioarele tale.
Calcă ușor, căci pășești peste visele mele.
poezie celebră de William Butler Yeats din Vântul printre trestii (1899), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, portugheză, italiană, germană, rusă și arabă.
Unei începătoare care zice căși distruge sănătatea scriind noaptea
Cu lung geamăt vântul trece.
Luna-și urcă silueta
Pe al norilor balcon
Și privește cum poeta
Își distruge-n noaptea rece
Bunătate de... creion.
epigramă de Mihai Condali din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Ești orologiul timpului fecund,
Să torci din firul lui veșmânt de preț,
Cuvintele te ard, iubești profund
Și slovelor tu nu le-aduci dispreț.
Mângâi poemul ca pe o femeie
Și litere înșiri cu-atâta drag
Ca fluturi de lumină și de vise,
În nopți de trudă le aduni șirag.
Cuvântul pentru tine-i Dumnezeu,
Poemul este fiul și-l vrei viu,
Îi dai iubire, suflet și speranță
Și viața ta i-o dai acestui fiu.
Înlănțuit de vise și iubire
Tu înger trist, gladiator sau zeu,
Alături de poemul tău în flăcări
Aștepți să te-ntâlnești cu Dumnezeu.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoanele cuprind tăcerea,
iar noaptea
scrie versuri
pe cerșafuri de satin...
catren de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet îndrăgostit de Valea Râmnicului, bogată în livezi cu pruni
Adoră cât poate
Nopțile cu lună,
Dar mai mult ca toate
Mireasma de... prună!
epigramă de Octavian Moșescu din Epigramiști Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și poezie, adresa este: