Citate despre oraș și religie, pagina 5
Textele de mai jos conțin referiri la oraș și religie, dar cu o relevanță mică.
Ex-voto
În zare, începuturile de drum
Apar ca sugestii sensibile la fereastra mea
Iar pietrele de ciocolată sunt sentimentele
nopții de obsesie ale unui zeu
cu suflet fără chei.
Un ritm de o frumusețe și o o voluptate veninoasă
cântă rodul durerii și suferinței
unei flori ce respiră umiditatea din văzduh.
Soarele ce nu-i, e simbolul regelui singur
și dragostea mâinii mele într-a ta se topește
prelingându-se într-o continuă tensiune
la plumbul din grădini... rugăciune.
Imaginea, de frica unui zbor fericit
se sinucide în tainica lumină a fantasticului
ruinând și nucleul de diamant al sărutului
din icoană. De ce acest oraș e un paradis pierdut
în ploaia de timp de afară?
Totul e atât de simplu și lin în natură
că-mi stăpunge inima cu sulița amintirilor...
Cruzimea mesajelor din natură și de la tine
[...] Citește tot
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare din oraș
Comuna mea cu leat pierdut în ciață,
Cu liniști mari, cu case de argilă,
Prin visul meu, prin alba dimineață
Te năzăresc îndepărtată și umilă.
Eu am plecat în larguri de migdale
Din anii mici ca nasturii și melcii
Tu ai rămas pe coastele ogale
Cu grâu și flori și râurii zuvelcii.
Poate-i mai bine, dreaptă în natură
Să stai așa de dor de catapeteasmă,
Arar să-mi joci în orele de sgură
Pe canavaua gândului mireasmă.
Prin jurul meu e colb amar și trudă,
În creștet nici-un înger nu coboară
Cu bozi în păr nu văd o paparudă
Și chiar regina vântului e chioară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Zarathustra", an I, nr. 10 (ianuarie 1941)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoltă de noiembrie
Ce dacă fur?
Ce dacă sunt laș?
Ce dacă sparg soarele ca pe-un ou
Și-i vărs gălbenușul pe oraș?
Ce știu eu decât să plâng?
Ce dacă gura mea nebună
A mușcat carne din lună?
Anii mi i-am pierdut prin amintiri întunecoase,
Am jinduit toată viața după lucruri frumoase.
Am hoinărit cu sufletul încins în sfoară
Și tinerețea mi-am măcinat-o ca o moară.
Din clasele pe care plângea igrasia
M-am înhăitat cu visul și cu poezia.
Ce folos însă, că mi-am cântat tainele,
Eu căruia visul i-a furat hainele?
La ce mai sunt bun?
Ce speranțe, ce tristeți am avut eu
[...] Citește tot
poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul cu trei sute de biserici
În orașul cu trei sute de biserici,
De trei ani,
Sună clopotele-ntruna...
Și orașu-i plin de lume
Ce se-ntreabă:
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?...
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?...
Preoții-mbrăcați în negru, ca și cioclii,
De trei ani,
Încruntați privesc mulțimea albă adunată-n stradă,
Preoții-mbrăcați în negru păsărilor mari de pradă
Tremură când văd mulțimea răzvrătită de trei ani!...
- Unde-i sfântul?
Unde-i sfânta fără nume?
Să ne spună,
Pentru cine sună-ntruna clopotele de trei ani?
Cui trimitem noi atâtea lumânări
Și-atâția bani?
Unde-i sfânta iertătoare de păcate?...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Liturghii profane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte înstelată
"Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă de dacă tot trebuie să-i pronunț numele religie. Apoi ies afară în noapte și pictez stelele"
Vincent Van Gogh Într-o scrisoare către fratele lui.
Orașul nu există,
exceptând locul unde un copac cu frunziș negru se strecoară
ca o femeie înecată spre cerul fierbinte și clar.
Orașul este mut. Noaptea fierbe împreuna cu unsprezece stele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar.
Se mișcă mereu. Toți aștrii sunt vii.
Până și luna se umflă în fiarele ei portocalii
pentru a își expulza copiii prin ochi, urmând zeescul tipar.
Bătrânul șarpe ceresc, invizibil. absoarbe stelele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar:
în monstruozitatea grăbită a nopții,
înghițită de marele balaur, să mă desprind
de propria viață fără nici o credință,
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc orașul furnicar
Privesc orașul - furnicar
Cu oameni mulți și muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolți,
Cu câte-un chip l-a stradei colț.
Și trec foind, râzând, vorbind,
Mulțime de-oameni pași grăbind.
Dar numai p-ici și pe colea
Merge-unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe șuierate,
Țiindu-și mânile la spate.
S-aude clopot răsunând,
Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preoții lin și în veștminte
Cântând a cărților cuvinte.
În urmă vin ca în prohod
Tineri, femei, copii, norod;
Dar nu-i prohod - sfințire de-apă,
Pe uliți lumea să nu-ncapă;
Se scurg încet - tarra bumbum -
Ostașii vin în marș acum
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua răsărită pe poteca celebrităților din Sibiu (oraș eminamente cultural si european) mi se pare unul din cele mai frumoase lucruri care mi s-au putut întâmpla. Ideea că plimbându-se prin acel "picior de plai" al Sibiului, spectatorii nu numai se vor plimba, dar și vor alerga din teatru în teatru ca să aplaude și să se bucure de stelele firmamentului teatral, în cautarea "gurii de rai" pe care o reprezintă fiecare spectacol mă încântă peste măsură!
citat din Gigi Căciuleanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
O procesiune de preoți și de mireni
O procesiune de preoți și de mireni
fiecare strat al societății fiind reprezentat
trece pe străzile, prin piețele și prin porțile
faimosului oraș, Antiohia.
În fruntea impozantului alai
un băiat arătos, înveșmântat în alb,
cu brațele ridicate, poartă Crucea
puterea și speranța, sfânta Cruce.
Păgânii, atat de aroganți în ultimul timp,
și-au pierdut acum cumpătul
și părăsesc pe furiș procesiunea:
să-i lăsăm să stea departe, departe de noi
(atâta vreme cât stăruie-n erorile lor).
Sfânta Cruce este purtată-n față; ea aduce încântare și consolare
în fiecare colț al orașului unde trăiesc Creștinii;
iar aceși oameni temători de Dumnezeu, plini de bucurie,
stau în pragul ușilor și o întâmpină respectuoși,
puterea, salvarea universală, Crucea.
Acesta este o sărbătoare Creștină anuală.
[...] Citește tot
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce șezu acolo câteva zile, mai dedându-se cu lumea și mai obișnuindu-se a trăi în huietul ce înăbușește orașele, plecă luându-și calul cu sine și se duse, și se duse, până ce ajunse pe tărâmul unor zâne. Ajungând la zâne, cari erau în număr de trei, căută să se bage argat la dânsele; așa îl sfătui calul să facă. Zânele deoacamdată nu prea voiau să-l ia în slujbă, dară se înduplecară la rugăciunile lui și-l priimiră. Calul adesea venea pe la domnul său, și într-o zi îi zise să bage de seamă, cum că în una din case zânele aveau o baie, că acea baie, la câțiva ani, într-o zi hotărâtă, curge aur, și cine se scaldă întâi aceluia i se face părul de aur. Îi mai spuse să vază că într-unul din tronurile casei zânele aveau o legătură cu trei rânduri de haine, pe care le păstrau cu îngrijire. Băiatul băgă la cap toate zisele calului și, de câte ori avea câte ceva greu de făcut, chema calul și-i da ajutor. Zânele îi dase voie să îmble prin toate casele, să deretece, să scuture, să măture, dar numai în cămara cu baie să nu intre. Însă el când lipseau ele d-acasă intra și lua aminte la toate câte îi zicea calul. Ochi și legătura cu hainele puse cu îngrijire într-un tron.
Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banca năzdrăvană
banca flămândă
deschide ușa programării
neurolingvistice,
se filmează distracția,
preotul orașului hotărât
să marcheze momentul vine
cu tămâia,
crede că poate stopa risipa la curent
dă foc bisericii,
în scenă actorii fac saună
oferă sandviciuri contra cost
își etalează replicile zgomotoase
la întrecere cu ploaia,
trezesc populația
o scot de la dezinfecții
și-i propun mersul pe sârmă,
cu toții să facem acrobații financiare
drept dovadă caseriile se transferă
în mediul online
ca un remediu la plictiseală.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de modă veche
să ne iubim de la suflet la suflet
când despărțirea pândește din spatele draperiei urbane
încolăciți ca șerpii în jurul păcatului
să închidem strada noastră
așa vom fi fericiți
în patul nostru mirosind a modă veche
și îl vom ruga pe Dumnezeu
în zilele de post
să privească în altă parte
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un comentariu
În sfârșit
și
problema țărănească
a
fost
eradicată
Începând
de
azi
De țărani
se va
ocupa
numai
Dumnezeu
și
compania
Îngerii
vor
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (28 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce face orașele mari atât de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar șansele scad pe măsura ce dorința crește. Căutarea fericirii indică distanța de rai, gradul căderii umane.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afra
Un copil cu păr șaten. Amin și rugăciune
Întunecă încet răcoarea serii
Zâmbetul Afrei roșu-n galben cadre brune
de Floarea-Soarelui, frică în umedele griuri.
Învăluit în mantie albastră chiar demult
Călugărul pictat-a-o pe o icoană alene;
El vru durerea să o-mpărtășească-n cult
Când stele-i curgeau sânge prin vene.
Apus de toamnă; arțarului tăcere.
Fruntea atinge-a apei albăstrire,
Un giulgiu așezat pe-o bară de metal.
Fructe stricate cad din ramuri în durere;
Nespus e zborul păsării, întâlnire
Cu muribunzii; urmează-un an fatal.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoream
într-un infern de câteva zile
sate și orașe pârjolite de foc
unde șobolanii, holera
și ciuma bubonică reprezentau
pericole constante
călătoream printre ruine
de blocuri turn și carcase de mașini
pe străzi cu șiruri de case părăsite
unde mișună câinii
sălbăticiți și șobolanii agresivi
întâlneai liderii diferitelor grupări
religioase sau războinice
și acoliții lor cu fețe tatuate
care îngrozeau populația
sărăcită și dependentă de drog
călătoream peste întinderi
de beton și fier contorsionat
era microcosmosul unei noi lumi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cade floarea de zăpadă
zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
și te-aștept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu
cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinți
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe bunii mei părinți
zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
și-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun
cade floarea de zăpadă
pe orașul meu golaș
Doamne, fă să nu mai cadă
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
13 strofe despre mancurți
Ei ne hăcuiră graiul
Și doina, și harta!
Ei, care astăzi vânează
"Literatura și Arta!"
Ei datina o spurcară
Barbar și sinistru!
Ei, care astăzi adulmecă
Revista "Nistru"!
Ei gâtuiră prădalnici
Biserici frumoase!
Ei ne răstigniră pe crucea
Lui '46!
Ei ne-au mânat spre Siberii
Cu pistolul din urmă!
Ei ne-au scos din ogradă
Văcuță și turmă!
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de iarnă
E iarnă, iubito, sub cetini de brad,
E viscol afară și-i tropot de cai,
De fulgi rotocoale tot cad și iar cad,
Eu stau și aștept doar o veste să-mi dai.
Aștept să fugim împreună din iad
Și-aș vrea să ne pierdem pe-o gură de rai,
'Mi-e dor să mai mângâi o coapsă de jad
Și-o tâmplă umbrită de părul bălai!
Mai știi că-ntr-o vară, iubito, te-am dus
Departe de-ai tăi, de orașul încins,
Și-n fânul de munte de-acolo de sus
O noapte întreagă cu stele ne-a nins?!!
E iarnă, iubito, și am doar un vis
Să-mi fii din nou Evă-n acel paradis
sonet de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veneția
Mi se injectează serul luminii
hai dezântunecă-te îmi șoptește
sufletul, dar eu văd cum catedralele
se acoperă de sărutul timpului
cum sânii tăi coboară către pântec
ca niște pungi goale de bomboane
mi se injectează serul iubirii
hai uită totul, mi se șoptește,
uită că orașul acesta a fost fastuos
că aici a compus Vivaldi Anotimpurile
îmi șoptește sufletul, dar eu sunt făcut
din amintiri ca un joc de pietre colorate
eu nu am decât ce nu se vede
Acum mă înnoptez...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe măicuța mea cea bună
Pe măicuța mea cea bună,
ca să meargă încetișor,
În oraș o țin de mână,
drumul să-i pară ușor.
Merge dar răsuflă greu.
Eu o țin mai strâns de mână.
Și, mulțumesc lui Dumnezeu
că-l parcurgem împreună.
Știu. Fapta mea e infimă,
dar e semn că o iubesc.
Tot ce fac, fac din inimă
și cu asta mă mândresc.
poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre oraș și religie, adresa este: