păr şi viaţă

Definiţia vieţii

Trăieşti în viaţă ca să ai
Să vrei, să ceri, dar să şi dai;
Trăieşti în viaţă să asculţi
În drumul tău şi de cei mulţi.

Trăieşti să ceri la Dumnezeu
Să nu cunoşti în viaţă greu;
Trăieşti să vrei să ai mai mult
Ca să mai dai şi cu-mprumut.

Trăieşti să-nveţi că este greu
Să dai de ghimpi în drumul tău;
Trăieşti să vrei iar viaţa ta
Când altul locul ţi-l va lua.

Trăieşti să ceri zile mai multe
Când ţi-o albi părul la tâmple;
Trăieşti să-ţi pierzi căminul tău
Ca să te-ntorci la Dumnezeu.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, nu trebuie iubiţi cei sănătoşi, cei siguri de sine, cei mândri, cei mulţumiţi, cei bucuroşi – ei n-au nevoie! Ei primesc dragostea cu îngâmfare şi indiferenţă, doar ca pe un omagiu care li se aduce, ca pe o obligaţie ce li se cuvine de drept. Un dar care se adaugă altora, o podoabă în păr, o brăţară la încheietura mâinii, aşa socotesc ei dăruirea totală a altuia, iar nu drept raţiunea şi esenţa întregii lor vieţi. Numai celor pe care soarta i-a persecutat, numai celor tulburaţi, celor năpăstuiţi, celor nesiguri, celor lipsiţi de frumuseţe, celor umiliţi, numai lor le poţi într-adevăr ajuta prin iubire. Cine le dăruieşte viaţa lui, acela le oferă compensaţie pentru ceea ce viaţa le-a luat. Numai ei ştiu să iubească şi să fie iubiţi aşa cum trebuie să iubim – cu recunoştinţă şi modestie.

Henry Jaeger în Disperatii
Adăugat de Bernadeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Testamentul" absolventului aventurier

Bobocilor le las, de-acum, mustaţa
Şi pletele, ranchiuna pe decan,
Că dincolo de cursuri va fi viaţa
De mare specialist... aerian!

epigramă de Ştefan Buzărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea toamnei mele

Iubirea mă cheamă, de mână, s-o ţin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă şi prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.

Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Şi vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna şi-n păr şi pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.

Iubirea mă cheamă şi cu ochii închişi
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia şi trăiesc un vis!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

E noapte, e iarnă şi ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheaţă!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viaţă.

Părul ei e mângâiat de vânt uşor.
De sub tălpile ei gingaşe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam şi privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric şi plăcut.

poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Indignation" Jones

N-ai crede, nu-i aşa,
Că m-am tras dintr-un neam ales, din Ţara Galilor?
Că eram de origine mai pură decât tot gunoiul alb de aici?
Şi dintr-o linie genealogică mai directă decât
Cei din Noua Anglie şi virginienii din Spoon River?
N-ai crede că am fost şcolit
Şi că am citit cărţi.
Vedeţi în mine numai epava de om
Cu părul nepieptănat şi cu barbă,
Cu haine zdrenţuite.
Tot fiind lovit şi jignit continuu,
Uneori, viaţa unui om devine un cancer
Umflându-se într-o excrescenţa stacojie,
Ca mucigaiul de pe ştiuleţii de porumb.
Aici am fost eu, un tâmplar împotmolit în mocirla vieţii,
Înspre care am mers gândind că este o păşune,
Cu o târfa de nevastă şi cu biata Minerva, fiica mea,
Pe care voi aţi chinuit-o aducându-i moartea.
Aşa m-am târât, ca un melc prin zilele
Vieţii mele.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţării mele

Potecile mi se aştern în cale.
Sub paşii mei noi drumuri se întind
Mă-nalţ în piscul frumuseţii tale,
O, ţara mea, adâncul să-ţi cuprind.

De pieptul tău când îmi lipesc obrazul,
Bătaia clipelor să o ascult,
Auzul meu îţi desluşeşte glasul
Ce din strămoşi ne vine de demult.

Atâta soare e şi-atât de bine
Sub cerul tău blajin, primenitor!
În tine m-am născut, trăiesc în tine
Şi pururea de tine mi-este dor.

Te simt zvâcnind în ierburi şi în muguri,
În fiecare sondă de ţiţei.
Cu freamătul pădurilor mă bucuri,
Ca pe un copil, de mână tu mă iei.

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de mamă e singurul loc din lume unde vă puteţi refugia, chiar când părul vă e cărunt. Ferice de aceia cărora le mai trăieşte mama.

citat din Adalbert Stifter
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexie

Va veni o zi când razele soarelui
se vor strecura în odaia ta.
Ţi se vor aşeza pe pernă iar
reflexia lor va străluci ca
ochii blânzi şi plini de iubire ai mamei.
O zi care îţi va aduce
mângâierea florilor ce n-au
înflorit în nopţile fără vise.
Iţi vor trezi pofta de viaţă,
în parfumul crud şi dulce al
iasomiei înflorite,
al florilor de câmp...
Şi un pui de vânt
ce-ţi răvăşeşte părul de pe frunte
când şi când.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La braţ cu primăvara

Urmând dar firul vieţii
Eu caut nu ştiu ce...
Ştiu bine că există,
Dar parcă tot nu e.

Livada îmi închină
Mereu parfumul ei
Şi-o creangă îmi anină
În păr, doi mugurei.

Splendoarea mă cuprinde
Şi iată că găsesc
Pe faţa primăverii,
Un zâmbet îngeresc.

O iau la braţ cu mine
O plimb senină-n vremi
Până când toamnă lină,
La tine, tu mă chemi.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la începutul lumii povestesc norii, şi au să povestescă pînă la sfîrşitul ei. Uneori, o dimineaţă întreagă, sănii trase de reni alunecă pe imaculate cîmpii de zăpadă ; cortegii de nuntă pătrund în biserici ; fete cu părul lung, care de obicei trăiesc în adîncul apelor, ies pe mal şi încep să danseze ; împărătese dau viaţă, într-un fast nemaipomenit, moştenitorului mult aşteptat ; iar punct culminant al vrăjitelor vedenii, o femeie statuară, de o fără seamăn frumuseţe, făcută să scufunde în reverie un continent întreg, se duce spre o zare străină, dar cu capul întors, ca şi cum i-ar părea rău de ceice o privesc din urmă.
Dimineţi întregi, ei pot spune numai poveşti de dragoste, apoi, schimbîndu-şi densitatea, ritmul şi culoarea, se prefac în turme de elefanţi ieşiţi din minţi, care strivesc totul sub picioarele lor de tuci.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul ciudat al verii trecute

Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Şi eu adormeam ca într-un hamac, şi îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfăşura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin şi a scorţişoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Şi ne aşezam în iarbă. Îmi ţinea capul în poală
Şi îmi cânta un refren pe care îl ştiu din copilărie.
Avea o blândeţe nesfârşită, îmi atingea pleoapele,
Mă muşca de colţul urechii. Îi simţeam picioarele,
Îi simţeam pubisul; auzeam sângele
Cum şuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt şi azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna şi aveam senzaţia că mă nasc din nou,
Că aş putea să încep o viaţă nouă.

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motto

Orice ţi-ar spune despre mine să ştii că sunt în viaţă!
Plutesc pe frunza umbrei pale în mândra dimineaţă,
Sunt floarea care se închide atunci când bate vântul-
Mă simţi? Tăcerea mea adie, învârtejind pământul.

Deschid, în anotimpuri, înmugurite, calde şi surde curcubee,
Le macin praful, luna-n buchete de maree-
Cad lângă tine, ploaie, nu strig când mă ridic-
Sunt părul tău, un umăr, cântec, sărut, nimic...

poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopţi, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului (21 iunie 2017)
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu iubita mea nu vorbeşte nimeni

şi-a prins un trandafir
pe omoplat
spinii au rupt cuvintele
sângera abundent
am cărat-o în spate
până la peşteră
în golul imens
nu era decât liniştea

trăieşte de două vieţi
în acelaşi loc
tăcerea ei mă fascinează
îşi prinde părul
în zeci de silabe nerostite

doar o dată a spus
trăiesc
de atunci zilele se repetă

în spirala multicoloră

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Drăgoianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă se va face vreodată un film despre povestea vieţii mele, oricine mă va interpreta va avea nevoie de multă vopsea de păr şi tocuri înalte.

citat din Charlize Theron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii bătrâni ştiu încă să petreacă!

Iubiţi colegi purtând acelaşi hram!
Sunt patruzeci de ani - o veşnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neştiutori de bici şi ham.
Eram frumoşi: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - şi mai frumoşi;
De frumuseţe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioşi,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aştrilor puternici şi geloşi,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei şi!? Înţelepciunea unei vieţi
E s-o trăieşti, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveţi
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneţi
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

Bunicul stă pe scăunel,
Gânditor de Amangia.
Gânduri frământă în el,
Se luptă cu nostalgia.

Ar munci dar nu mai poate.
Bătrâneţea-l stăpâneşte.
- E grea viaţa, măi nepoate,
Când totul te părăseşte.
Bătrâneţea-i haină grea,
Ce n-aş da să scap de ea!
Altădată, nu acum,
Mergeam sprintenel pe drum.
Acum am îmbătrânit,
Părul în cap mi-a albit,
Puterile m-au lăsat,
Ani destui am adunat.
E timpul să vă părăsesc.
Nu vreau să vă chinuiesc.
Dumnezeu, la el mă cheamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub paşii tăi ştrengari, frumoasă Evă,
La viaţă se trezeşte-ntreaga sevă.
Pe părul împletit în mii de funii,
Ţi-am pus cununi de roze şi petunii.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Steaua

Cred în Steaua
La bine şi la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.

Cred în Steaua,
Colţ de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.

Pentru onoare şi adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.

Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost şi ce sunt,
Pentru speranţa ce vine din ea

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privirea-ţi întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă – ca şi luna, adâncul apelor. Am desfăşurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viaţa mea. Nimic n-am ascuns şi nimic n-am reţinut privirilor tale, şi iată de ce tu nu mă cunoşti.

De viaţa-mi ar fi o gemă, aş frânge-o în mii de bucăţi şi, strângându-le într-un şirag, le-aş atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingaşă şi plină de viaţă, aş smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaşte careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt şi ţie, şi totuşi stăpâna acestei împărăţii eşti! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire şi pe dată ai înţelege-o. Şi dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de şoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea şi chinul ei sunt neţărmurite. Dorinţele şi fericirile sunt veşnice. Şi aşa de aproape e de tine – ca însăşi viaţa ta. Dar niciodată n-o vei cunoaşte în toată a ei putere.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!