Citate despre picioare și visare, pagina 5
Paris, efect de dimineață
Abea aștept o zi cu soare,
O auroră ca-n povești,
S-o iau pe "Corso" la plimbare
Printre parfumuri franțuzești.
Nu mai fumez de dimineață,
De ce să trag tot fumu-n piept,
Când Notre-Dame, efect de ceață
Mă-nvăluie pe malul drept?!
Decât"avoir", mai bine "etre"
În zori boem, căci mi-e egal
De hoinăresc prin Place de Tertre,
Prin Montparnasse sau Place Pigale.
La Luvru-i mare-nghesuială,
"Merci monsieur","au-revoir"și"pa",
Mai bine-o iau pe Mona Lisa
Cu tot cu zâmbet, la șosea.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre lumina...
De-aș fi pasăre-n văzduh,
n-aș simți colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aș înălța ca simplu duh...
Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc același colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...
Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...
Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!
poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana Maria A
De ce te urci atât de sus?
Chiar vrei să nu ajung la tine?
Atâtea vorbe nu ți-am spus,
Acum că si crăciunul vine...
Vorbesc in glumă despre tot,
Dar spune-mi Ana cum să fac?
Din minte nu pot să te scot,
Nici nu insist, să -ți fac pe plac.
E oare chiar asa greșit,
Să te iubesc si să mai sper?
Deși noi nu ne-am întâlnit,
Măcar cadoul să -ti ofer...
Etape grele mă sufocă,
Al doilea pas bătut pe loc,
Esti neclintită ca o rocă,
Ori tu nu mă iubesti deloc...
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis în vis [A dream within a dream]
Pe frunte un sărut îți dăruiesc!
Și-acum că plec, fiindcă așa voiesc,
Iată ce vreau să îți mărturisesc
Tu nu greșești, așa este, precis,
Zilele mele fură doar un vis;
Dar dacă și speranța a zburat
Ziua sau noaptea, când s-a întâmplat,
Ca o vedenie sau ca un fum,
E oare mai puțin plecată acum?
Tot ce vedem și ce ne este scris
Nu-i altceva decât un vis în vis.
Stau în această veșnică rumoare
Pe-un țărm bătut de valuri și de soare
Și țin în mâna mea caldă și vie
Nisip din plaja fină și-aurie
Și printre degete se scurge-ușor
Alunecându-mi tainic pe picior
În timp ce lacrimile-mi curg de zor!
O, Doamne, n-aș putea cumva să-l țin
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea din colivie
Pasărea liberă dansează
pe aripile vântului
până ce suflul se oprește
și își înmoaie aripile
în razele aurii de soare
și-ndrăznește să revendice întreg cerul.
Dar pasărea ce-o iscodește
din strâmta-i colivie
abia de vede printre
zăbrele de furie
aripile-i sunt tăiate și
picioarele legate
așa că deschide ciocul larg să cânte.
Pasărea captivă cântă
un tril sfâșietor
despre doruri ascunse
dar mult râvnite
și cântu-i se aude
[...] Citește tot
poezie celebră de Maya Angelou (1994), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Visez să am o pasăre,
iar mama să mă nască în cuib...
Niciodată n-am mers!
Pe picioarele mele s-au lipit fluturii
crezând că sunt floare...
Și-au lăsat viața pe pielea mea,
obligându-mă să târăsc
greutatea nefericitei lor treceri.
În cuib mă simt abandonată...
Hrana păsării trece,
mai întâi,
prin ciocurile celorlalte ființe.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe punte... peste punți
Ce straniu-mi pare-acuma
Când filmul desfășor,
Un mânz de Pegas, spumă,
Se opintea a zbor.
Căta să se desprindă
De sol, vibrând spre soare,
Cu nara aburindă,
Pe fragede picioare.
Cerca să decoleze
Pe-o punte de răchită,
Dar cine să viseze
Că piere-ntr-o clipită?
Atâtea punți în față
Înguste se-așterneau,
Încrâncenări de viață
Genunchii îmi stârneau
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul cal
Eu sunt un cal.
Un cal cu două picioare.
Un cal cu două picioare în două picioare.
Un cal cu două picioare ce trage după el
în două picioare un om în genunchi
o mârțoagă...
ce visează că stă în două picioare
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulie, cu briză sărată de răsărit ți-am prins de un picior fericirea. Când se așterne tăcerea peste aglomerația surdă de suflete goale, tu să te adăpostești în surâs de visuri senine. Zorii cu vibrația intensă și amintiri nepătrunse de toamna uitării îți vor înveli silueta firavă în ispită. Te-ai îmbrăcat atât de frumos. Cu ie albă, împletită din fir de stele și taine nespuse de freamătul mării. Au gust de vară șoaptele tale și buzele roșii iți seamănă cu rod copt de cireș.
Andreea Palasescu (1 iulie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia: și când o visăm, trebuie să ne ridicăm în picioare!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (30 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păi, este ceva iubire acolo, doamnă. Iar poetul are dreptate. De obicei, bărbații, când visează o femeie tânără, se ridică [...] | Citește tot comentariul
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Și te sărut
Și te sărut... și te doresc,
În flăcări ard și pătimesc
Cuprins de dor, până târziu,
Iubindu-te, cum doar eu știu.
Și te sărut pe ochi... pe sâni,
Gândesc la ei de săptămâni,
Iar de te văd... mă fâstâcesc,
Însă... tu știi... că te iubesc.
Și te sărut... cu lăcomie,
Așa cum nimeni nu mai știe
Pe umeri goi... și pe picior,
Înspre al trupului izvor.
Și te sărut... pe buze dulci,
Răsad al marilor porunci
Ce se lipesc... și mă cuprind
Când între perne te întind.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am!
N-am lacrimă
ca să acopăr pământul
care se cutremură
nimic la picioarele mele.
N-am cuvânt
Pentru durerea ce-ți sfâșie trupul.
N-am prezent,
Nu văd viitor
Și nu cunosc nici un trecut.
Ce-s eu, cea care străbat mii de vise
ca să ajung la tine
pentru că ești legat de pământ?
Nu-i din eternitate,
Sufletu-mi ce liber
Întâlnește nemurirea
și-i cere îndurare pentru tine,
care te vezi doar Om.
poezie de Mihaela Amăriuței (1 mai 2010)
Adăugat de Mihaela Amăriuței
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Catre tine...
Ramurile-mi plec, ca un păr uscat de vise
Udă-mă tu, copile
Visele-mi înalț, legată la picioare
Arată-mi pe cer norișorul tău norocos
De zăpadă
N-am nimic în schimb
Anii grei se târăsc
Să-mi sape mormântul
Să-mi iei cu tine
Zâmbetul de pe buze
Când 'oi muri
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare păpădiile iubesc?
Delicată păpădie
Crești la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.
Stai în iarbă ca un vis
Și îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din care
Beau doar zeii-n paradis.
Aș sorbi cu lăcomie
Din pocalul tău de floare,
Dar îl strângi între picioare,
Fată mare, păpădie...
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sulfinică
Un motan, zis Sulfinică,
Cu o blană frumușică
Mai mult albă, puțin gri,
Tare nostim poate fi!
Ziua-ntreagă se răsfață
Și pe toate se cocoață!
Noaptea, unde doarme, oare?
La stăpână, la picioare...
Toarce lângă dumneaei
Și visează șoricei.
Dimineața, Sulfinică
Mângâiat e pe burtică.
El blănița-șicurățește
Doar cu limba, pisicește.
Ieri băiatul--un regal--
I-a adus un papagal,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza (12 februarie 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul mutilat al tinereții
garda pretoriană fusese inculpată de un inchizitor plictisit și îmbătrânit înainte de
vreme,
întrebările au săpat gropi adânci în livada de caiși,
atât de adânci încât pânza de apă a izvorului minciunii a fost tulburată.
comandantul a fost adus și torturat în fața oamenilor ce cândva îi executau ordinele,
țipetele lui au declanșat avalanșe modeste pe crestele unor munți aparținând unor zei
cu nume uitat.
fecioara de albastru a îmbrățișat picioarele stăpânului și a început să plângă
neconvingător,
martorii s-au mirat de îndrăzneala convențională a unei fete neștiutoare
și au aruncat cu sulițe fără vârf în visul mutilat al tinereții.
lăsat amanet unor cocori fără aripi,
cerul s-a întunecat
mult prea târziu.
poezie de Eduard Dorneanu (30 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșită copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt moneda convertibilă a oricărui vis.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șansa
La o margine de lume
Fără cineva ca să-l îndrume...
Ajunge omul la Dumnezeu.
"Doamne am venit la tine
Ca să cer doar ce mi se cuvine...
Aș vrea pământ
Pe pământul meu..."
"Bine... [bine]
Așa va fi mâine [mâine]
În zor de zi
Până unde o să ajungi mergând
Cu piciorul tău
Până acolo vei avea pământ"
Zise Dumnezeu...
Iar a doua zi din vise,
Omul nici măcar nu se trezise...
Ieșind pe poartă, a dispărut
Și în loc s-o ia cu incetu'
A fugit cum nu fugise bietu'
[...] Citește tot
cântec interpretat de Cleopatra Stratan, muzica de Pavel Stratan, versuri de Pavel Stratan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântece simple: Mărior
Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim.
Ciori au bătut văzduhul ca niște cuie și-mi
place-n urechi tăcerea cum scârțâie... Pesemne,
iar au pornit, în uliți, căruțele cu lemne.
Amurg. De-ar bate-n ușă deodată, cineva,
desigur că i-aș spune: intră! și ai intra.
Tăcerea-n noi și-n seara căzută-ntre covoare,
ar fierbe ca un cântec călduț, de samovare.
N-ai întreba nimica și-ai aștepta răspuns
Ți-aș spune: o lumină din mine s-a ascuns.
Vrei să ți-i pun la sobă pantofii de mătasă?
Ți-aș spune: ai picioare ca iepuri mici de casă;
și vorbele-ar rămâne limpezi și grele-n noi,
ca ciorile surprinse de moarte într-un sloi.
Și mi-ar fi poate frică să nu ghicesc ce-nseamnă
făptura ta, împinsă aicea dintr-o toamnă,
cu capu-n mâni visată, deștept, de-atâtea ori!...
Am bănuit că-i iarnă afară după ciori,
și-aș fi voit să-l dărui cuiva, ca să-l ascunză,
sufletul, cât o umbră crescută sub o frunză.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frați de cruce
Mititel și negru tot,
Cu antene lungi de-un cot,
Făcând pană din picioare
Și cobză din aripioare,
Pe-nserat pleacă hai-hui,
Cu pustiul dorului,
Prin iarba din porumbiște
Și prin rugii din miriște
Și... cât e noaptea de vară,
Își cântă soarta amară...
Cri-cri-cri, sunt mititel,
Cu urâtul singurel
Și mă doare inima,
Că nu-i lumea cum aș vrea.
Cri-cri-cri, toți mă alungă,
Nu e nimeni să mă plângă,
Sufletul mi-e plin de jale,
Să-mi schimb soarta nu-i cu cale.
Stau în loc și te ascult
Și mă mir atât de mult,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre picioare și visare, adresa este: