Citate despre plâns și tristețe, pagina 5
Tristețe pe ambele maluri
La malul Babilonului am șezut și am plâns,
Cu Diavolul însuși luat-am un prânz,
Tavanul coboară mai jos, tot mai jos,
Nici zbor, nici speranță, deces vicios.
Trec oștile triste de pachidermi,
De ești temerar, începi să te temi,
Oamenii-s buni, nici Cain nu-i rău,
Ajungi prin tuneluri la Dumnzeu.
La umbra ciupercilor mai meditezi,
Să fii totuși gnostic ori, simplu, să crezi,
Acesta e malul pe care ajungi,
Viața-i zgârcită, postumele-s lungi,
Ai timp se reiei aventura, să scrii
Pentru milioane de morți zurbagii.
Cu ghiarele, dinții degeaba te-agăți,
Mai joacă cu Domnul, uneori, cărți.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În râul roz
În râul roz ce curge
Ca o mătase dulce,
Ca o mătase scumpă,
Mătase de mister,
Fâșie dintr-o rochie
De bal a vrunei fee,
În râul roz dorm visuri
Și nori căzuți din cer.
Aici în înserarea
Pictată în pastel,
În înserarea tristă
Și roză și bolnavă
Mi-ascund adesea gândul
Pasionat și plâns,
Și plâng în crepusculul
Hipnotic de tristețe,
Și plâng cu aiurarea
Străinului învins.
[...] Citește tot
poezie clasică de Eugen Ștefănescu-Est din Poeme (1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și o să plângi când sunt căzut? [And wilt thou weep when I am low?]
Și o să plângi când sunt căzut?
O, scumpă doamnă! spune drept:
Dar nu vorbi de te-a durut
Nu vreau să-ți fac o rană-n piept.
Inima-i tristă, nu mai sper,
Am sânge rece și sunt frânt;
Și numai tu când o să pier
Vei suspina lângă mormânt.
Dar parc-o rază de senin
Prin nori de chin a licărit;
Și scurtă vreme îmi revin,
Căci pentru mine-ai suferit.
Domniță! Plânsul tău duios
E pentru omul disperat;
Și dublu e de prețios
Pentru-acei ochi care-au secat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Doamne!
O, Doamne! Cer iertare, aș vrea acum să mor!
N-am șaisprezece ani! Dar viața mea-i amară,
Și inima mi-e tristă, speranțele nu cobor
Și fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!
Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,
Și lacrimile au un farmec ne-ntrecut...
Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanfara
Privesc în tăcere cum plouă afară,
aș vrea să te-aduc din trecut înapoi,
departe se-aude cântând o fanfară,
un plâns de alămuri venit după noi.
Coboară bemolii domol în trompete,
pe triluri prelungi de vrăjit triolet,
seduși în cădere de tubele-ascete,
dar prinși între ancii de trist clarinet.
Aud un diez, laminat în fligoarne,
adună din urmă bemolii-n careu,
dar bașii întorși parcă vor să răstoarne
uitări prelungite din sufletul meu.
Dispari deodată, trecutul te-ascunde
în haină de doruri, ce încă mai plâng,
pe note prelungi, curgând tremurânde,
când vin după tine și nu te ajung...!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare (5 iunie 2019)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ally McBeal: Uitându-mă înapoi, multe din cele mai triste momente din viața mea se dovedesc a fi cele mai fericite. Așadar, pesemne că acum sunt fericită. Da, o să iasă bine. Din ce alt motiv aș plânge?
replică din filmul serial Ally McBeal
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești tu...
Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neștire
Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit.
Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă,
Nu ești tu a lor pricină, nu ești tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simțirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea, tu ești clipa ce-a zburat.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Regrete eterne
Ne-ai părăsit și-ai mers în altă lume
Mergând pe-o cale fără de întors
Mereu, noi plângem al tău nume.
Te-ai dus departe'n univers.
Ai coborât în lumea umbrelor cernite
Și ai lăsat tristețe, numai jale
Te-ai dus, o scumpa noastră
cea cuminte.
De ce n-ai mai cerut o amânare?
poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la duelul poetic dintre Petru Ioan Gârda și Violetta Petre
Când păsările-n loc să cânte, țipă,
Din nou iubirea lor ae înfiripă;
Citim pe Facebook poezii la metru,
Când Petre îi dă replica lui Petru!
Ea-l venerează și de doru-i plânge,
Simțind cum focul inima îi strânge;
Lui însă-i crește numai tensiunea,
Extraveralu-i stinge pasiunea!
E trist, că-și bagă nasul curioșii,
Căci ei se tânguie ca albatroșii,
Iubirea lor în versuri, nu-i păcat,
El ar dormi, de n-ar fi însurat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lida
Marea-i tristă-n vântul serei.
Pe ruini ce se deșir
Lida vede-icoana mării
Și pe față-i plâng gândiri.
Blonda Lid-amor gândește.
Marea vede chipu-i pal
Și-n adâncu-i zugrăvește
Prin ruini un ideal.
Un pescar pe țărmuri trece
Și din placa de argint
Vede zâna tristă, rece
Prin risipe rătăcind.
Peste-un an în nopți de vară,
Vezi pe luciul vagabond
Cu pescaru-n luntre zboară
Al ruinei geniu blond.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, lacrima-ți mă doare,
Mai bine-n veselie îți scaldă al tău dor,
Așa și pentru mine va fi mult mai ușor,
Și zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.
Nu plânge mamă, fiind același trup
Tristețea ta prin mine o să treacă,
Și lacrima-ți o simt cum mă îneacă
Și din durere ta ajung să mă înfrupt!
Nu plânge mamă, doar mângâie-mă-n gând,
Sărută-mă ca ieri cu drag, pe ochi, pe gene
Și leagană-mă iar, la pieptul tău fă-mi rând
Norocul mi-l trezește și nu urzi blesteme,
Căci nimenea nu știe măicuță cât am plâns
Și nici cât dor de tine în pieptul meu am strâns.
sonet de Valeria Tamas Iacob (2008)
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost o floare
Eu fost-am poate-n alte lumi o floare
Că toamna când mor florile mă doare
Și plânge trist în pieptul meu ceva:
E sufletul ce-n primăveri cânta.
Eu port și-acum în ochi adeseori
Doi picuri mari de rouă sclipitori,
De rouă sfântă, caldă-alintătoare
Ce mi-au rămas de când eram o floare.
Și mi-a rămas un dor nostalgic, sfânt.
După grădini ce nu sunt pe pământ
Și-o dragoste adâncă pentru soare.
poezie celebră de Ecaterina Pitiș din revista "Țara Nostră", anul VII, nr. 42-43 (24 octombrie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Ochii ei șoptesc iubirea,
Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărțirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.
Triste sunt și parcă plâng
Și se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.
Cum pe vremuri, jucăușo,
Îți sorbeam al gurii mied,
Șoapte floare de brândușă
Ce-a ieșit de sub omăt.
N-o să-ți fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ți pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.
poezie celebră de Goethe, traducere de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii uită, unii nu uită amintirile din trecut. Unii plâng de tristețe, alții scriu poezii ca să-și uite durerea.
citat din Kazi Nazrul Islam
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas greu
Doamne, câtă tristețe și frunză!
Te dărui și n-ai cui,
Te dărui nimănui.
Buzele se desfac zâmbind a milă,
Vinul gâlgâie-n silă.
O durere estompată și surdă
Bântuie inima mea.
Singurătatea vibrează-n timpane
Cu sunet de scoică,
E ceasul somnului.
Pași stinși, pași stinși. E ea?
Altcineva.
Îți vine să țipi de mânie
Că nu simți părere de rău!
Ceasul somnului. Ochi ațintit.
Orb, surd, cu voce anemică.
Plâns de neputință-n infinit.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea gărilor ce plâng
Tristețea gărilor ce plâng
un tren cu șuierul prelung,
e doar pustiu și rece gol,
viața dată rostogol,
și disperărilor obol
de dor nătâng.
Tu știi, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui și-a fluturat
și îmi zâmbea.
Erai și tu,
nici nu mai știu,
acum mi-i sufletul morțiu
de tren
în gară șuierând,
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Idilă funerară
În cimitir s-au cunoscut,
Plângându-și morții cu mâhnire,
Dar nicio lună n-a trecut
Și plâng acum de fericire!
epigramă de Sorin Beiu din Palatul de Justiție (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui umorist
De-o lume întreagă a râs,
Acest confrate, umorist,
Dar azi, în fine, e de plâns,
Căci alții râd și el e trist.
epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigal trist. Sirenei
Noaptea parcă este o perdea albastră
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.
Vino, ca să plângem pe iubirea noastră,
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.
Vom schimba surâsuri palide și rare
Ca petala unui veșted trandafir,
Turburând a nopții tainică-nserare
C-un sărut pe frunte ca de cimitir.
Și vom pune floare tânără și vie
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.
Vino: Cerul pare-o pânză albăstrie
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem taine și le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari - când se dezvăluie își pierd o parte, două, trei, șapte, nouă părți din puterea lor -, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar avem taine și le purtăm cu noi - și suferim, ne întristăm, plângem din pricina lor sau râdem și ne bucurăm, fiindcă sunt și altfel de taine, care ascund câte fericiri nu gândești.
Radu Tudoran în Toate pânzele sus, Capitolul II, vol I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre plâns și tristețe, adresa este: