Citate despre poduri și religie, pagina 5
Textele de mai jos conțin referiri la poduri și religie, dar cu o relevanță mică.
Urc scara din lemn de brad
sprijinită de ocna podului
fiecare fuscel geme sub talpa piciorului
prin luminator dumnezeu travestit în raze de soare
îmi răsfață privirea cu dansul prafului de stele
ce se potolește în pătură caldă
pe cufărul nedeschis de generații
ca iarna fulgii de nea pe ogorul semănat
întrebarea pusă la ora și locul potrivit
întotdeauna găsește răspuns
ca ruga murmurată în genunchi
la picioarele lui crist revelația
cu poticneli de prunc la primii pași
ridic capacul sub care umbre nedefinite
se întretaie în ritm năucitor
să ascundă vederii grăuntele de rod
ca umbra lebedei culoarea albă
oricât de îndemânatic l-ai mânui
urciorul se sparge cu mult timp inainte
[...] Citește tot
poezie de Ion Rășinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-i străinul?
Te plimbi prin mine, iubire
Prin râuri fără poduri
Prin orizonturi străine
Cu umbrele reci ascuțite
În furci tăcute și caudine
Călugăr mirean delirând
Te lapezi de aripi și din lumini
Zvârlești schelete de cuvinte
Pe care le-am uitat, flămând
[...] Citește tot
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărie, Mărie!
Tu, Sfântă Mărie, azi ai adormit...
De la Răstignire, nu ai mai zâmbit...
Dar seninu-ți suflet în Cer s-a suit,
Lângă Tatăl Nostru și Fiu-Ți iubit.
Fecioară de vis și nevinovată,
Tu ne liniștești, la necaz, îndată,
Nu ne cerți vreodat', pentru nicio pată,
Suntem răi sau buni, ruga-ți e-ascultată.
Tatăl se îndură și iartă păcat,
Fiul ne ascultă și ne ia oftat,
Dară noi uităm, ne-ndreptăm spre altul
Ceru-ntreg trădăm pentru Necuratul.
Când promite el și verzi, și uscate,
Tare te mâhnești, verși lacrimi curate,
Chiar dacă ni-i plin podul de păcate,
La fel ne iubești și nu ne-ntorci spate.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți las...
Îți las povestea de Ev mediu
Unde ne-am fost întâi popas,
Un roșu japonez pe perini
Și graba mută dintr-un ceas
Îți las lentoarea din alinturi
Și mierea scursă din amurg,
Mirosul de pământ sălbatic
Și pasul rătăcit prin burg
Îți las o unghie pe piele
Și-o prăbușire în beții
Nuntași pe poduri de nuiele
Să nu mai vin, să nu mai vii
Îți las în gânduri spinul verii
Însângerat și dus mereu,
Un râu în josul unei case
Lipsind din ea și tu, și eu.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântoasele
Să ne ferească Dumnezeu
Și-audă-ne din cer cuvântul!
Mi l-a-nghițit acu pământul,
Și-atâta om aveam și eu!
Mi l-am întors în pat cu mâna,
Și-am fost la babe și la vraci
Și-am dat și milă la săraci
Și mi-a murit la săptămână!
De suflet noi voiam să-l dăm
Și-l dedem gata-n mâna morții!
Era voinic; trăsese sorții,
Și-am tot zorit să-l însurăm.
Găsisem una mai de gazdă
Căci nu eram nici noi din drum
Dintâi n-o vruse nicidecum
Dar s-a mai dat și el pe brazdă.
Și ne-am gătit după puteri,
Cu lăutari s-aducem fata,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străină de vară
Vară, nu ai loc în mine, printre-atâtea toamne grele.
La ferestre curg perdele- ploi de lacrimi blestemate
Și-mi cresc nori de plumb pe umeri și pe aripi, vai de ele
Și de versul fără muză din poeme zbuciumate!
Cum să te primesc la masă, când pe masă-s doar cuvinte
Într-o debandadă cruntă la un bal mascat de iarnă?
Să le ordonez în fraze,-n poezia mea cuminte,
N-am putere, când minciuna a-nceput deja să cearnă.
Au gonit o zi de vineri, când aveam vara sub gene,
Au pus lupii-n pod la pândă, să o sperie de moarte
Și-a fugit cu flori și iarbă pân' la tine, în poiene,
Unde m-așteptai, iubite-n rai cu două pașapoarte.
Eu rămân pe pragul toamnei, tu cu vara-n buzunare,
Să aduni din curcubeie, știi, alabastru-acela verde,
Și să mi-l trimiți prin poștă, să îl am pentru gustare,
Când vor viscoli colinde, gustul verii de-l voi pierde.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balena din burta cuvântului
din lentilă bifocală răsfoiesc cartea cu taine
aproape mi se-neacă gândul cu lest de cărbuni la cingătoare
o cruce prea grea identitatea fără ancoră de ceruri
cuvintele
nu au brațe să ia o cină ușoară din tine te minți sorbindu-ți dimineața
ca pe-un drog de rouă
urmărești alb
cum cineva ți-a prins în piroane vocea
de buza abisului
cât de absurd este să răzuiești zilnic golgota din tine
pentru a construi poduri friabile
fac spărturi în lumină să capăt contur pe partea cealaltă
bulevarde cu limbi monstruoase expulzează
ca pe ghiulele
oameni cu membrană de fluturi în mine
excavatoare de iarbă scot la soare biserici acvatice
din clopotnița norilor trimit mandate poștale de așteptare
tuturor vânturilor pe care încă
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Penelopa
nu ai vechime în zboruri
neomologate ți-s văzduhurile de carne prea tânăr ești
prizonier benevol între oglinzi ucigașe
doar accidental
mai vii spre mine cu privirea atârnată pe umăr
nu dai autograf de prezență nimănui
ție cu-atât mai puțin
strig
ithaca ulise
ithaca așteaptă să spinteci gura dragonului
cocoașa amintirii un rug cu flacără albă
stigmatele fugii rumenesc timpul prea larg dintre noi
poduri de ceață ne cresc în vârful buricelor
umplem alternativ sânii speranțelor cu fum uneori plângem
naște-mi un prunc fără tălpi
chiar de taci voi ști că gleznele tale refuză să fie
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Penelopa
nu ai vechime în zboruri
neomologate ți-s văzduhurile de carne prea tânăr ești
prizonier benevol între oglinzi ucigașe
doar accidental
mai vii spre mine cu privirea atârnată pe umăr
nu dai autograf de prezență nimănui
ție cu-atât mai puțin
strig
ithaca ulise
ithaca așteaptă să spinteci gura dragonului
cocoașa amintirii un rug cu flacără albă
stigmatele fugii rumenesc timpul prea larg dintre noi
poduri de ceață ne cresc în vârful buricelor
umplem alternativ sânii speranțelor cu fum uneori plângem
naște-mi un prunc fără tălpi
chiar de taci voi ști că gleznele tale refuză să fie
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dramă din copilărie
într-o zi de toamnă încinsă
orașul de provincie târg de săptămână
privea cum pe podul îngust
se petreacea o dramă proletară,
de sub roți de tractor se vedea zdrobit
un trup uman ce avea să fie îndelung plâns,
preoteasa se grăbise să ajungă în cimitir
să-și aducă obolul părinților decedați
în grabă uitase să privească în față
lovită în plin se întindea acum pe caldarâm.
Ea, spunea orașul, mai tot timpul era tristă, îndelung
ofta, din pricini multe suferea vădit,
preotul sufletește o plângea amarnic
văduv și cu un prunc pe cap,
la înmormântare toți chiriașii popii au mâncat de post
și de grabă să-l îmbărbăteze i-au ținut isonul,
eu ca un prunc rătăcit în amiază îi priveam
cum vărsau vorbe și din colț de drum
le vedeam frământarea ce o povestesc,
acum de grabă voi semna, precum poetul întristat
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea de piatră, serviciu Credincios astaloșian
Se scurg anii... Și vremurile... Trec soldații
Pe piept bombat nu mai e loc de decorații,
Triumf pe scene... Rumoare-n sală... Aclamații
Bye-bye și caviar. Votcă, doar câteva gradații
Taxe, impozite, franșize, plătite altei nații
Laș și transfug acasă. Stupide imprecații,
De ce ai evadat din lagăr? Voi, vinovații
Nu veți intra la epoca de cositor în grații
Lui Giscard d'Estaign și Mitterand libații
Și-n pauze, chiar astaloșenelor creații,
Aruncă-ți sămânța de geniu pe-alte spații
Între Dudești și Hale, pod de-argote filiații
Pasează pe treisferturi, fiindcă frații
Te-așteaptă toți cu joc la mână. Combinații
Spre ținta setos râvnitelor vinificații
Gamele spumegând... Nicicând destule rații
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nud Într-un oraș de piatră
Mi s-a arătat în vis un altfel de oraș,
Nu mai țin minte prea multe, poate doar aerul care tremura ca un pod de pe care cădeau pași,
Ca femeile care fără să se știe și să se cunoască dar își împart zilele și nopțile aceluiași bărbat,
inconștiențele ca niște forțe oarbe se plimbau luate de braț pe un unic trotuar,
în timp ce din flacoane de cristal demodat,
oamenii aruncau de la balcoane toamne expirate.
Venită parcă dintr-un trib băștinaș se plimba pe străzi o iubire cu forme rubensiene.
Nu-mi mai puteam dezlipi privirea de pe clipa ei de triumf,
atâtea săgeți înfipte îi brodaseră inima cu frumusețe-
orele ei în culori pastel se perindau prin aurul părului care-i acoperea nudul.
Ultimul drum al călătoarei,
rămas bun tăcerii ei de catedrală!
Ce-i rezervă născocitorul de haos la capătul drumului?
O casă colivie ori o cutie goală de pantofi?
Zborul unei păsări bolnave ori grandoarea elefantului?
Brațele unui sugrumător ori
pieirea odată cu umbra așa cum pe degetul inelar i-a scis destinul?
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!
Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorie inițială
fiul a-nmărmurit lângă pilonii grei de pod
și-a cucerit virtutea de oglindi
un nevăzut ocean de iepuri a trecut
printre tulpinele de tineri pomi
rozându-le întreaga noapte coaja
pe ramurile merilor sălbateci
cu ghearele-nghețate-n ele
s-au prins stâcleții singuri
vântul împușcă negru în apus cu ciori
și răsuflarea aburită
văzându-și-o întâia dată-n aer
tresar copiii și încep să cugete
la cel ascuns adânc în ei
bronzul din clopotele grele
pe sine însuși se întrece
sunând atins de-un răsărit de lună
se luptă securea în fața morii
celui izbit puternic de pământul înghețat
[...] Citește tot
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balenele nu plâng
Ei spun că marea-i rece, dar marea conține
cel mai fierbinte sânge, cel mai sălbatic și mai imperativ.
Toate balenele din străfundurile abisale sunt fierbinți, în vreme ce
se-avântă fără contenire spre spații noi și se scufundă sub aisberguri.
Balene-albastre, cașaloți, rechini ciocan, ucigașii acolo lovesc,
acolo aruncă la suprafața mării respirația lor năvalnică și fierbinte!
Ei și ele se leagănă, se leagănă, prin senzuale ere lipsite de vârstă,
în adâncurile celor șapte mări
pendulează prin apa salină într-o beție desfătătoare,
iar la tropice se-înfioară-n talazuri de dragoste
și se răsucesc în masive și intense dorințe asemeni zeilor.
Apoi, în patul din adâncurile mării albastre
marele taur se lipește de mireasa lui,
un munte presând alt munte,-n bucuria vieții:
și, izbucnind din înlăuntrul fremătător al oceanului roșu de sângele balenei,
o protuberanță lungă, violentă, un vârtej marin vine și se-înșurubează
în cheutoarea moale, neîmblânzită, a celuilalt trup imens.
Și peste podul care-i unește-n minunea-încleștării lor clocotitoare
trec arhangheli în flăcări prin pânze de ape, încoace și încolo,
fără contenire, arhanghelii fericirii,
[...] Citește tot
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dragoste
ultima picătură de rouă
moare pe-o floare albastră ca cerul,
ziua se naște din haosul nopții, luptând cu lumina,
ochiul meu e o frântură de cer înlăcrimat
ce soarbe din soare viața,
e o adâncă fântână a cărei apă curge prin mine,
prin săngele meu, un izvor nesecat de dureri și de bucurii.
căteodată aceste vederi se preling prin mine și se topesc undeva,
într-un cer îngropat departe, pe-o aripă de cocor.
razele soarelui dansează himeric în acestă dimineață
prin ochii mei ca niște lasere albastre
și-mi ucid dorul și vederea, cred că mai exist,
nu m-am topit în neant,
nu plânge, iubito, că tot voi ajunge la buzele tale,
voi prelungi cuvintele, vocalele, consoanele
și voi face un pod plutitor, prin aer,
ca o pasăre, voi zbura, chiar fără aripi,
lipindu-mă de cerul inimii tale,
lasă soarele să treacă pe lângă norocul nostru,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată, e 4 aprilie
azi îți vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toți oamenii se împlinesc
ghioceii sunt mult mai ieftini
decât în anul în care ai plecat
mama și-a înghițit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada cu pruni
din spatele casei
dormeai sub prunul
care l-ai plantat
la nașterea mea
ai zis că
4 aprilie este ziua care
dă sens existenței tale și că
Dumnezeu te-a binecuvântat
nu știu cât de sincer
a fost cu tine
pentru că
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scaunul meu înflorit din sud
îmi aduc aminte unde era luna pe cer,
atunci când primii oameni cuprinși de îndoială
au fugit crezând că vor scăpa
de ceva ce mie îmi pare că mă pripesc dacă spun
lumii să nu se teamă.
în acest caz,
sărutul ca morfologia iubirii seamănă cu o depresie
necesară,
ceva ce nu voi avea niciodată,
un loc fără nume pe hărți,
îmi fac curaj recitând din marii poeți:
omule, nu muri singur aici,
plin de răbdare,
Dumnezeu cu privirea fixă
ascultă în tăcere.
din marile năpaste pe care ni le trimite, probabil
nebunia e cea mai frumoasă,
ne dă libertatea să stricăm la întâmplare,
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie III (scrisoare poetului N.C.)
Ți-aduci aminte când grăbeam călări
Și când sudoarea ne durea de sare?
Mai ști când alergam către izvoare,
Ca două umbre mari în depărtări?
Mai ști, poete, când luam din burg,
Căpăstru și potcoave de rezervă?
Îți amintești de clipă, plini de vervă,
Când lunecam stăpâni pe câte-un murg?
Acum de-atâta mers, topiți de sete,
Ne mângâiem pegasul și ne miră,
Că-n urma noastră-atâțea amuțiră
Topiți cu fiecare zi în eprubete!
Ei, dragul meu! sunt drumurile oarbe
Iar șirul, indian, pus în mișcare,
E zăpăcit și beat de-atâta soare
Și-n suflet doar adâncul ne mai soarbe!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boema chiuvetei: trista rătăcire
Pentru a călări ca la carte
un pur sânge rupestru,
Om de Grotă ținea stânca-n buiestru
poetul se află pedestru.
Pentru a râma în pământul strămoșilor săi
Marcus Ulpius Nerva Traianus, împăratul,
pod de vase, de piatră a mântuit la Cazane
poetul are umerii moi.
Pentru a rămâne în pământ și-n cuvânt
Limba Română, împărăteasa,
și-a suflat vocalele-n vânt
poetul e un vorbitor orbitor.
Pentru a cafti ca la carte
dușmanul de moarte,
Attila și alți hani au clacat în oribile ecuații
poetul se ține-n ovații.
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poduri și religie, adresa este: