Citate despre timp și vânt, pagina 5
Arborii și-au dat foc...
Arborii și-au dat foc.
Stelele-și dau binețe,
risipite prin cer și fânețe.
Zdrențe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Fețe și cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E prea putin
De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilință și păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puțin o singură-Nviere.
Și, totuși, pe pământul înghețat,
Lumina lunii drepturile-și cere
Și-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Și vânturile primenirii bat.
E ca un fel de rupere de ere
Și ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie și bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.
Și, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puțin o singură-Nviere.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelesul vieții...
Înțelesul vieții este mai tânăr decât
viața cu treizeci de ani pe puțin.
Jumătate din viață rătăcești, frunză-n vânt,
Și vezi cum anii nu se petrec în destin.
Apoi, într-o jumătate de zi, de la-amiază la apus,
Atât de multă-înțelegere-încape-n capul meu
că i-ar trebui o eternitate lui Dumnezeu
să-asculte tot ce am de spus.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce că ni s-au dat puține zile de trăit, am fost plămădiți și din cea mai moale materie, în care până și vântul lasă urme.
Gheorghe Truță în Orașul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am pornit
Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?
La început am fost un izvoraș,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaș,
Devenit cu duritate mai târziu.
Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viața s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.
Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.
poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În 20 de ani de acum vei fi mult mai dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut decât de cele pe care le-ai făcut. Așa că desfă pânzele. Navighează din siguranța portului. Prinde vânturile puternice. Explorează. Visează. Descoperă.
citat celebru din Mark Twain
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa cum norii sunt purtați de vânt, așa și norocul este purtat de timp.
aforism de Laurențiu Alin Trif
Adăugat de Alinosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Se arată ce poate face un vânt care aduce nouri din necunoscut În anul 1808, o secetă îndelungă, vreme de două luni, a uscat lanurile moșiei Buciumeni a boierului Alexandru Filoti și a sărăcit toate ogoarele țăranilor din cele nouă sate ale moșiei. Ardea văzduhul; nourii se arătau numai pe marginile zării. În trei sâmbete ieșise preotul cu icoanele la șipotele de sub deal, urmat de obște. Se vede că era o mânie a lui Dumnezeu; toată lumea își luase nădejdea dinspre partea ploii, în imașuri, vântul stârnea pulberi; fânețele sunau uscat și trist; păpușoaiele își răsuceau frunzele în arșiță. Numai grâul boierului se alesese bun, și batozele mormăiau la girezi, în patru colțuri ale moșiei, împresurate de oameni cu obrazurile asudate și negre de colb, amestecat cu pleavă și fum.
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada morții
Cobora pe Topolog
Dintre munți, la vale...
Și la umbra unui stog
A căzut din cale.
În ce vară? În ce an?
Anii trec ca apa...
El era drumeț sărman
Muncitor cu sapa.
Oamenii l-au îngropat
Într-un loc aiurea,
Unde drumul către sat
Taie-n lung pădurea.
Și de-atunci, lângă mormânt,
Plopi cu frunză rară
S-au zbătut ușor în vânt,
Zile lungi de vară.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin nopți tăcute
Prin nopți tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.
Lumea senină,
Luna cea plină
Și marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng și cânt.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamnă grea, de peste veacul veacului,
Moartea și-a bătut în mine cuiele.
Svârle de pe suflet haina dracului,
Gândurile la văratec suie-le,
Țipă sus, în ceruri, să ne mântuie,
Ploile, netălmăcite șopote
Singur, numai soarele, să bântuie,
Liniște ca după val de clopote.
Murmurând în fumuri de descântece,
Arde-mi toate rănile iubirilor.
Viitorul pune-mi-l în cântece,
Iar trecutul lasă-l mănăstirilor.
Rupe toate sforile cuvântului,
Fă morman din jalnica paragină,
Arde tot și dă cenușa vântului,
Rând cu rând și pagină cu pagină.
Vântul mi-o aduce de pe-o ramură,
Pe deasupra anilor și-a sorților,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul II, Vol. III, Nr. 2, 15 ianuarie 1937, p. 90
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare din oraș
Comuna mea cu leat pierdut în ciață,
Cu liniști mari, cu case de argilă,
Prin visul meu, prin alba dimineață
Te năzăresc îndepărtată și umilă.
Eu am plecat în larguri de migdale
Din anii mici ca nasturii și melcii
Tu ai rămas pe coastele ogale
Cu grâu și flori și râurii zuvelcii.
Poate-i mai bine, dreaptă în natură
Să stai așa de dor de catapeteasmă,
Arar să-mi joci în orele de sgură
Pe canavaua gândului mireasmă.
Prin jurul meu e colb amar și trudă,
În creștet nici-un înger nu coboară
Cu bozi în păr nu văd o paparudă
Și chiar regina vântului e chioară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Zarathustra", an I, nr. 10 (ianuarie 1941)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul zburător
În ultima vreme
țăranul plutește
la
un metru
un
metru jumătate
deasupra pământului
Cică
dacă
mai vrea
să lucreze
de fapt
să conlucreze
cu
fratele său
fratele său
pământul
bineînțeles
trebuie
să plătească
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme hai hui (antologie de poezie) (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri toată lumea a fumat o ultimă țigară, a băut un ultim pahar și și-a făcut jurămintele solemne pentru Noul An. Astăzi suntem o comunitate exemplară. Peste 30 de zile vom arunca în vânt noua viață model și ne vom reîntoarce cu și mai multă înverșunare asupra obiceiurilor noastre proaste.
citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când sunt mai multe înmormântări ca de obicei, veniturile cresc proporțional; dar când suflă vântul sănătății, acestea scad în mod corespunzător, ca de exemplu anul trecut, când am pierdut taxe care mi-ar fi revenit în mod normal de la înmormântări în valoare de peste 100 de taleri.
citat clasic din Johann Sebastian Bach
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul de foc
Aurul toamnei căzut în noroi
Îl zdrobim în călcâie, în tălpi
Ținem pe umeri ca niște stâlpi
Zările vinete amândoi.
Sângele ni-l adună pământul.
Doar carnea ne-o lasă și oasele
Să le clătinăm prin frumoasele
Zile în cari ne spulberă vântul.
Sub frunte gândul încă rămâne,
Îl rup cu inima-n două, în două,
Îl mânjesc cu lună, cu rouă
Și ți-l întind proaspătă pâine.
Aurul toamnei pe câmp și-n pădure
Îl strivim mohorâți cu picioarele.
Dârdâim și-așteptăm soarele
În carul lui de foc să ne fure.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului trestie nu-i pasă de vânt. De timp va fi până la urmă și el frânt.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măiastra lună
Noapte de primăvară,
înfiorată de vântul fugar și rece,
dragoste de narcisă galbenă, iradiantă
mi-ai lăsat amintire numai o privire,
un zâmbet și părerea de rău
că nu mai am nouăsprezece ani!
Nopții noastre de mister, lumină și regrete în cer
măiastra îi cântă încet un cântec de început.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbossa: De prea mult timp m-a chinuit setea și nu am putut s-o sting. Prea mult timp am suferit de foame fără să mor. Nu simt nimic. Nici suflarea vântului pe față, nici stropii mării. Nici căldura trupului unei femei. (Pășește în lumina lunii și devine schelet.) Ai face bine să crezi în povești cu fantome, domnișoară Turner. Te aflii într-una.
replică din filmul artistic Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și vânt, adresa este: