Citate despre ninsoare și noapte, pagina 6
Dor omagial
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând
două doruri grele strânse-ntr-o năframă
clopote albastre ascultă bătând.
durerea mea trece prin a nopții vamă
s-a ascuns în inimă pulsând și oftând
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând.
arborii s-au scuturat de frunze de aramă
i-au acoperit ninsori ani și ani la rând
toți copii voștri au îndurat și dramă
și nopți de-a rândul le-au trăit plângând.
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Da-v-ar ploile doar piatră,
Pulberea să cadă-n stradă
Că nimic nu vă mai place
Nici măcar ninsori să cadă.
Da-v-ar munții doar mișcarea
Când mâncați să vă doboare
Doar pereții să se-ncline
Că voi știți doar fugi de soare.
Da-v-ar ziua noapte scurtă
Să dormiți fără dorință
Că vă plângeți de iubire
Iar pe străzi e suferință.
Da-ți-ar ție cel ce murmuri
Vocea ta să ne surprindă
Că aștepți de ani de zile
Focul tău blestem s-aprindă.
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă, blestem (13 decembrie 2019), mili dumitru
Adăugat de milidumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de ceară
Sub floare ninsă s-a uscat
O lacrimă de primăvară,
Mă înalț din mine peste sat
În noaptea stelelor de ceară.
Un câine vagabond mai latră
Ador nebun de lună plină,
Cărbunii stinși veghează-n vatră
Și masa-i pusă pentru cină.
Pe lavița din colț un dor de mamă
Cu ochii duși, de abia mai cată
Cu glasul stins ea cheamă
Feciorul dus la geam să-i bată.
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu m-am ascuns în mine...
Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți
Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.
Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.
Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
Tăcuți din ceara nopții
împletind poeme,
și eu și tu,
păream de mult bătrâni.
Cu degete lungi și nebănuite
luna ne-a dăruit
ochelari de lumină,
pentru ca, uitându-ne
pe deasupra lor,
să ne vedem și mai bătrâni.
Târziu mi-am dat seama
că luna plecase-n căutarea soarelui
și-n nebunia ei,
își destrămase rochia de mireasă
peste trupurile noastre,
făcându-ne și mai bătrâni.
poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte!
Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marșul de plecare,
Adu-ți aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.
Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ți aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.
În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea
[...] Citește tot
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge peste noi...
Ninge peste noi cu fluturi, -
Dans mirific, de poveste, -
Îngropându-ne-n trecuturi,
Dealurile-albind pe creste...
Bate Crivățul în geamuri,
Parcă-i fum și parcă-i ceață,
Pe la streșini și pe ramuri
S-au prins țurțuri mari, de gheață...
Iarnă rece, iarnă sumbră,
Anotimp al amintirii
Anilor pierduți în umbră,
Precum slovele Psaltirii!...
Cine-și mai aduce-aminte,
Două vorbe, două șoapte,
Sărutarea ta fierbinte,
Visele pierdute-n noapte?...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea Domnului și a Creștinătății
NAȘTEREA DOMNULUI ȘI A CREȘTINĂTĂȚII
Când vezi că vine iarna cu viscol și ninsoare
Iar viața din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun și omenos la sfântă sărbătoare,
A Nașterii lui Hristos și-a lumii creștinare!
Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenței dă și celui ce n-are,
De întâlnești prin viața scurtă și trecătoare,
Destin nefast la oameni supuși la îndurare!
Și străduiește-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neștiind cât îți va fi
Pe cale, firul vieții cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinstește praznicul veșnicirii!
Tradiția revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Țărâna pe morminte sau cenușa în urnă,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri românești (2008)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ninge
De-atâtea toamne mă-ntâlnesc cu tine -
Ce gânduri am și ce nevoi m-apasă.
Pun zbor în aripi și nespus îmi vine
S-adun tot cerul pe tavan, în casă.
Când ninge, îți voi aduce fluturi reci,
mă voi topi în iatacul tău de cald
și tainic, prin iubire de-ar fi să treci,
îți fur un licăr din ochii de smarald.
Va fi o noapte pusă între focuri
să-ți beau din gură apa ne-ncepută
ca-n spuse rugăciuni la sfinte locuri
cu har mă umpli-n stare absolută.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă peste tine, Țară!
Secole de suferință
Au nins peste fiii tăi
Viscole de neființă
Ție ți-au tot fost călăi.
Au urlat nopțile reci
Peste câmpurile tale
Umbrele-n haite flămânde
Ți-au nesocotit hotare.
REFREN:
Ți-au plâns munții, apele
Sub troienele străine
Ți-au plâns fiice, maicile
Cu grei bulgări de suspine.
Dunărea a strâns în suflet
Lacrimile unui neam,
Iar Carpații ți-au fost scutul
Dinainte de Traian.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare de ninsoare
În noaptea nopții-n lună plină
Fac saltul nalt, ca de felină,
Mă prind cu dinții de Saturn
Și-apoi, ca orice taciturn,
Aștept o dimineață lină.
În ziua zilelor mai vechi
Țineam la gât stele perechi,
Acum ninsorile mă-ndeamnă
Să mă desprind suav de toamnă,
Să-mi cânte viscol în urechi.
Și în secunda cea mai mare,
Care apare și dispare
Din ceasul care-mi sună trist,
Mă voi lupta c-un sunetist,
În iarnă, viscol și ninsoare.
Și-n ora orelor târzii,
Cu minutare sidefii,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amagire
Și iar a venit primăvara
Și iar ne mințim că-i frumos
Și iar frunzele urcă scara
Și-i verde pămîntul pe jos.
Și iar calendaru-nflorește
Și cîinii ne-aud pe la stîni
Dar vai, tot acum, pe muțește
Mor grabnic atîția bătrîni.
Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această mințită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.
Vin nopțile scurte de vară
Și păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud ?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
probabil
în carnea violoncelului
se ascund spații fragile de teamă,
dar ce muzicâ își arcuiește coapsa,
se întinde felin
printre firesc și adânc.
nocturnă în alb,
trupul lui o primește,
a lene cu lapte miroase pielea ei.
prin cămările sunetului,
această femeie,
undă de lună,
ninge
pentru acest bărbat
liniște.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertările
Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntamplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Și în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierți că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierți preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierți că nu pot fără tine
Și dacă n-ai să poți și n-ai să poți
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toți.
Și cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și a nins
Și a nins din nou în noaptea asta
Și ninsoarea-n suflet ne-a rămas,
De aceea suntem ninși la tâmple,
Mai bătrâni cu fiecare ceas...
Ne-ntrebăm de ce ne doare visul
Și cu ochii-n lacrimi ne trezim?
Căci suntem niște bătrâni amnezici
Însă tineri ne dorim să fim
Azi, la frontierele iubirii
Cu petale de crin, în van,
Aruncăm, visând măcar o clipă,
Tineri fiind, ce fericiți eram.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anastasia
poezie dedicată fetiței Cătălinei Popescu
Albă, lume de ninsoare
Nopților le dai culoare
Astru lumii noastre, pace
Semn divin, ce ne atrage
Tatăl ce mereu ar face
Albă rochie de seară
Strălucești etern, fecioară
Ia, portul, România
Astăzi, fi-v-ați bogăția.
acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea luminoasă, de-aș fi statornic ca și tine
Stea luminoasă, de-aș fi statornic ca și tine,
Dar nu în splendoarea agățată-n noapte,
Și de-aș putea privi cu ochii deschiși bine
Precum un pustnic treaz în miazănoapte,
La apa mișcătoare, cu-al ei rol preoțesc
Ce spală și sfințește a țărmurilor plajă
Sau la covorul moale căzut așa firesc
Când ninge peste mlaștini și peste munți de vrajă...
Dar încă nu-s statornic și nici neschimbător
Ca stând culcat cu fața pe al iubitei sân
Să-l simt cum se ridică și cum se lasă ușor,
Cum se agită veșnic, și-acolo să rămân
Tăcut, ca s-o aud cum suflă-ncetișor
Și să trăiesc așa sau dacă nu să mor.
poezie clasică de John Keats, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare domnului Emil Cioran
Emil Cioran: "România nu e decât geografie și de-asta nu-și are responsabilități"
"Sunt român și cred că e destul",
Filozofa Cioran academizat.
Spunea că țara-i doar geografie,
Dar Ada-Kaleh cine-a scufundat?
Istorie avem chiar, bunule Cioran.
Pentru geneză românii s-au adaptat,
N-am fost nicicând un trib de prin Afganistan,
Altfel pe Burebista cum l-am fi trădat?
Scriem și astăzi ceasuri de istorie,
Caracterul unor neuitate fapte...
În prezența noastră contributorie
Ungurii-l tăiară pe Viteazu 'ntr-o noapte.
O, dar Țepeș, astăzi în legenda lumii...
Bunul frate moldovean Stefan l-a înfrânt;
Noi mai lucizi precum în somn nebunii
[...] Citește tot
poezie de Stelian Platon (27 decembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ninsoare și noapte, adresa este: