noapte şi ocean

Propunere de legi cosmice pentru poeţi

ar trebui adoptate prin legi cosmice
anumite privilegii pentru poeţi

cum ar fi sticle de uitare, la discreţie
căci numai Dumnezeu ştie prin câte săbii este trecută în fiecare noapte
conştiinţa lor

cum ar fi locuri de reculegere deferite de ochiul oricărui privitor
paturi în mijlocul oceanelor
care să fie neapărat străjuite de rezervaţii
de linişte

căci poeţii sunt ca nişte angajaţi ai adevărului cu normă infinită
căci numai cuvintele lor pot mângâia chiar şi străfundurile morţii
căci numai tăcerile lor pot fi auzite
chiar şi de ultima stea din Univers

şi dacă tot veni vorba de nefiinţă
ar trebui ca acolo unde sunt înmormântaţi poeţii
să nu poate păşi numai veşnicia

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Estetica decadenţei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea nu doarme

Se rup zorii din noapte, sărut de buze dulci,
Tu ştii cum intră-n soare bezne, trup de năluci...
Printre mijiri de raze ori învieri de pleoape
Simt parte de lumină delirând, Luna aproape.

Şi-acum stă trează geană din ultima-ţi mirare.
Iubirea mea nu doarme, venită-i satelit
Cu tot cu Cer în spate, opaiţ şi ardoare,
Strajă, de luminare-n humă cu raiul înmiit.

Pot spune că mi-e armura albă, m-au înflorit cireşii,
Azi, Floarea mi-e în tine, la rangu-ţi se ridică
Boboc gingaş, alăturea-ţi în piept, aleşii...
Să-i văd lumina mi-a trebuit orbire, frică.

Se rup de straiul nopţii mănunchiuri, stol de vise
Numai din tine rămâne val, foşniri duioase
Acelea de ocean, păsări de slavă scrise
Drept vulturi de iubire, aceia tatuaţi în oase.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de toamnă

Se plimbă printre ramuri argintate,
La braţ cu toamna, frunzele din ram.
E întuneric, est efrig, e noapte...
În suflet răni de ploi şi stele am.

S-au risipit oceane de iluzii,
Speranţele-n apus au rătăcit,
Eu m-am rugat în somn la Maica Sfântă...
O datorie am de împlinit...

Rodul iubirii mele se înalţă
Şi-n rădăcini, precum un brad se-abate,
Dar orice palmă lua-va de la viaţă
Eu ştiu că tot va merge mai departe.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zobail

La miez de noapte morţii-n cor
Îşi cântă jalnic imnul lor,
Iar albele giulgiuri bătute de vânturi
Dau tact tânguioaselor cânturi.

Ei sunt războinicii oşteni
Ai regilor asirieni —
Zobail la moarte i-a dus ca pe-o turmă,
Cu biciul bătându-i din urmă.

Ce fericit e cine-i viu!
Noi putrezim într-un sicriu!
Ni-e dragă şi nouă viaţa şi-averea,
Dar regii ne-o iau cu puterea.

Frumos e, sfânt e să trăieşti
Când pentru ai tăi tu suflet eşti;
Dar noi am trăit ca să dăm ajutorul
La regi care omoară poporul!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile mele

Mă mănâncă rău peniţa,
Îmi aşez gândind scufiţa.
Mă bântuia ieri noapte ăst' gând
Şi-l aştern alunecând.

Ba îs inger, ba îs drac,
Mă confund şi mă complac,
Mă simt ca un râu ce bate
Şi alunecă-n cascade.

Chipul vostru răcoresc
Cu poveşti puţin lumeşti,
Luna ce-n cupă privesc
Cu voi vreau să împărţesc.

Peste văi, munţi, mări şi oceane
Vin gânduri multe-n baloane;
Zboară, rătăcesc în vânt
Şi ajung şi pe pământ.

poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu oricine...

Nu oricine are puterea
să vibreze prin pietre
ducând veacul
mai înainte
cu o singură oră...

Nu oricine are puterea
să cânte prin pietre
ducând oceanul
mai în larg
cu un singur râu...

Nu oricine are puterea
să vină prin pietre
ducând veşnicia
în eternitatea clipei
cu un singur om...

Nu oricine are puterea
să cioplească prin pietre

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nave trecând în noapte

În slavă se-adună nori mari şi negri, briza-i rece ;
Privesc departe-n bezna nopţii grea
Şi-aud, solemnă,- o detunătură puternică de tun,
Sclipiri întâmplătoare de lumină-atrag privirea mea,
Semn că nava pe care-o caut, tocmai trece, trece.

Sufletul durându-mă atât, în lacrimi ochii-mi stau să se înece,
Aş saluta şi m-aş urca pe-acea navă dorită peste poate.
Îmi întind braţele implorând, strigând salbatic,
Dar vorbele-mi cade la picioare, frunze moarte,
Şi numai năluca lor ajunge la nava care trece, trece.

O, Glie! O, Cer! O, larg Ocean! De ce oare nu petrece
Cu voi sufletul meu de întuneric atât de temător!?
Nu mai e nici o nădejde pentru mine, nici o cale
Să-l mai zăresc şi să mă-îmbarc pe-acel vapor
Care-acum neauzit şi nevăzut tocmai trece, trece?

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschid fereastra

să iasă dragostea consumată
toată noaptea şi să cutreiere
oceanele pe valuri călare
înconjurând planeta de câte ori
este nevoie pentru a se reîncărca
apoi o să intre în camera mea
pe uşa deschisă discret
o să treacă pe strada unde copacii
stau întinşi la soare pe şezlonguri
metalice învelite cu fâşii de catifea
o să-şi facă un selfie
este dragostea mea pentru noaptea
care vine în câteva minute
lihnită de iubire şi tandreţe

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linii răsfrânte

cum înoată macii
în oceanul nopţii
cum suspină fluturii
cuibăriţi pe o frunză desenată
cum se spulberă orice surâs
când furtuna furt una
se joacă de-a hoţii şi vardiştii
în pletele pădurii de antene
cum se plimbă goale pungile din plastic
pe bulevardele impecabile ale metropolei
cum nimeni absolut nimeni
nu se întreabă
cum de cel puţin
toate acestea
locuiesc în mintea oricărui copil pe care
toţi încearcă din răsputeri
să-l educe

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceanul iubirii

Lângă ocean ea stă – cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin şi-apoi cum pleacă toate
Privind la pescăruşii care în zbor plutesc
Privind la doi iubiţi cum mâinile-şi unesc.
Privind cum iahturi vin grăbite de pe drum
Şi singură dorindu-şi să nu mai fie acum
Pantofii ea şi-i scoate, fără ciorapi păşeşte
Respiră adânc şi luna cu ochii o priveşte.
Dar el este acolo şi pe furiş o vede
Cum lucrurile-şi strânge şi-n noapte-apoi se pierde.
Acesta e bărbatul cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin şi-apoi cum pleacă toate
Pe care ea adesea şi fără echivoc
L-a tot văzut în vise cum stă în acel loc.
Şi lângă el se duce şi mâinile îşi ţin
Stând pe nisipul rece şi albicios şi fin.
"Ştiam că o să vii", "şi eu ştiam de-acasă",
Apoi tăcuţi aşteaptă ca soarele să iasă.
Niciunul nu e singur şi nici nu se mai teme
Căci în această noapte iubirea o să-i cheme.

[...] Citeşte tot

poezie de Karen Gorringe, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestec de cuvinte

Mi-am amintit acum
de tine
şi de lancea cu
care mă
zdrobeai când aveai
tu chef
şi cu care promiteai
viselor
nopţi întregi
de singurătate.

Marea însângerată
mi s-a
răstignit la
picioare
plină de viaţă
şi am
simţit că o
iubesc
mai mult decât

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de frunze

Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morţii se sfărâmă.

Lacrimi cereşti... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,

Trotuaru-ndoliat de paşi grăbiţi,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.

Se-nalţă fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tuşaţi cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantis

iubitule
ce a făcut timpul din noi
priveşte
două statuete de fum adulmecând înfometate
mirosul oceanului negru
două stalagmite de sare cu ochi de sidef
scrutând orizontul cu îndârjirea de pe urmă
a naufragiaţilor condamnaţi la aducere aminte
nu plânge iubitule e bine aici
pe insula aceasta de zgură
unde tălpile noastre sângerânde
scriu pe nisip
un descântec în fiecare noapte
şi o rugăciune în fiecare dimineaţă
nu te teme
hidra văzduhului şi-a luat tributul
a zburat cu inimile noastre în gheare
de acum putem să ne amăgim
că suntem mai liberi decât ne-am dorit vreodată
mai albi decât perla din scoici

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Laptelui se arcuia deasupra noastră, vrând probabil să ne arate direcţia pe care mărşăluim. Şirul lanternelor era o altă Cale Lactee strălucitoare, care şerpuia în faţa şi în spatele nostru. Parcă fiecare dintre noi pluteam pe o corabie cu un felinar în vârful catargului care se legăna sub unduirea lină a valurilor. Sus, oceanul nopţii îşi licărea puzderiile de stele. Jos-altele. O mulţime de ceruri dintre care cel mai înstelat era cel de dedesubt...

citat din Aurel Neron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capăt de vrajă

pentru ce atâta iubire
te întrebam într-o tăcere de ocean
încercând să-ţi aprind
privirea
cu un sfârşit de cometă
cu un amurg

pentru ce atâta dorinţă
te întrebam într-o noapte de zodii
încercând să-ţi ridic
genunchii
deasupra unui gând

pentru ce atâta adio
întrebam eu la un capăt de vrajă
încercând să şterg
o lacrimă efemeră
din ochii unui pustiu

pentru ce atâta destin

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii suntem doar simple hârtii, scrise cu multă artă, agatandu-ne, fiecare de câte un vis. Cunoscând doar o picătură din tot oceanul învolburat. Anungand in final sa ne transformam intr-un coşmar, vrând să ne trezim in fiecare noapte, aşteptând ca suferinta ce ne-a fost legata cu un snur de lana, sa dispara. Poate asa sunt si oamenii, se leagă de ceva, de cineva in speranta de nu mai fii singuri. Dar la final, snurul dispare, dar suferinta apare. Ca un vis.

Monica Negrea
Adăugat de Monica Negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul meu

frumosul meu nepământean
din somn adânc tu m-ai trezit
atunci când nici nu mai speram
să văd lumina-n răsărit!

în noaptea neagră îmi părea
că veşnicia-şi face loc...
din Carul Mare... sau cel Mic..
ai coborât cu cerc de foc!

l-ai prins de inima-mi pustie
să nu mă pierzi peste ocean...
zburând cu mine-n galaxie
iubindu-mă nepământean!

poveste nu-i... e-adevărat....
şi martoră îmi este luna
pe cer cu stele presărat...
te voi iubi întotdeauna!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernarea din cuvinte

S-a scuturat de iarnă vântul
Câmpiile au îngheţat,
Iar munţii-au înghiţit pământul
Când marea-n ceruri s-a-nălţat,

Şi satul parcă-ncet dispare
Oceanul alb l-a înghiţit,
Doar fumul urcă pe cărare
Peste cuvântul amorţit,

Pădurile trosnesc întruna
Spre stâncă vreascuri rătăcesc,
În toiul nopţii piere Luna
Doar ielele mai dănţuiesc,

Se lasă frigul prin cuvinte
Când slovele se pierd prin gând,
Dar vorbele ţi-aduc aminte
Că iarna trece tremurând.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doar timpul e albastru şi uneori gri
secunda aşteaptă cum noaptea
prescura s-a stins din iubire si jarul si codrul tematic
albine îşi vind rodul
am mers prea departe
e noaptea uitării în liniştea toamnei in umbre
de mână se ţin doi copaci
un vers către tine, un vers către mine aleargă prin lanuri
cocosi Porumbacu din raza lui pica Oceanul de sticla adorm pe o mare mareele
Ning cuvintele, ard în lumina risipită si noi suntem păsări ancorate in timp.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul din cartul de noapte al navei Charlotte Jane

E primul cart de noapte, frăţiorii mei,
Vânturi mari, grozave, bat peste şapte mări*
Şi stele reci sclipesc pe boltă, frăţiorii mei,
Mistica lor deschide căi spre cele patru zări.

Prova navei noastre-şi croieşte drum
Prin apele cele mari, scăpărătoare,
Promiţând locului pe care-l părăsim acum
Şi locului spre care ne-ndreptăm bunăstare!

Acum, aplecaţi-vă-n tăcere, frăţiorii mei,
Frunţile deasupra vinului sfânt,
În memoria strămoşilor morţi, frăţiorii mei,
De un sânge cu noi, din acelaşi pământ.

Deşi mormintele lor sunt la fel de departe ca luna
De-acest ocean albastru, adevăr spun vouă,
Spiritul lor ne va însoţi întotdeauna
Acolo unde mergem, în ţara cea nouă.

[...] Citeşte tot

poezie de James Edward Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!