Soare şi flori

Chemare

Dacă auzi
Inima mea chemându-te
Vino
Pune deoparte ţesătura de gânduri
Şterge lacrima ruptă clipelor
Şi vino
Fluture dacă eşti
Îţi ajunge curcubeul văzduhului
Ca să vii
Floare de te legeni
Sub globul fluid al soarelui
Ajunge o adiere de vânt
Să mă mângâi
Şi orice ai fi
Oricum ţi s-ar spune
Ajunge doar puţină iubire
Puţină de tot
Ca lacrimile să păteze cerul
Cuprinzând zarea mântuitelor balade
Lasă uitării

[...] Citeşte tot

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna pace!

Tăcere mormântală eternă şi feroce:
Încremenit e totul d'al morţii rece duh;
Rigidă, majestatea bazalticelor roce,
Se'nalţă triumfală perzându-se'n văzduh.

Pustiu! Pustiu şi jale! Enormele cratere
Gigantica lor gură o cască monstruos
Dar lava'n al lor pântec, nu fierbe cu putere,
Spre a ţâşni în valuri superb şi tumultos.

Pe culmile abrupte, pe groaznicele piscuri,
Nici apă, nici verdeaţă, nici arbori şi nici flori,
Nici vulturi cari cască tăioasele lor pliscuri,
Sfidând măreţul soare cu ochi fulgerători.

Un pom, imensitatea aridă, nu umbreşte,
Zefirul nu adie cu dulcele-i murmur,
Prin mările uscate un strop nu oglindeşte
Un vid fără de nouri şi fără de azur.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Anestin din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Să veniţi la mine-n Vlaşca,
în Vlaşca cu magii reale;
dragii mei, e-atâta soare
şi minuni sentimentale!

Aici bătrânii mei ţărani
strâng necazurile acasă;
salcâmii cresc lângă tufani
şi înfloresc în masă.

Eu bărbatul de pe câmpie
vă aştept aici de-o viaţă;
cu doruri şi uluiri astrale
şi iubiri ce mă răsfaţă.

De veţi veni, azi, în Vlaşca
cum visat-am tot mereu;
vom chefui ca-ntotdeauna
şi-om cânta precum Orfeu.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până si florile radiază prin culoarea, frumuseţea şi parfumul lor, infinitul. Bucuriile sunt finite, fericirea infinită. Toate drumurile duc la infinit. Albastru cerului este infinit. Muzica universului este infinită. Lumina soarelui poate fi finită, dar infinitatea numărului de stele din univers, lumina rămâne infinită. Chiar dacă unele stele dispar, altele se nasc. Lumina nu cunoaşte sfârşit. Infinit este sinonim cu indefinibil.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IX
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară toridă

N-am avut aşa o vară...
Toţi din bloc sunt în vacanţă (!)
Câteodat' la noi pe scară
Mai aud câte o clanţă
... pensionară,

Şi nu vezi maşină mică
Pe asfaltu-ncins de soare (!?)
Noaptea doar, un hoţ mai pică
Făcând spume prin parcare
... de oftică...

Pe-nserat, nici amorezii
Nu mai umblă pe sub tei,
Iar în arşiţa amiezii
Nu se-avântă chiar şi ei
... maidanezii ;

Peste drum, scurtând eu zarea,
Plânge, parcă în pustie...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru glas de înger

În fiecare frunză şi-n fiecare rug de floare,
În fiecare nor şi-n cerul - un gemet de culoare,
E chipul mamei mele un punct într-un gherghef,
Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef.

În verdele pădurii, copaci cu vârfuri ‘nalte
Peste pământ, în aer şi-n gândurile toate,
E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
Curgând în unde pale din gândurile-adânci.

În univers cometă, planetă, supernovă,
O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă,
E chipul mamei mele luceafărul de seară -
Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară.

Prin adieri de vînt şi secetă-n simţire
În picuri vii de rouă, de dincolo de fire,
E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată,
Aroma cea de smirnă, icoana preacurată.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

(nepoatei mele, Maria Elaine)

E excelent la noi acasă,
Atmosfera e frumoasă,
Este raiul părintesc,
Eu în fericire cresc.
Am mamă, tată, bunici,
Am şi frăţiori mai mici,
Suntem educaţi omeneşte,
Să trăim copilăreşte.
Mama-i vers şi alinare,
Cea mai dulce sărutare.
E o floare fermecată,
Cu o viaţă îmbelşugată.
Tata e soarele meu,
Se poartă frumos mereu.
Părinţilor le cânt frumos,
Ei sunt farul luminos.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provoacă-mă

Provoacă-mă în dimineaţă
Cu focul gândului sedus,
De trupul care îmi dă viaţă
Ca soarele, înspre apus.

Aştept furtunile postume
Şi smulg destinului plăceri,
Pentru o dragoste anume,
Redefinită de tăceri.

Dezleg de taine, răsăritul,
Şi-alung ispite fără rost,
Sorbind privirilor, ursitul,
Indescifrabil şi anost.

Apoi, arunc cu flori şi rouă,
Cu umbra gândului nespus
Ce frânge inimile-n două
Ducându-se înspre apus.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior

Ramai!…

Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai…

-Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica.
As vrea sa-mi spuie cineva pe nume…
Ma simt asa de singura si mica
De parca numai noi am fi pe lume.

Prin geamul aburit si transparent,
Se uita-afara florile din glastre
Cu gatu-ntins spre soarele absent.
Se-ntuneca. Si focul prin unghere
Invalmaseste palpairi albastre
Cu umbre nestatornice si moi.

- Asculta… oare ce s-aude?…

- Cu haina rupta, plina de noroi,
Cu plete ude,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

mi-a zgârâiat creierul cu versul
ce s-a zbătut toată noaptea
în braţele noastre
vine cu razele timide de soare
în adieri inexplicabile de vânt
dimineaţa se instalează
pe străzile humorului pline
cu pistolari ce scot coltul
înaintea ţigării
o floare lasă fiecare pe trupul
nopţii plină de iubiri ciudat
de nepământeşti
vântul scutură gândurile
şi risipesc visele cu femei
frumoase care toarnă whisky
cu gheaţă şi foc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doug Heffernan (după ce Arthur a pus farfurii murdare în bufet): Nu-i bai. O să pornim din nou maşina de spălat vase şi le punem la spălat. Pe care dintre astea le-ai pus în bufet?
Arthur Spooner: Să vedem, îmi amintesc clar că am pus un bol albastru cu floarea soarelui pe el.
Doug Heffernan: N-avem nici pe departe aşa ceva în casă.

replici din filmul serial Trăsniţii din Queens
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să pleci, iarnă

pleacă iarnă, vreau să pleci,
du-te şi dispari în soare
să-ţi topească fulgii reci,
în mici picături de ploaie

m-am cam săturat de frigul
plin de geruri colţuroase,
dacă pleci ia-ţi şi strănutul
ce-l aud prin multe case

pleacă iarnă, vreau să pleci,
unde oi vedea cu ochii,
strânge-ţi albii tăi nămeţi,
pomii goi să-şi pună rochii

vreau s-apară florile
prea de mult ele aşteaptă,
să-ndrăznească soarele
să le mângâie pe ceafă

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea...

Noaptea, este-o poezie, ziua-i trecătoare
Ochii, aţintiţi să-ţi fie, la o mândră floare;
Această floare a-nflorit, are şi bobocei
Pentru c-am fost îndrăgostit, de rădăcina ei.
- Te-am iubit, Liană floare, şi tu ai înflorit
Eşti veselă acum sub soare, şi-ţi cauţi un iubit?
- Aş vrea iubitul să-l găsesc, îl caut şi în foc
Degeaba eu mai înfloresc, cu el de nu mă joc.
- Eu te-am jucat neştiutoare, să poţi să înfloreşti
Liana, mi-e iubita floare, şi vreau să mă iubeşti.
- Iubirea ta m-a răvăşit, căci n-am ştiut de tine
Acum, iubitul mi-am găsit, şi-n braţe el mă ţine.
- N-am să te las din cingătoare, şi te sărut cu foc
Aş vrea să-mi fii mirositoare, iarăşi, să mi te joc.
- Prinsoarea ta este iubire, şi rodul tău e mare
O să rodesc şi alte fire, căci tu, îmi dai culoare.
- Eu sunt o floare colorată, culoarea-i curcubeu
Tu eşti o floare-nmiresmată, şi te iubesc mereu.
- Iubeşte-mă la rădăcină, nu vreau să mă usuc
Udată sunt: o floare fină, să pot să mi te ţuc.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am alăturat haitei

de scribălăi care scotea de voie
cel puţin două poezii pe zi
un fel de raţie bine dozată scrisă
sub ploaie şi vânt sau în soare
întâi în gând scriam fără ştersături
răvăşit de primăverile trecute
sub florile de mălin cu miros
istovitor de iubire şi jurământ
haotic cerşind un sărut de la femei
simţiam cum ard de nebunii
după fiecare poezie lansată în eter
eram mai sărac cu fiecare vers
lăsat pe pagina albă fără miză

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cea pierdută-n mare

Între palme mi-ai ascuns
strop de suflet jucăuş,
până-n suflet mi-ai pătruns
de la răsărit la apus.

Aripi mi-ai dat să zbor
să nu fiu doar spectator,
stropi de ploaie în plină vară
ca să crească a ta floare.

Nori cerul de-au brăzdat
şi furtuni de mi-au spălat,
haina grea, cea de păcat,
sufletul nu l-ai prădat.

Zi de zi ai fost o stea,
noapte de noapte ai fost un soare,
pentru CEA PIERDUTĂ-N MARE,
pentru fericirea sa.

poezie de Adriana Monica Burtea (14 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingaşă floare

Să mai fie-un fir de rouă
Pe gingaşa ta petală
Şi pe cer o lună nouă
Cu sclipirea ei regală
În a nopţii-mbrăţişare
Peste inima-mi rănită,
Ţi-aş putea culege, oare,
Mlădierea cea vrăjită?

Ţi-aş cânta cu versul dulce
Să îţi fie alinare,
Roua să ţi se usuce
Într-un răsărit de soare.
Ţi-aş turna la rădăcină
Doar iubirea mea curată
Să îţi fiu astfel pricină
De-a zâmbi nevinovată,
Floare cu petala fină
Şi cu doruri parfumată!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea eşti tu

În ochii tăi văd strălucirea soarelui
în primele ore ale dimineţii,
chiar dacă afară e viscol şi ninge, totul e-ngheţat.
Găsesc căldura ta şi o adiere de vânt uşoară ca o briză marină,
iar în părul tău simt răcoarea valurilor înspumate,
şi trupul tău emană un miros plăcut de flori...
Lumina puternică vine de la tine
şi se propagă peste tot către apus
ca şi cum ai creea un univers în jurul tău
ca şi cum tu eşti toată lumea mea.

poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog primăvară, hai să ne smulgem clipe de februarie dintr-un apus boem de suflet! Cântă-mi emoţia ritmic, cu fervoare şi poftă nestinsă! Ca şi cum ziua de azi flămândă, nestingherită de timp şi rumoare, atribuită gândului fraged, ne-ar găsi îmbrăţişaţi, goi şi însetaţi de vis extazic până la răsărit de linişte. Soarbe-mi rugăciunile tainic şi-n zări de albustru senin şi tandru poartă-mi slăbiciunile oarbe, prin înalt de Cer şi păpădie. Nu vezi cum fire de soare răsar din adâncuri nepătrunse de fior? Şi doar la popas de trecut, noaptea înghite hulpav tărmul înfrigurat de străini cu amintiri la pachet. Te aştept. O să-ţi prind petale de flori la şiret şi dor de iubit pe tălpile goale. Sunt săracă dar uite îţi dau fără zăbavă un grăunte de zâmbet pribeag. Îl creştem cu dor şi-aruncăm în oameni râzând într-un hohot de hazard. Uite câţi sunt. Toţi aleargă după fericire. Şi cu tine primăvară, într-o vâltoare de inimă bună mi-ar fi mult mai uşor să o prind şi să le-o dăruiesc...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre paşi de-argint

printre pasi de-argint, primăveri trecute
îşi arunca fluturi si-adieri de vânt
printre bucle blonde de copii zănatici
trec încet şi nuferii ce rad pe rand.

prin poteci albastre de lavande mandre
se strecoara macii, parca-nlacrimati
cu obrajii rumeni, imi aduc aminte
chiar si flori de colt, zane-n muntii 'nalti.

mă imbraca zorii-n roua albastrie
şi-mi saruta talpile fierbinti
mă strapung indata de odinioara
reci fiori de tine, simt cum ma inalti.

picuri reci de ploaie, amintirea-i vie
mana-ti curge-ncet peste trupul meu
un parfum discret, puf de papadie
azi iti simt chemarea, doru-ti este greu.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-ţi aurorele din gânduri

Suflet risipit în poezie,
Gânduri înflorite apriori,
Ne-au învăluit de-atâtea ori
Şi ne vor cuprinde sine die.

Rătăcim, pribegi prin erezie,
Răsărim şi-apunem, ca doi sori,
Este timpul, Simm, să te strecori,
Într-o unduioasă fantezie...

Cântă-ţi aurorele din gânduri,
Lunecă înspre nemărginit,
Grijă ai, căci unele intrânduri

Nu te duc unde ţi-ai fi dorit,
Mă citeşte-atentă, printre rânduri,
Să distingi nadirul de zenit...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!