Eva şi rai

Diviziunea muncii în rai

Eva, goală-n jos de brâu,
Spală rufele la râu;
Iar Adam - pornit pe rele -
Şoptea-n gând: -Ce pui de... lele!

epigramă de Alexandru Misiuga din ziarul "Viaţa Buzăului" (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe 04.09.2021, extremista Şoşoacă Iovanovici a încălcat legea (oare pentru a câta oară?), a dat buzna într-un cabinet medical din comuna Răchiteni, jud. Iaşi, unde se făcea vaccinul anti COVID-19, a agresat medicii şi multe persoane care doreau să se vaccineze şi i-a împiedicat pe medici să mai vaccineze. În sfârşit, s-a ales cu dosar penal. Dacă, în locul Evei, Dumnezeu ar fi făcut-o pe Şoşoacă şi i-ar fi spus că n-are voie să mănânce fructe din pomul interzis, care era în mijlocul Paradisului, Şoşoaca s-ar fi învelit în tricolor, ar fi dat buzna în biroul lui Dumnezeu, ar fi dat cu pumnul în masă, I-ar fi zis vreo câteva vorbe de dulce, L-ar fi insultat, I-ar fi spus că e criminal şi ar fi protestat împotriva Lui că încalcă "drepturile omului". N-o ierta, Doamne, pentru că ştie ce mult rău face!...

George Budoi în Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (20 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Dacă Eva şi Adam
Nu erau goniţi din Rai,
Noi şi astăzi mai trăiam
Fără soacre! Şi ce trai!

epigramă de Marian Popescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, fă-o, o vreau

domnule doctor, faceţi ceva
de-atâta bine mi-e rău
daţi-mi un leac, la nevoie
extirpaţi vreun organ vinovat
iubesc permanent şi fără motiv
în toate femeile lumii o văd doar pe ea
şi mă răs'drăgostesc la oricare privind

domnule doctor
nu ştiu unde mă doare când nu-i, fiindcă e
şi orb de m-ai face, o văd şi mai şi
ea e Eva, Edenul răspândit peste tot în care
iminent o să cad

şi atât de aproape de ea, deja mă-n-fior
glasul plesneşte ca păstaia, picioarele-mi mor
un colac de salvare vă rog, mă înec
ca un peşte zevzec, ca o pasăre-n flăcări
în oceanul total din privirea ei

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva umbră, - Adam lumina...

În poemul meu albastru se dezmiardă o femeie,
Care-şi spală dimineaţa toate visele de ceară,
Îţi adună-n aşternuturi, din tăciune, o scânteie,
Să aprindă felinare pentr-un ritual de seară,

'N care tu eşti întrebarea de pe buze-n aşteptare,
Ea, femeia, e răspunsul galaxiilor pierdute
În vârtejul răstignirii rugilor din vechi altare,
Unde Eve-ngenuncheate, pentr-o noapte, sunt vândute.

Cu păcate tatuate pe sub piele, pân' la sânge,
'Şi duce crucea prea supusă, la picioarele iubirii.
Ce justiţie condamnă, când o Evă-n braţe strânge
Un Adam din raiul vieţii, când aşa e-n legea firii?

Când iubirea este oarbă şi te-nlănţuie flămândă,
Anulând orice edicte şi câlcând peste durere,
Este-o lacrimă, ştim bine, care-aşteptă sângerândă,
Să îşi strige neputinţa şi revolta din artere.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânii zvelţi, ca cheia sol

Degetele-ţi trec prin pār,
Ca în dragostile vechi,
Cu cireşe la urechi,
Şi te ning cu flori de mār...

Oare ştii, Nicolle, cât dor,
Am acumulat în suflet
Şi, cu ultimul rāsuflet,
Cā te-aştept în zorior?

Oare, ochii tāi căprii,
Ca-ntr-un joc de vodevil,
Cum rezistā lacrimii
Ochilor mei bleo-vernil?

Cum îţi vei salva, Nicolle,
Sfârcurile-ţi, dude coapte,
În aceastā dulce noapte,
De-un nāpraznic rotocol?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golit de secunde şoimul înclină albastrul

(sub omoplaţi golgotă incandescentă)

să nu-mi uit linia vieţii din palme
extrag holograme despre învârtirea şarpelui în jurul grădinii
eva tolănită pe limba lui despicată ar fi trufandaua
universului nostru de mucava plata arginţilor trupul ce ne-a rămas între dinţi după
iluzia e vampirul din sânge
orb ca o groapă a marianelor descos vederea de forme
paradisul cu orice preţ se deschide şi se închide peste degetele noastre amputate
braţele se îneacă în mâlul omniprezent
paşii care-şi măsoară adâncul dau mărului o rotire stranie

din măduva oaselor icoanele viului schimbător dezgroapă trupul meu de
cuvinte acvatice

gheizerele ochiului periculos mă-mpresoară
buza pe care lumea se prelinge dulceag ca otrava
viii şi morţii îşi schimbă măştile într-un carnaval al luminii se joacă la zar
puterea de-a fi fără umbră

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă în Rai

În Rai e toamnă... Frunzele-au căzut...
Adam şi Eva tremură de ger.
Se tot întreabă de ce Dumnezeu
N-o fi făcut şi un calorifer.

Şi zise Eva: ce te-ai fi făcut,
(E toamna rece), frunza să îţi cadă?!
Atâtea lucruri nu le-ai fi ştiut
Şi ai fi fost precum un prunc în scaldă.

Pentru a replica, deh, ca bărbat,
Zise Adam: o cramă tot găsem
Şi aş fi stat şi eu la o ţigară,
Ca mulţi alţi îngeri şi tot nu muream.

Şi cum degrabă se făcuse vinul,
Aş fi trăit ca-n sânul lui Adam.
Hai lasă tu vrăjala asta, poate
Că fiind aşa, eu vinul ţi-l serveam.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)

în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
şi tot aşa până ajungem la Dumnezeu
şi bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar şi la credinţa lui că nu-i bine
să fiu singur şi flămând
de spaţii
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă şi mai tare doare
singurătatea

şi ne-a făcut mai uşori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau un suflet, pe orice...

Fac strigare-n piaţa mare, îmi vând sufletul pe-o dudă!
Să nu râdeţi, că-n agudă mi-e copilăria nudă.
Dude albe, dude roşii, dude mov şi violete
Cu dulceaţă şi savoare, cu alură de vedete.

Şi de nu găsesc agude, poa' să fie şi-o caisă,
Sau un măr din raiul Evei, muşcătură interzisă,
Sau o pară pergamută, zemuind a vară-albastră,
O cireaşă timpurie, vişini din grădina noastră.

Ies pe stradă ca geamgii, strig în stânga şi în dreapta,
Nu-mi blamaţi nici îndrăznela, să nu-mi judecaţi nici fapta!
Că mi-e sufletul povară, piatră grea de gât legată
Şi îl dau pe orice marfă, cât ar fi de perimată.

Şi de nu găsesc nimica, pe niciunde,-l dau degeaba,
O să-l las în târg la pepeni, să umple cu ploi taraba.
Să mă lase, să se ducă unde-o vrea, să-l ducă vântul!
De-l mai ţin, tare mi-e teamă că îmi va săpa mormântul.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Adam şi Eva duc trai pe vătrai,
În vremea-n care stau cuminţi în Rai,
Până când ea netoată, el neghiob,
Tot legănându-se într-un scrânciob,
Crezând că Domnul trage aghioase
Şi n-o să vadă ce se întâmplase,
Ea-ntinse mâna şi luă o poamă
Ce era interzisă, bag de seamă,
Şi-i dete lui Adam o-mbucătură,
Că-l năucise, meliţând din gură.
Nici bine gustul el nu îl aflase,
Că Domnul lângă ei se-nfiinţase
Şi vru să afle de la ei povestea;
De unde vin pornirile acestea.
Eva spuse că şarpele-o-nşelase,
Cu dulci făgăduinţi o încântase.
Luase poama şi momind perechea,
De pe atunci îi apucase strechea.
Cine era de vină nu se spuse;
Ea se cam fofila, el nu ştiuse.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ea

poţi să-mi vorbeşti aproape
despre orice
spune-mi dacă vrei despre moda
încă a anilor noştri
înăbuşită în
blănuri de urşi
cu mult mai trişti
decât în reclamele Coca Cola
povesteşte-mi despre vacanţa visurilor tale
pe insula în care e raiul pogorât
rămasă moştenire unor copii
relativ norocoşi
poţi să îmi spui şi despre frică
şi de ce pare că devine din ce în ce sinonim cu
viaţă
învaţă-mă şi o să ascult
într-adevăr
legile scrise ale lumii noastre
arată-mi farmecul ştiinţei şi al numerelor şi dezvăluie-mi
geometria stelelor

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Motto:

La un an cu sănătate,
Domn, Domn să nălţăm,
Să deschideţi poarta casei,
Domn, Domn să nălţăm.
Să citească tot poporul,
Domn, Domn să nălţăm,
Să se bucure-autorul,
Domn, Domn să nălţăm

Mereu am fost sau nu am fost
Într-o căutare fără rost
A elixirului visat
De Eva, de Adam –bărbat,
Al frumuseţii, tinereţii,
Deşi mă cam lovesc pereţii,
Sunt beat de-o falsă nemurire,
Veşnic mireasă, eu sunt mire,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Poate că aşa a început totul
îţi înmoi degetele în culoarea roşu
aşa s-a făcut
iar pasărea învaţă să zboare chiar şi cu sânge şiroindu-i din trup
pe
cărărui vechi de brumă
chiar şi pe picioarele tale care merg în neştire ca să caute
mănăstiri curate
şi
bătăia veche de toacă
acum când a rămas doar o tăcere adâncă şi galbenă de s-au prăbuşit toate
cu pumnalul pe o bordură ca şi cum s-ar fi rănit toate ale lumii acesteia
poate doar pasărea să mai ştie
pe unde a trecut prin ce leagăne şi-a lăsat duhul
ori pe unde s-a despărţit pe lângă ce fântâni de lume
să mai treacă
hrăneşte naibii pasărea aceasta altfel
se vor opri ceasurile
după inima ei
acum

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare din Rai

Plânge menorah cu lacrimi de ceară fugiţi din Lumină cu pietre de moară legate la glezne în funii forjate de mâini sărutate cu buze rujate de Sorţi invazive pierdute în fugă prin verbe latente ce încă-şi conjugă trecutul la timpul prezent într-o joacă de-a teama c-or ajunge să se complacă în bezna ce-şi sapă ecou peste toate prinzându-i în plasă cu aripi taiate.

Mi-e jale de iarba ce-nvie pe câmpuri arate de pluguri căzute-ntre rânduri pictate de-o mână uşor tremurândă ce albul cu tuşe de mov îl confundă şi-ncearcă s-ascundă ieşirea-n decor c-o gamă de maci înşiraţi incolor pe pânza abstractă a vechiului Noi departe de Tine împărţindu-mă-n foi ce zboară nescrise peste coclauri şi frunţii-inventându-i cunună de lauri.

Născuţi de o Geea cucerită din vorbe de-un chipeş Uranus şi-un cor de teorbe, scindaţi din plămadă ne pierdem prin ceruri uitând să răspundem pe rând la apeluri făcute de Cel ce a pus punct Luminii şi virgulă-n Haos şi lut rădăcinii Copacului Vieţii ce ne-atârnă pe ramuri pe Noi, rătăciţii, ce stăm pe la geamuri strigându-ne nume inventate ad-hoc şi mituind Timpul să rămână în loc.

O boare de-octombrie parfumat cu verbină incită la versuri muiate-n toxină, turnate în vene din eprubete de patru ţigănci ce murmură bete descântece vechi de dor şi iubire şi toarnă în flăcări, râzând în neştire, un ţipăt virgin şi o coapsă de înger ce face pereche c-o tijă de sânger iar fumul e leacul de suflet albastru ţinut sub sechestru de preot sihastru.

Imuni la descântec dar absolviţi de blesteme rostite cu patos de draci cu edeme, răscolim purgatoriul în furci caudine să ne-aflăm avatarul ascuns în ruine lăsându-ne urme adânc în cenuşă, ningând cu fulgi mari din tocuri de uşă, trântită de vântul ce cântă la harpă un vechi cântecel pentru Eva cea stearpă ce-l caută-n taină pe-Adam să-l învie cu-o coastă pe tavă şi lacrimi o mie.

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua versiune a genezei

Din pământul şi din seva
Raiului, creând un neam,
Domnul o făcu pe Eva,
Şi cu Eva pe Adam!

epigramă de Giuseppe Navarra din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă unei zeităţi profane

Patul destrămat de visuri trimise de samavolnicul Vărsător
Nu mai e loc de odihnă binemeritată ci altar de neputincioase sacrilegii,
Regretate zi de zi, fără complezenţă faţă de victimă,
Mai ales, când victima eşti tu însuţi, vrei doar amorţeală,
Insensibilitate faţă de orice încercări şi patimi,
Ţigara aprinsă, lipită de saliva uscată, între degetele fragile,
Se obstinează împotriva forţei de gravitaţie, tu ai reuşit să-adormi...

Scrumul de ţigaretă este luat de o briză de vânt, care trece
Prin toate camerele, cu toate ferestrele şi uşile larg deschise, vraişte,
Cade pe covorul răvăşit, se rostogoleşte pe firele zburlite de lână,
A doua briză, mai puternică, ce poartă nefiltrată toată efervescenţa
Viscerală a Romei, încinge ţigara rămasă aprinsă, îi smulge o scânteie
Pe care, provocat, hazardul o poartă, translucidă, pe covorul primitor
De spasme, de spume, de leşinuri, de crize, de nea, de lacrimi...

Scânteia îşi va alege loc neprevăzut de vatră,
Nevegheată de nimeni: tu dormi, slujnicele, care te iubesc, au plecat pe Corso,
Iar prietenele, care te detestă, te-au părăsit, îţi aşteaptă sfârşitul,
Pe care, vestalicul foc se grăbeşte să ţi-l aducă, focul, pe care nu-l mai pui la socoteală,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haina de nuntă

De Mântuitor grăită, pilda nunţii din Scriptură,
Străbătând a lumii veacuri, a trecut din gura-n, gură...
Mai întâii ai Lui apostoli, apoi mii şi mii de clerici
Au rostit-o la răspântii, au citit-o prin Biserici,
Au cântat-o-n, Evanghelii, să primească fiecare,
Tânăr şi bătrân în viaţă, bun şi răul, mic şi mare,
Aurul înţelepciunii ce L-a dat Mântuitorul,
Grăind pilda cu Împăratul care şi-a nuntit feciorul.
Mii şi iarăşi mii de oameni, vieţuind, au stat s-asculte
Pilda lui Isus, în sine cu înţelesurile-i multe;
Însă oamenii-ascultând-o, au făcut ce fac într-una,
Primind razele de soare, razele ce le dă luna,
Binele ce li-l dă apa, - fie mări, fie izvoare,
Sau mireasma-mbătătoare ce le-o dă suava floare,
Căci aceasta: fie apă, fie soare, fie lună,
Fie floare miresmată, - toate vor ceva să spună...
Dar, câţi oameni, privind Cerul cel cu soare, lună, stele,
Şi pământul cu-ale sale, înţeleg ce le spun ele?...

Căci şi-acestea spun o pildă cu-înţeles adânc, de taină,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Militaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de lumină

într-o
lume colorată
cu atâţia ochi albaştri
cu zâmbete
şi flori de cuvinte
El
Cuvântul
s-a pogorât printre noi în
lumea aceasta
dar lumea
nu l-a cunoscut

într-o sfinţenie
mai sfântă decât
sfinţenia însăşi
la ai Săi li s-a arătat
însă
ai Săi nicidecum nu l-au primit
ci ei
de ei însăşi plini

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Dedicat lui Karl Kraus

E o lumină pe care vântul a stins-o.
E o carafă păgână pe care după amiaza o părăseşte un beţiv.
E o podgorie arsă şi neagră cu găuri plină de păianjeni.
E o încăpere pe care cu lapte au văruit-o.
Nebunul a murit. E o insulă în Caraibe
Spre a primi Zeul-Soare. Se bat tobele.
Bărbaţii pornesc un dans războinic.
Femeile îşi leagănă şoldurile prin liane şi flori de foc
Când marea cântă. O, paradisul nostru pierdut.

Nimfele au părăsit pădurile aurii.
Pe străin îl înmormântează. Atunci se ridică o ploaie de lumini.
Amiaza adoarme pe asfaltul încins.
Într-o curte sunt fetiţe cu rochiţe jalnic de jerpelite!
Sunt camere pline de acorduri şi sonate.
Sunt umbre ce-n faţa unei oglinzi se-mbrăţişează.
La geamul spitalului se încălzesc reconvalescenţii.
Pe canal un vapor cu aburi duce sângeroase molime în sus.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!