Citate despre creier și iubire, pagina 7
Textele de mai jos conțin referiri la creier și iubire, dar cu o relevanță mică.
Felix...
Reflux, oceanele împing în maluri
Și inima-n artere-n ritm la fel;
Cum pielea explodează în erizipel
Și dragostea se înspumă-n vârf de valuri.
Se umflă-n unghii, în păr -cum cheratină
Cu sebum și sudoare-n foc- căldură...
În creier răbufnește scoarța-n tevatură;
Tahicardie-n tensiuni d-adrenalină.
E trambulina sau extensia de coardă,
Naveta spațiului în kerosen arzând
Sau Jet-ul ce refuză a coborâ-urcând...
Plămânu-n inspirația pădurilor ce îl dezmiardă.
În supersonic "spin", e timpul la iubire...
Refluxul milenar retrage seva-n vene
Și mări, păduri se-ncolăcesc epuizate-n lene...
Ah, cât de scurt ne încântăm de fericire!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e cu mine
toată lumea are amintiri sclipicioase
cu bunici rumeni și vacanțe în scorțișoară
iubite comete mistuitoare fără număr
regrete în miere cu faguri de copilărie
numai eu îmi amintesc râme băloase
cârtițe și șobolani putreziți în încleștări
voma cotidiană de pe străzile citadine
morții care trăiesc în trupurile noastre
ei văd culori calde în apusuri celeste
eu văd mocirla sulfuroasă pentru crocodili
ei aud muzică zeiască ambrozie pentru muritori
eu aud strigăte de ajutor și plânsete scremute
ce-o fi cu ochiul meu, e spart sau măcar crăpat
o fi în creier o explozie solară ca o gaură neagră
ăștia o să mă ducă la spital să mă lege fedeleș
nu înțeleg ce e cu mine
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reliefare
Întunericul acesta ca un scalp
și tu nervos, simulînd tăcerea
dintr-o nervoasă sală de lectură,
e doar plăcerea mea de-a sta
aici,
la cald, după ce-am tras tot
soarele pe gură, să urmăresc
cum dragostea te ia de guler
și te-aruncă prin unghere de
grimase,
apoi îți dă țigări și vin,
și timp pentru cocoașe și uitări.
A fost un accident să te cioplesc
din propria mea carne extradură,
din propriul meu creier expirat,
ca să devii o lume ambientă.
Ești negru la culoare ca pămîntul.
Ești mediu de statură ca soldații.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dekalog
Cinstind
toate cele ce sunt și nedistrugând nimic
dintre cele pe care tu însuți
nu vei putea să le faci.
Prezentul este un dar.
E datoria ta să te bucuri de fiecare zi
ca și când ar fi ultima zi... până ea va veni.
Adu-ți aminte când la părinți erai un copil,
când îți părea totul a fi drept și frumos;
dispersat în uitare
să nu devii inutil profețind mincinos lumea pe dos.
Descifrarea imaginarului vieții,
ar putea să însemne
pentru tine un semn
că abia atunci meriți un loc între semeni,
prețuind virtuțile omului demn.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
UFO
dragostea noastră
o pictură de Toulouse Lautrec
candid abstractă
două animăluțe lâncezind în comoditate
ca într-o baie de soare
și
o psihoză vegetală
crescând printre noi
izolându-ne
atacuri de panică
să îți provoc
mă joc
cu întrerupătorul din creierul tău
cu dozele tale de lumină și întuneric
pe tavanul înalt
imperialist
lung metraje est europene proiectându-se
lung metraje
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul val
Invazie de poezie într-un tsunami devastator
de liceeni fără de vârstă, ascunși în valurile fără identitate,
în poze gânditoare, răvășite de-un tumult cert simulat;
pe gânduri azvârlite pe țărmuri, să le cucerească
cu mâlul purtat inconștient, fără știința vreunui învățător...
Ramasuri de crâmpeie adunate dintre tot felul de citate
lipite pe sentimente cu subiect tabu... de iubiri de neexprimat,
într-o cerșetorie siropoasă, repetitivă, de vocabule să umple o dorință trupească.
O-ncâlceală de alge, pătunzător, mirositor putrid metaforistă,
se-nșiruind, dându-și mâinile-ntr-o mâzgă de netezit creiere
unul de la altul; la fel necultivate, căci s-au înmulțit școlile
lăsate oriunde, din retragerea apelor restrânse-n matca rațiunii
și uitate pe-un uscat devastat, ca-ntr-o pictură naivă tristă...
într-o democrație a liberei expresii, ce i-a prins pe toți fără prevedere,
se-nsămânțând încet, încet o goliciune invazivă, ca microbii din toate bolile!
... O mare-nvolburată ce nu poate s-adape... din mult-săratu-amărăciunii.
Noroc cu încălzirea globală, ce-ntr-un târziu va topi tot, torente
aluvionare... și nu vor mai rezista decât cei care știu să-nțepe suflete,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maistrul cu atelier
Un strung.. nemțesc evident
un halat cu foarte multe pete făcute la comandă
și multă
multă materie primă..
Așa a început maistrul
să lucreze în Uzina de corpuri cu gabarit poetic
feluri de carne rotunjită
și de creiere aruncate pe rotisor.
Maistrul
Iubește adulația... și fierul decălit
și le vinde pieselor din muzeul cu piese
manualul de folosire!
Maistrul
apreciază limbile fără așchii
apreciază piesele rare dar moi
apreciază tot ce se poate arunca la gunoi.
Maistrul
are mască de gaze
când strungul arde și iese fum
și le explică elevilor prin ateliere
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă plouă
Nu mai contenește ploaia - - -
Neagră ca lumea omului, ca viața care se duce - - -
Oarbă ca cele o mie nouă sute și patruzeci de cuie
Bătute pe cruce.
Nu mai contenește ploaia
Sunând ca pulsul inimii care bate-n ritmul ciocanului de pe Golgota,
Ca picioarele fariseilor necontenind forfota
Deasupra Mormântului:
Nu mai contenește ploaia
Pe Câmpul Sângelui unde răsar speranțe mici și unde creierul hain
Iși hrănește lăcomia acel vierme asemănător sprâncenei lui Cain.
Nu mai contenește ploaia
La picioarele Omului în Suferință, răstignit pe Cruce.
Hristoase, crucificat în fiecare zi, în fiecare noapte, ai milă de noi - - -
Cei Căzuți și cei, precum Lazăr, plini de bube, de noroi:
Lăsată-n Ploaie rana infectată pare aur și la fel străluce.
[...] Citește tot
poezie clasică de Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De doi
nu ne mai ținem de mână,
de fiecare dată când făceam asta
pulsurile noastre ne intrau în creiere,
gândeam cu sângele cum s-ar zice
evident nu mai eram doi ci o singură entitate
cu un singur sânge, cu o singură carne și o singură privire
aruncată-n genunea de trupuri doi
aduși împreună
țipam neauzit, înfometați de dorință
fierbea plumbul luturilor noastre,
doar împrejurări de sicrie stricau gașca
de doi
la ce să-ți mai urlu neauzit
carnalitatea buzelor
în sărut carnivor...
și nici nu-i încă dimineață
în seara aceasta
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fac schimb
Spre nenorocul meu nu-s tufă de măcriș,
Ideile nu-mi pot fi plantate în oricare creier...
Eu viața nu mi-o schimb pe-un mărunțiș,
Și gândul orișicui nu voi să-l cutreier.
Gândiți, semenii mei, frumosu-i fără capăt,
Gândiți cât mai profund, și mai ales...
Eu visul ca pe-o creangă altoită-l capăt
Și răspândesc cu el întregul Univers...
În gânduri sănătoase inima-mi tresaltă,
Din gânduri e țesut al meu destin,
Iubirea stă cu ura în calea-mi laolaltă,
De mare bucurie - și mari dureri se țin.
Spre mirarea mea când norii dau năvală
Și tot ce am măreț înăbușă în ceață,
Nu schimb nicicând țărâna cea natală
Nici pe-un pud de aur, nici pe-un fir de ață.
Spre nenorocul meu, mi-i dat să intuiesc
Prea marele noroc frumos ca să trăiesc.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, fiind femeie și împovărată
Eu, fiind femeie și mai întotdeauna împovărată
De ideile și urgențele-aferente naturii mele
Sunt împinsă de proximitatea-ți imediată sau de soartă
Să te găsesc drăguț și să simt un fel de stranie plăcere
Când îți suport trupul greu pe sâni, ba mai mult, chiar să-l doresc:
Așa-i desenat patentul vieții de la-începuturi încă,
Să umbrească mintea și să calmeze pulsul omenesc;
În timp ce ne'mplinită rămâne ființa mea adâncă
Și, totuși, posedată. Nu te mai gândi a fost mereu așa,
Sângele sprinten împotriva creierului cârcotaș, confuz.
Mi-oi aminti de tine cu dragoste sau îmi voi asezona
Scârba cu milă ; și ți-o spun verde de la obraz, clar în auz:
Găsesc că izbucnirea mea de-acum e un motiv prea anonim
Pentru conversație, în cazul în care ne mai întâlnim.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
100°F
s-a scufundat soarele-n furtună
drone pe cerul încordat încălcând bariere
e o liniște stranie și-un vânt jucăuș îmbracă fantome
fugim spre casă strivim zmeură sub tălpi
sângerăm și-i dulce toată durerea aceea
dintr-o boxă subtil ca o vrajă anima lui thom yorke
ne apasă pe ace în creier ca-ntr-o pernuță în joacă
fugim în fereastră pe cer țipari electrici aleargă
unul după altul
se luptă se hârjonesc
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atinge luna
Atinge -ți sufletul cu vise, speranțe și iubire!
Zdrobește meteoriții și transformă-i în comete!
Și chiar de par nebun...
Eu las doar gândul să facă pe nebunul,
Printre stele, să cutreier,
Cu aripi în creier, zbor....
Iubind noaptea cea zgârcită în lumină,
Căci este singura ce mă veghează,
Acoperindu-măcu pătura-i de stele...
Săruturile mele...
Căci noaptea-mi spune:
Întinde vele la noi catarge
Și lasă-te purtat spre alte lumi,
Da-i aripi gândului să zboare
Să poți privi de sus realitatea,
Dezbracă-te de doliul vieții
Îmbracă-ț veșmântul viselor...
Frumoase creaturi mă prind în brațe,
Ce doar pe pământ le-am întâlnit....
Fluturi negri în noapte,
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverii de toamnă
Mor toți copacii,
Câinii umblă triști,
Boschetarii părăsesc parcurile,
Gândurile mele se ascund
Prin cotloanele creierului,
precum cârtițele,
ce va scoate la iveală primăvara?
Ne așteaptă o iarnă
Tulburător de albă,
De disperare, un mort
Va întinde o mână,
Eu știu să strâng
Mâna unui mort.
Am o mare înțelegere.
Numai cu dragostea
Nu-l pot salva din adâncuri.
Pe reverul hainei se așază toamna,
Ciudată îmbinare de omidă cu o scamă,
Xilofon tăcut,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori
Mă întreb de verdele domină totul,
Căci se mai pierde, un timp, de frig,
Sau e albastrul de oceane, mări,
Căci de la cer nu-i, e-o himeră,
Transpusă de-ochi uman, o sferă
Cu translucidu-n căutări
De-un creier, ce digeră-n bleu de-azur aprig,
Sau este alb de nori, ori aisberguri, creozotul,
Că restul e puțin; ceva gălbui de la nisipuri,
Sau tonuri bej cu gri, de piscuri frișcă
Și roșu pasager de împăduriri, sau jungle în flăcări,
Ori con de lavă auriu, în negru, de la bec în noapte...
Cam asta-i tot, culoare de-univers, de locatari în slipuri
Ce nud acoperim, să-l colorăm, artiști, ca într-o morișcă,
De ascunsul de adevăr, descoperit intim, până la lăcrămi
De înmuiat penel, în goașe de iubiri spuse în șoapte,
Pe-o stâncă, c-ochiuri de ape; e "noi", minunea, peste cinci, cu a șasea amestecate... șapte!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce te superi?
De ce te superi,
Am vrut să-ți spun
o glumă la ureche,
spuse motanul negru
unei pisici aurii,
discuția avea loc pe acoperișul blocului meu,
era de față și un cotoi castrat
zis și Mafiotul,
în acest timp în lume
mor și se nasc milioane de oameni,
unii se iubesc,
"Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
și noaptea candelă s-aprinzi
iubirii pe pământ,
vorba Poetului. Iar eu cer scuze cititorului.
O zi bună.
Prin visul meu trece o lebădă neagră,
Printre lebede este cea mai vizibilă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietre pe flori
Patru și vreo câteva flotări
ora când maeștrii te cuprind
cu un abur vechi lipit de nări
construiesc din pietre vii un gând
despre faima creierului mic
îl întreb pe Darwinul de jos
nu am nici o algă să-i dedic
pentru că a spus că nu-i Hristos
cine ești când mână dreaptă-mi dai?
să-mi cunoști impulsurile poți
dacă vom ajunge în Mumbai
ne vom prinde-n hora mare toți
cei care ne temem de oglinzi
și de clopoțeii veninoși
vom aprinde candele timizi
pomenind strămoșii mai păroși
cu un ochi al minții prăfuit
ne vom înălța pe trepte cruci
dacă-n alte vieți mi-ai fost iubit
totuși îmi vei spune că te duci
[...] Citește tot
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de prim ajutor
ca să fie mai clar
și ca să vă pot ilustra lecția de astăzi
uitați-mă ajuns acasă
poate
și mai departe fiți atenți cum mă privesc pe fereastră
în plină stradă
ca și când chipul meu s-ar forma din forfotă și magazine
să știți că nu mă uit doar de câteva secunde de când suntem împreună
ci de secole (vezi arcimboldo)
este prezentă în portret aceeași amnezie ca atunci
- știu precis că trebuie să vă spun asta
neapărat asta-
când sunt la trecerea de pietoni și imediat după primul pas
mă trezesc la birou
sau acasă
sau la
sau iubită
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alege viața pură
Prea ocupat, ca să privești realitatea,
Gol pe dinăuntru, ți-ai vândut de mult identitatea.
Vrei echitate?
Tu tot mai crezi că libertatea e undeva, departe?
Îți lași visele deoparte, ca pe o carte, prăfuită pe o masă de sticlă ce nici nu coboară dar nici nu ridică,
Nimic, căci "ceva-ul" pare prea greu,
Plăcerea îți stă acum în monezile ce te privesc din portmoneu.
Lupți împotriva dogmelor și a sistemelor,
Însă îngenunchiezi la picioarele consumerismului și antenelor.
Știi deja că nu îți face bine, să fugi de umbra ce se tot ține după tine,
Să negi superficialitatea ce ți s-a lipit de minte ca mierea de albine.
Nu este dulce, și nici nu a fost vreodată,
Băiat sau fată, needucat sau educată, lumea tot pare nedreaptă.
Strânge-ți laolaltă, forțele ce par să te fi părăsit, interoghează gândurile ce îți repetă zi de zi că nu ești văzut, dorit sau iubit.
Respiră pe beat, și lasă-ți inima să cânte odată cu tine, dezbracă-te de judecată și sari gol în marea caldă,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre creier și iubire, adresa este: