timp şi viziune

Ninsoarea asta...

Ninge! Ninsoarea asta îmi acoperă sufletul...
La tâmple, nămeţii cresc ameninţător.
Nici nu mai ştiu dacă e primăvară
Sau doar visez la lucrul acesta.
Sufletul meu împrumută lucirea stelelor
Îmbibate în sânge, trecute prin foc...
Mi-am călit tăcerea.
Mi-am închis zăpada în tremurul sângelui
Tăvălindu-se prin nămeţi.
Am presărat-o peste cuvintele
Ce purtau încrustate în ele
Patimile lumii.
Îngeri veniţi în oglindă
Mi-au sărutat timpul.
S-a deschis cerul ca o fântână
Şi din mine, a nins peste voi.
Ochiul-planetă a avut viziuni.
Petale de sânge s-au desfăcut
Şi din pumnul cerului
Au alunecat verbele eternităţii - corăbii de vis.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Sub egida construcţiei unui stat şi a unei societăţi democratice şi sub oblăduirea unor preşedinţi "democraţi" ultrapasivi, tipul original de organizare instituţională a sistemului politic românesc, privatizarea relativă a statului au permis creerea unei polarizări sociale extrem de accentuate, specifice ţărilor din lumea a treia, sărăcirea majorităţii populaţiei şi apariţia revoltătoare a unor miliardari oligarhi în numai 30 de ani, acordarea statală de salarii şi pensii speciale unor categorii de "supraoameni" [viziune nazistă funcţională]. Fenomenul nu are nimic comun cu funcţionalitatea unei democraţii minimale, ci cu mimarea respectării principiilor şi a cadrelor democratice. În ţările cele mai dezvoltate ale lumii, inclusiv în S. U. A., miliardarilor le-au trebuit peste 200 de ani să-şi acumuleze propria avere."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, 2012 (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de identitate a sufletului

Cartea de identitate a sufletului
Este cuvântul.
Mângâieri line, şopot de izvor,
Dansul fluturilor
Sau vocea soarelui
Alunecând în fotoni
Prin labirintul ce
Desparte univers de ocean
Şi plaje de vis...
Ori poate urtuna sau vreun tsunami
Măturând în goana lui fericirea.
Noi suntem lipsiţi de cartea de identitate,
Ori poate că cea pe care
O ţinem prinsă la butoniera sufletului
Este înconjurată de umbre.
Ori poate că nici nu-i a noastră.
Viziuni sumbre...
Doar harul, ori defectele noastre
Poartă un nume,
În timp ce noi purtăm

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununa iubirii

În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aştern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.

Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munţii
Scăldaţi în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.

Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorinţe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.

Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea şlefuiesc rime şi epitete, în poezie prelinse,
Aşez cuvintele pe buzele tale, îţi stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ şi mă ung cu aripi de vise.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei care-şi plătesc taxele

Inutilitatea de a merge oriunde ar trebui să ducă
La o concluzie contrară învârtitului în jurul cozii.

Am plecat spre nicăieri de ceva timp.
Căile alese, ca autostrăzile interstatale, sunt supra-aglomerate,
Toate spaţiile goale sunt pline de promisiuni şi de amabilităţi vesele,
Cu simboluri mincinoase controlând
Fiecare curbă de-a lungul drumului.

Furnizorii adevărului şi prădătorii justiţiei se ascund
În spatele paravanelor din beton şi a lizierelor,
Împlinind citatele vieţii noastre scurte, dar iuţi,
Taxându-ne pentru exces de viteză şi abandonând
Departamentului de Resurse Umane moralitatea convingerilor.

Mergând spre nicăieri... odinioară, în tinereţe, am avut viziunea
Părţii indolente a vârstei de patruzeci de ani...
Iar mai la distanţă, derulându-se-n mare viteză,
Vârsta de şaptezeci de ani,
Asemeni unor apartamente de pensionari şi cărucioare de golf.

[...] Citeşte tot

poezie din Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cădere în abis, o nebunie forţată

Strălucirea copacilor aduce imperfecţiune în insule
găsesc acest pământ pe o hartă cu alte morminte
iar perioadele sale lente de noapte – somn, continuu scad
în paharele de lapte pe care le-am lăsat pe masă.
Aş vrea să vă spun că noaptea doare în buzunarele îndoielii
Dar o moarte mai puţin este o moarte de neconceput
Aş dori să visez prin unghiurile laterale ale locuinţei
Să creez legături între punctele uitate ale casei
Îmi amintesc porturile traversate de memoria mea
În momentul când luna leagă delicat o ureche
Şi apa pătrunde prin găuri.

&
Eşti o mică asasină, îmi zici
Îţi folosesc corpul drept scut şi strâng trăgaciul
uzura şi dezamăgirile se supun propriei lor raţiuni de a fi
la o modalitate de a fi sută la sută fericit
fericirea distruge oamenii
vorbeşti cu mine în timp ce denigrezi ultima verigă
într-un lanţ ciudat de evenimente.

[...] Citeşte tot

poezie de Claudia Isabel Vila Molina din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat fără stea

În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond şi des
Şi coborând pe rază ţara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de vis şi de eres,
Era pe lumea asta o mândră-mpărăţie
Ce-avea popoare mândre, mândre cetăţi o mie.

Domnea în ea atuncea un împărat prea mare,
Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea,
Şi mâna lui zbârcită, uscată însă tare,
A ţărilor lungi frâuri puternic le ţinea.
Şi tările-nflorite şi-ntunecata mare
La glasul lui puternic gigantic se mişca.
Dar nu se miră lumea de braţu-i ce supune,
Ci de a lui adâncă şi dreaptă-nţelepciune.
În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară,
Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond,
Cu arcuri ce-şi ridică boltirea temerară,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încetezi să te mai crezi aşa important, îţi rezolvi instant o căruţă de probleme. Pentru că te crezi important, crezi că celorlalţi le pasă foarte mult de tine. De cine eşti, de cum arăţi, de ce ai acasă, cu cine îţi petreci timpul, cum îţi câştigi banii. De aceea, investeşti o tonă de energie în aceste lucruri exterioare şi superficiale, ca să îţi păstrezi iluzia importantă. În afară de maică-ta, nimănui nu-i pasă de tine şi când e vremea deciziei finale, vei vedea că în afară de 2-3 oameni din viaţa ta care chiar contează, de obicei prietenii ăia care nu ştii nici tu ce ai făcut ca să îi meriţi, nimeni nu va face sacrificii pentru tine. Încearcă să ieşi din tipare în familia ta, şi ai să vezi câtă iubire necondiţionată au pentru tine cei cu acelaşi sânge cu tine. Încearcă să îţi alegi propriul drum, să urmezi propria viziune, care nu serveşte interesele familiei tale, şi vei şti tot ce e de ştiut despre cât de important şi iubit eşti.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul e fericit pe deplin

Cum lumina dimineţii
înseninează marea cristalină,
ochii tăi plini de graţii
peste lume fac o trambulină.
Inimile altora înseninează
şi o prea frumoasă sirenă
în faţa ochilor defilează.
E viziunea ce poate apărea
doar celor care pot a visa.
E un miracol atât de special
că imediat ce dispare,
răul apare semeţ, triumfal
şi teama prinde amploare.
Nimic nu e în bezna bolnăvicioasă,
soarele din nou se va întoarce
ne zice speranţa cuprinsă de angoasă.
Între timp însă frica deja e sosită
în sufletele celor ce-au chemat-o,
liniştit stă însă visătorul aşezat pe o clipă,
dispus să aştepte lumina în cupe de dor primenită.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum 10 ani eram pe stradă, la 5:00 dimineaţa, în noaptea de Înviere şi am avut viziunea că în lume e plin de oameni aşa cum e şi Pera. Oameni înfrânţi, pierduţi, depresivi, fără speranţă şi care depun eforturi uriaşe doar ca să îşi vadă munca irosită sau cu rezultate mult sub aşteptări. Oameni care merg prin viaţă răniţi şi doborâţi de sărăcie, greutăţile vieţii, lipsa de iubire şi atâtea şi atâtea nenorociri care se tot adună şi nu devin mai puţine, ci mai multe. Şi eu, Pera, deşi încă nu aveam decât rezultate foarte mici, am înţeles în inima şi în mintea mea un lucru important: că dacă citesc şi aplic, dacă învăţ din eşec şi repet încă odată cu lecţia învăţată, dacă perseverez ca un catâr încăpăţânat care nu se lasă până când nu cade lat, pot să aleg orice domeniu din viaţa asta şi să ating visuri imposibile. Am ştiut că toată puterea este la mine şi dacă accept asta, pot să fac orice îmi doresc în viaţă. Şi tu eşti capabil de acest lucru! Îndrăzneşte şi cere mult de la viaţă!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperirea tainei Tale...

Descoperirea tainei Tale
Isuse scump, m-a transformat
Mi-ai arătat o altă cale
Îţi mulţumesc că m-ai chemat.

Mi-ai arătat ce-i veşnicia
Cu tot ce poate oferi
M-ai învăţat ce-i vrednicia
Să poată-n suflet înflori.

Am înţeles că nu-n monede
Pot idealul să-l găsesc,
Că Legea Duhului prevede
Să Te urmez, să Te slujesc.

Din ceasul întâlnirii noastre
Noi revelaţii mi-ai adus
Privesc spre zările albastre,
Spre Plaiul fără de apus.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici (10 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care vor să facă artă trebuie să ţină minte că nu e un drum uşor. Arta are nevoie de sacrificii, spunea Konstantin Stanislavski, omul de teatru vizionar din Rusia. Sunt de acord. Şi aici e vorba şi despre sacrificii în relaţiile cu oameni, cu familia, cu viaţa în general. În viitoarea lor viaţă de artist, vor exista anumite limite, pentru că în artă îţi pui la încercare capacităţile tot timpul. Dacă eşti dansator profesionist, de exemplu, trebuie să găseşti mereu o cale de a-ţi păstra echilibrul în viaţă, căci uneori înfrângerile sunt mult mai puternice decât victoriile şi, într-un fel, mult mai valoroase pentru dezvoltarea ta. Trebuie să înveţi să te lupţi cu anxietatea/neliniştea, pentru că arta e o boală. Milioane de oameni fac artă în lumea întreagă şi foarte puţini au norocul de a fi în centru tot timpul, ca Maya Pliseţkaia sau Placido Domingo. Dintre câteva milioane, doar câţiva sunt norocoşi. Dacă adormi în fiecare seară visând la cum o să faci artă, mergi pe drumul ăsta! Dacă nu, nu merge!

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcerea de azi

m-ai alungat în nevinovata tăcere de azi
dorului strigăt pe de rost să-mi pot trăi revederea,
într-un regret de paradis umblător prin vis.
memoria paşilor tăi s-o regăsesc în rezonanţa depărtării
chiar dacă timpul răstoarnă inconştienţă şi rapsodic despică
pletele-mi în faţa păsării
cuprinsă de un tril pribeag pe fluida-mi eşarfă,
ce poartă conform viziunii mele
atomi plecaţi-n exacerbări de absolut.

m-ai alungat,
să învăţ a face adunări de clipe nesincrone
să-ţi salvez prefăcuta ta geometrie,
cu reverbere disproporţionate
şi cu emfaze furate din necheltuitul sentiment;
nederanjat chiar dacă tandra citoplasmă a tăcerii
mângâia sub glezne de scaun o trântire
de imaginaţie trecută-n viciu abuz,
cu zăbale căzute pe genunchi de sferă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen XXI

de la o vreme
aveam o singură problemă
mai sus tot mai în sus
de călcâiul lui achile
inexplicabil
în acea zi
doctoriţa plecase de la servici
cu două ore
doare
dacă l-aş fi ascultat pe dinescu în interpretarea mortuară
a moţului pittiş
zi-mi moţul
presque
morţii morţi în decembrie de tanchişti pe tancuri ucişi
ucisă fost-a
şi dragostea mea
vei şti
mă voi şti
te vei şti
împărat

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XV

Din faptul zilei până când se toacă
de-al treilea ceas, cât este spaţiul sferii
ce-asemeni c-un copil a pururi joacă,

atât părea că până-ntr-al căderii
moment lui Sol un spaţiu i-a rămas:
miez-noapte-aici, dincolo faptul serii.

Iar raza-i mă lovea direct pe nas,
din cauză că, urmându-ne-ocolirea,
aveam întors spre-apus al nostru pas,

când eu simţii mai mult decât airea
pe-obraz lumina mult-a nu ştiu cui
şi lucrul nou de-aci-mi stârni uimirea.

Din mânile-amândouă deci făcui
ca streşini peste ochi o apărare
şi-acel prisos de raze-l mai scăzui.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXVII

Cum stă, când primu-i foc vibrează-n locul
stropit cu sânge dintr-al său părinte,
şi stă pe Ebro cumpăna, şi-n focul

de-amiazi în Gange apa e fierbinte,
aşa sta soarele, că-n seară da,
când sfântul înger ne ieşi nainte.

Pe mal, dincoa' de flăcări stând, cânta:
— "Beati mundo corde!", însă glasul
mai viu decât cel viu din noi era.

Şi-apoi: — "De-aici în sus închis la deal vi-e pasul
cât timp n-aţi ars în foc. Intraţi şi-un cânt,
din foc venind, vă va conduce pasul."

Aşa ne-a zis de-aproape solul sfânt,
de-aceea fui, la cele ce ne spuse,
ca omul dus de viu a-ntra-n mormânt.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul spectacol

soarele era negru şi pătat
aşa l-a văzut un pictor chior
vizionar al clipelor furate
pe scenă, doi actori rataţi
de mulţimi aplaudaţi
pe sezlonguri rupte, trupuri dezbrăcate
pe mese murdare
sticle goale sau sparte
în jur, carne şi circ
pustiu în mine
s-a rupt o lacrimă şi a plâns
nu, nu ţip, nu înjur, doar vă conjur
opriţi-vă, oameni nebuni şi beţi...
totul e îmbrăcat în forme deformate, prost regizate
vorbim din gură în gură
mai mult din gură
cu amabilităţi de prost gust
speriat, mă ascund în tenebrele lumii
printre stele rătăcite şi vise ucise
în mersul alienat al unui tren deraiat

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pereche

Oftează, se întoarce şi închide,
cu un oftat ce se aude-n noapte,
o uşă grea ce-ndată s-ar deschide
la şuierul venit din miazănoapte.

Îi ştie drumurile şi semnalul
cu care îşi anunţă el venirea
atunci când, înspre casă,-ndeamnă calul
s-alerge, să-şi încheie bejenirea.

E-o iarnă grea şi nu mai au provizii
cu care să răzbească-n primăvară,
în casa lor ascunsă-ntre molizii
din valea ce din marii munţi coboară.

El a plecat, de-acum sunt două zile,
şi iată, vine noaptea, iar în munte
zăpada, frigul, drumuri instabile,
chiar cei mai duri n-ar vrea să le înfrunte.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecut, prin definiţie, ca să spunem aşa, războiul era un lucru care, mai devreme sau mai târziu, se sfârşea, de obicei printr-o inconfundabilă victorie sau înfrângere. Şi, tot în trecut, războiul era unul din principalele instrumente prin intermediul cărora societăţile omeneşti veneau în contact cu partea fizică a realităţii. Toţi conducătorii, din toate timpurile, au încercat să le impună supuşilor loro falsă viziune asupra lumii, dar nici unul nu şi-a putut permite să încurajeze acele himere care aveau tendinţa de a şubrezi eficacitatea militară. Atâta timp cât înfrângerea însemna pierderea independenţei sau cine ştie ce altă consecinţă socotită în general indezirabilă, trebuiau luate măsuri serioase împotriva ei: nu puteai ignora faptele concrete. În filosofie, în religie, în etică sau în politică, doi şi cu doi puteau face cinci, dar dacă proiectai un tun sau un avion, nu puteau face decât strict patru... Dar, atunci când războiul devine efectiv continuu, el şi încetează de a mai fi periculos. Dispare ceea ce se numeşte necesitate militară. Progresul tehnic poate stagna, iar faptele cele mai evidente pot fi tăgăduite sau trecute cu vederea.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnal

Viziunea este veche,
Dar o prefigurăm...
Din acte o aflăm,
Nu-i nouă, doar pereche.

"Bing-Bang" de goliciune;
Trup trebuie expus
Invocând pe Iisus
De har, creaţiune.

Scop etalări-i sexul,
Sânii mai mari, răsfrânţi,
De fese te încânţi...
Plăcerea-i... universul.

Culorile-s la modă,
- Nu în pictură, artă-
Pe pielea cea deşartă;
Din tatoo, facem odă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!