Soare şi flori

Noapte de Sânziene

Cerul se deschide,
freamătă văzduhul,
sacrul şi profanul
ating infinitul,
împletesc cununi
din flori de sânziene,
miracol şi atemporal
conectează-n astral
rădăcini din ţinut boreal,
câmpii transformă-n covor sideral.
Focuri se aprind
pe pământ arid,
departe ţin răul,
purificarea creşte,
căci ielele-n alai
printre noi coboară,
pentru ţara mea ţes o iişoară.
A lor frumuseţe
ne iau pe loc maiul,
le privim smeriţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu de pădure

De-aş fi o pădure lâng-o margine de lac,
Lin mi-ar bate vântul în fiecare copac
Şi aş zâmbi în fiecare primăvară,
Când florile-n poiană mie-o să-mi apară.

Şi oi fi ca o regină-a florilor mărunte,
Iar semeţii copaci de mine-o să asculte
Plângand aşa de tare, eu m-oi înveseli,
Când păsări călătoare la mine or veni.

Şi-oi răsuna de-atâtea cântece voioase,
De simfonii plăcute-a mierlelor duioase,
Iar cerul s-a deschide şi norii i-a-nghiţi
Când măiastra pitulice lin va ciripi.

Cânta-va-n plop o gingaşă privighetoare,
Cu glasul ei divin venit din depărtare;
Iar sufletul mi-a plânge când ea a tot cânta
Şi-atunci o ploaie dulce pe mine va cădea.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrecere cu toamna

Prin hăţiş de gânduri s-aprinde-o scânteie,
Pe sub tâmpla stângă fulgeră-o idee...
Să mă-ntrec cu toamna în picturi pe pânză,
Cupru, fier şi aur să-ncrustez în frunză...

Întind şevaletul pe-un colţ de năframă
Şi din sfera dreaptă ţes covor de-aramă,
Pe rugina frunzei de tei şi de paltin
Cad stropii de aur din penel... când clatin...

De sub bolta albastră razele de soare
Ard prin crizanteme şi flori de cicoare,
Prin cireşi pun flăcări roşii cum e para
Când se-aprinde cerul la chindie, seara.

În livezi ard globuri de gutuie coaptă
Şi atârnă prunul şi mărul din poartă,
Brumării şi galbeni strugurii din vie
Se ascund sub frunza verde-ruginie...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămândă în dragostea prea plină

Mă-ntrepătrund cu tine-n gând la mine,
Mă contopesc cu fiece fior
Al epidermei celulelor saline
Pe care le dezmierzi cu al tău dor.

Atât de multă foame de iubire,
Aşa de mult ai tace, să-nsetez...
Mă vrei să mă arat cum sunt din fire
Mă vrei în clar de lună să-ţi dansez.

Tăcerea ta mă domină în toate,
Am ocolit să vreau să o urmez...
Te-am evitat chiar şi pe tine, poate...
Deşi, în fiecare noapte te visez.

Mi-ai dat o lună într-o noapte cu lumină,
Şi m-ai iubit neîngrădit până la cer...
Predarea mea n-a fost decât divină,
Fierbinte mi te-ai dat pe timp de ger.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele iubiri

Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-aşez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunaţi sub ploi de stele.
Brazii mei înalţi şi plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulţit în mii de copii,
Chipul tău au să ţi-l vadă.
Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunţii tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi paşi ai să alinţi,
Îţi va fi şi-atunci păstrată
Urma paşilor fierbinţi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii mei frumoşi

Poeţii mei frumoşi, sub fluturi de lumină,
Puneţi poezia pe-a inimii regină
Şi trageţi cu miere şi polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.

Buchete să se-aşeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis şi sărbătoare.

Poeţii mei frumoşi, ţara ni-i sfântă,
Ascultaţi când inima cuvântă,
Trageţi cu miere şi polen în nori
Şi lăsaţi reginei coroane dulci de flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofia iubirii

Un nor s-a-ntâlnit cu o rază de soare:
- Frumoasă şi mândră şi dragă ne eşti!
Când râzi, eşti o floare din cele poveşti.
Când ziua începe, te pierzi în visare...

Dar vino cu mine, în albe veşminte,
Frumoasă mireasă, în codrii crăieşti!
Aduci bucurie, lumină tu eşti.
Ţi-oi spune pe cale duioase cuvinte...

- Tu, norul pribeag, ce aduci bucurie!
Când ploaie resfiri, toate plantele cresc,
Păduri de smarald, din pământu' lumesc.
Pe cer de azur, strălucind poezie...

Cosiţele blonde, când las despletite
Şi soarele parcă-mi zâmbeşte-n alint.
Dar ştiu: dezmierdările sale că mint
Şi tot îl urmez, pe cărări îndrăgite!

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre est, se-abate vântul peste ape

Dinspre est, se-abate vântul peste ape, soarele apune după deal,
A sosit primăvara, dar o stare de somnolenţă încă persistă.
Petale de flori cad pe pocalele cu vin şi pe pervaz;
Ea ascultă un cântec de dincolo de perdelele alcoolului.

Bijuteriile-s pe noptieră, cămaşa de noapte-i desfăcută,
Pentru ce bărbat ar merita să-şi sloboadă părul?
Silueta ei fragilă se va estompa pe măsură ce trece timpul;
În amurg, singură, cu coatele pe balustradă.

poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, TUTUROR COPIILOR! - La mulţi ani, COMOARA MEA!

Am, Doamne, toată bogăţia ta, nemuritoare:
Iubirea şi bunătatea sunt pâinea de zi mare,
Gingăşia şi blândeţea sunt apa de izvoare,
Lumina şi căldura – toiagul ce mă face tare,
Sunt Mama Comorii peste timp şi valoare...

Mă-nchin şi te rog, de pace, lumină şi soare,
Lăţeşte-mi Comoara, să dea peste floare,
Să-ncapă în ea Iubirea ce n-are hotare,
Copiilor dă infinit din raiul, ce sunt împlinită,
Vlăstarii-nepoţi să vină pe urma mea fericită...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş muri ori de-ai muri

C-o bucurie tristă te ţin acum în braţe.
Privire în privire şi sân la sân trăim,
Şi gura ta-mi surâde, şi ochii tăi mă-nvaţă
Când ţinem fericirea pe sân cum s-o iubim.

Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare,
Crezi c-o să-ncet din stele mai mult a te iubi
Ş-o să petrec în pace prin lumile de soare,
În care-oi dăinui?

Nu, nu, copilă scumpă!... De-i auzi în noapte,
Când vei veghea în rugă la candela de-argint,
De-i auzi cum tristă aripa unei şoapte
Te-atinge aiurind,

De-i auzi vreo arpă sfărmată, plângătoare,
Vuind ca jalea neagră ce geme prin ruini,
Să ştii că prin a nopţii de întuneric mare,
La tine, înger, vin!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânei cu degete albe...

Noaptea îşi cernea mirajul peste-a iernii feerie
Dănţuind cu fulgii reci dar cu sufletul în rai,
Îngerul zâmbet-Lumină cobora din cer pe stele
Să picteze-n raza lunii chipul zânei din poveste.
Ursitoare înţelepte, sori veniţi din miazănoapte
Cosânzenele din basme prinţi cu plete ca de soare,
În priviri cu ghiocei şi pe buze miere scumpă
Încântaţi de floarea care se năştea în miez de iarnă
Într-o zi de treisprezece cu un nume ca o vrajă
Au chemat în mare taină din clepsidra Timpului
Cea mai înţeleaptă zână zilele să-i ocrotească.

Oană, fată de la munte cu aromă de răşină
Ochii-ţi mari ca murele, mersul căprioarelor.
Gândul zborul şoimului peste zările albastre
Glasul, şoaptă vie de izvor când se scrie spre câmpie.
Zână cu degete albe prinsa-i în buchetul vieţii
Flori crescute pe tărâmul carpatin renăscute-n perle rare
Pe tărâmul dragostei care te-a sfinţit ca Evă.
Fiică, suflet-diamant soră, zee -înţeleaptă

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformare

M-am hotărât, mă deghizez
Şi vreau să văd, mă recunoşti
Dacă de-acum mă erijez
În Crai, conducător de oşti?

Ori poate, doar, într-un pălmaş
Ce strânge spicele la piept,
Şi roboteşte pe imaş
Cu trupul frânt, dar cuget drept.

Poate mă schimb într-un izvor
Ce-şi udă glia, susurând,
Ori mă prefac într-un condor
Ce se înalţă... doar în gând.

Ce ziceţi, mă prefac vulcan,
Sau, delicată, o gazelă,
Ori poate peşte, un calcan,
O floare-n lan, o imortelă?

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul mirosea

a somn şi frunzele şopteau ştiri
în adierea unui vânt pofticios
o floarea soarelui se înnegreşte
cu pălăria îndreptată spre uşa
unei grădiniţe închisă la ora aceea
razele lunei se hârjonesc
pe capotele
maşinilor sub care se zgârâiau
mâţele negre cu mâţele albe
după ce şi-au mieunat ariile lor
războinice
la lumina unor vitrine cu produse
din carne aranjate cu pricepere
oraşul era tăvălit în întunecimea
ce-i sporea farmecul nemuritor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sate

Trotuaru-i plin de firmituri
Maidanezii-s în călduri.

Aripi bat plăpând sub soare
Pe cer e plin de avioane.

Pe câmpie atacă şoimii
Trişti sunt peste tot ciobanii.

Al bisericii clopot răsună
Toată lumea se adună.

Şi pe poartă, pe sculpturi
Porumbeii işi fac cuib.

Pe o pajişte înverzită
Paşte-o ciurdă hămesită.

O căruţă trece pe stradă
De fâneţe încărcată.

[...] Citeşte tot

poezie de Edmond Ioan Siladie (7 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de liliac

Cu albe flori de liliac
Încerc de norii grei să scap
S-alung tristeţi şi gânduri negre
Să-mi amintesc de altă vreme
Când tot era-n culoare alb
Frumos, curat imaculat,
Doar zâmbet, soare şi răsfăţ
Dar ştiu că trebuie să-nvaţ
Că şi durere-i pe pământ
Dar tac şi nu vreau ca să plâng

Adun doar flori de liliac
Le strâng la pieptul meu cu drag
Şi le păstrez ca talisman
Să mi te-aducă la liman
Din râul dragostei avar
Ce mi te-a luat acum un an

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar

Ştiu, m-am mutat în ochii tăi, de mult,
În marea lor de-o strălucire-aparte,
Şi-am stat o viaţ-acolo, să ascult
Ecoul ei şi să visez departe,

M-am răsfăţat în oaza lor duioasă
Şi m-am topit la razele de foc,
Am aşteptat, la ţărmul lor, sfioasă,
Să te învăţ să curgem la un loc,

Ştiu, m-am mutat în ochii tăi, se pare,
De mult de tot, la primul gângurit,
Am luat cu mine vâslele din zare,
Şi-am mers, suav, pe bolta de zenit,

Şi noi cuvinte-am tălmăcit, sub tâmple,
Cu tine-n jur, mi-am făurit cărări,
O roua-a dimineţii, ce ne umple,
Şi-am înflorit atâtea primăveri...

[...] Citeşte tot

poezie de Beatrice Silvia Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru bunica mea (celei mai bune bunici)

Oh, nici nu ştiu să-ţi spun ce-mi eşti!
Zâna cea blândă din povesti,
Zână din stele întrupată...
Cu mâna ta catifelată,
În mângâieri unduitoare,
Cu ochii strălucind în soare,
Surâs cu pletele de nea,
Te-ai zămislit, bunica mea.

Oh, nici nu ştiu să-ţi spun ce-mi eşti...
Din ce tărâmuri îngereşti
Te-ai coborât?! Blândă bunică,
Prin tine pruncul se ridică,
Nădejdea braţului tău drept.
M-ai învăţat saă râd, să iert,
Mi-ai arătat cu-nţelepciune
Alaiul lucrurilor bune.

Zâna cea blândă din poveşti,
Din ceruri astăzi mă priveşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prospeţimea pâinii

Mamă, m-ai deprins cu prospeţimea pâinii,
Cea dată de valoarea mâinii,
Cu primii paşi făcuţi în viaţă,
Cu adevărul spus pe faţă.
În graiul dulce românesc
Şi pentru toate, mamă-ţi mulţumesc!
M-ai sfătuit plecând de acasă
Să-mi pun cămaşa albă, că-i frumoasă,
Să am în faptă multă stăruinţă
Şi să nu-mi pierd buna cuviinţă.
Să am căldura razelor de soare
De-a ocroti oricare floare.

Iar pentru cele de vreme ofilite
În crezul meu – cuvinte potrivite!

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baba Dochia

Într-un sat trăia o babă, zice o legendă veche,
Sucită, făr' de inimă, soacră rea fără pereche!
Porunci la a sa noră: - "Lîna neagră s-o speli bine,
Pîn' albeşte ca şi neaua! De nu, va fi vai şi-amar de tine"!

De Linuţa avea milă îngerul său păzitor
Floare albă îi aduse să spele lîna-n izvor.
Baba cu poalele lungi dar cu mintea scurtă, dară
Văzînd floarea, zău, crezu, că deja îi Primăvară!

Plecă Dochia sus la munte! Nouă cojoace-mbrăcă!
Dar urcînd asudă toată, cîte unul lepădă!
Sus pe culme, viscol mare! Vîntul rece-i intră-n oase,
Baba noastră îngheţase! În stîncă se transformase!

Cînd îi timpul Babelor, vremea tare-i schimbătoare
Într-o zi poate să ningă, într-alta poate fi Soare!
De alegem la întîmplare, o babă din cele nouă
De îi bună, aşa-i şi soarta! Rea va fi, dac-o să plouă!

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răsuflări şi suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireş...
mustind a iubire neiubită,
Voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învăţat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigate, calea mea pân-la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
şi-şi îngroapă în mine durerea fără de ţărm...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!