noapte şi ocean

În noaptea asta pescăruşii dorm

I

În ceaţa estului cerul parcă-i de mătase;
Sfioasă, lumina se iveşte de dincolo de mare;
Bolta-nmănunchează fire de argint lucioase,
Tribut plătit de soarele care răsare.

Iată! Stolul, un fulger pe cer cu aripi uşoare,
Se înalţă din locul unde valurile lungi se sparg
În dimineaţa asta, proaspătă ca o mirare –
Pentru că pescăruşii s-au trezit şi ies în larg.

II

E-o pace somnoroasă pe maluri şi pe unde-acum
Când mareea-şi schimbă cursul pe tăcute;
Nu se aude zgomot de pistoane şi nu se vede fum,
Barca se leagănă domesticită, valurile-s mute!

Dincolo de deşertul turcoaz al mării, undeva departe,

[...] Citeşte tot

poezie de Lucy Maud Montgomery, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea mea cumplită

Candelabrul a murit,
la fel şi lumina din geam...
Iar ceasul mi-a murit
şi-a mai trecut un an...

Fotoliul dezmembrat,
dulce calvar din aşchii,
locul cel mai curat
pentru ale mele labii.

Caietul ars de foc
îşi cere viaţa înapoi,
dar în suflet nu mai e loc
Numai pentru furtuni şi ploi.

Pix cu pastă putrezită,
mulţumesc că mi-ai slujit.
Îmi pare rău că nu rezist,
Şi că moartea n-a murit...

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Ionuţ Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beatitudine de vară

primesc frumoase clipe de iubire
într-un buchet de zâmbete tăcute
cu un respir ascult ce port în fire
doruri speranţe şi amintiri plăcute.

la destinaţia nopţii mă aşteaptă stele
norocul mi-l port pe aripi de vis
duc multă migală-n căutările mele
pe-un drum cu nestemate trec prin Paradis.

în leagănul grădinii adorm ca un prunc
geana timpului mi se pare uşoară
în oceanul viselor mă scufund adânc
trăiesc ca un miracol o iubire rară.

din vrajă în vrajă fericită m-arunc
trăind nostalgica beatitudine de vară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auroră

M-am trezit... un nor pufos
îmi mângâia delicat obrazul,
picurându-mă apoi cu lacrimi fierbinţi
în oceanul meu de doruri
venite de după muntele de tristeţe
dintre noi.
Mirosea din nou a flori de liliac,
ploaia avea gust de migdale amare,
iar frunzele foşneau în cor
lieduri de primăvară renăscută
din cristale de ametist...
Ca din senin, două lasere verzi
secţionau infamul munte,
devoalând mirificul acvamarin
rătăcit în noapte.
Apoi, un torent de alb
împresurându-ne cu iubire,
fixând clipa noastră stelară...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga pe loc

am câţiva alter-ego-uri kafkiene supat
l-am ascuns şi pe Franz, că ne tutuim, dar lui
i-am dat un raft prea sus rândul din spate
în nemurirea lui ce-i mai pasă!
am păstrat la-ndemână un teanc de rahan
strecurate printre reviste deocheate
pozele nopţilor fără lună în care
planeta goală
stă la picioarele mele
şi ce-mi pasă-n murirea mea ce se-ntâmplă
supat!

o dâră subţire de lumină se furişează
fuge din nimicul de aici
afară

se pierde-n marele ocean de lumină

acum ai înţeles
de ce nu are nicio treabă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul corsar

Anglia-i un loc bun pentru cei bogaţi şi-n funcţii plasaţi bine;
Însă Anglia-i un loc nemilos pentru cei săraci ca mine;
Iar cei mai mulţi marinari nu vor avea parte prea des,
De porturi la fel de plăcute ca cele de pe insula Aves.

Erau acolo patruzeci de nave robuste, iuţi, cu armament la bord:
Arme albe, puşti şi pistoale, cu tunuri la babord şi la tribord.
Şi-o mie de navigatori au făcut legi la Aves, cu bunăcredinţă,
Pentru-a-şi alege căpitanii, cărora le jurau ascultare şi credinţă.

De-acolo ne-am năpustit asupra Spaniolului plin de-aur, de ţesături
Bătute-n argint, comori smulse băştinaşilor prin groaznice torturi;
Apoi, am atacat căpitanii navelor comerciale, cu inimi de fiară,
Care biciuiau oamenii şi-i hrăneau cu coji de pâine-amară.

O! Palmierii în Aves creşteau înalţi, iar fructele păreau nişte sfere
De aur, păsările colibri şi papagalii erau minunaţi la vedere;
Iar tinerele negrese alergau spre-Aves, să scape de robie,
Şi-i întâmpinau pe marinarii sosiţi pe marea albastru-sidefie.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În singurătate

E-n amurg şi dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Şi-i linişte pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Şi văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spaţiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deşertul vieţii-nfrâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori

Nori violeţi,
cu părul vâlvoi.
Nori speriaţi,
de graba din noi.

Nor - lună, amanţi
în nopţile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.

Nori împrăştiaţi de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviţi întins pe pământ,
printre iarbă şi furnici.

Nori visători,
ca emoţiile tinereţii.
Nori rozalii,
ca începutul vieţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru iulie lângă ocean

Continentul e o vită îmblânzită, împreună cu toţi munţii lui.
Puternic şi servil; aici pentru arat, aici
pentru parc şi locuri de joacă, această impotentă
sete de putere; mereu în urma noastră,-agăţat de călcâie...
toate docile între un ocean şi celălat ocean. Dacă
apele inundă terenurilor joase sau cutremurele
despică zidurile, e vorba doar de obrăznicia unui sclav sau,
natural,
de fiorul unui nou sclav. De aceea noi, fericiţii
stăpâni, la vremea solstiţiilor
aprindem focuri de tabără pe ţărmuri şi ne celebrăm puterea.
Golful şi-a pus la gât focuri, bombele fac fântâni
de cristal în aer, rachetele
stropesc gâturi lungi de lebădă pe apele nopţii... Mi-am
imaginat
stelele trăgându-se un pic deoparte, ferindu-se ca de nişte
copii neastâmpăraţi, cu-un fel de rece compasiune;
Dar oceanul nu părea nici mirat şi nici înfricoşat:
Dacă acesta ar fi fost micuţa mare pe care Xerxes a biciuit-o,
s-ar fi temut de noi.

poezie de Robinson Jeffers,1887 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din ocean

La noapte voi face dragoste cu poezia ta, ca în fiecare noapte
Căci sunt doar o floare aruncată în ocean,
Fără întrebare.
Şi mă întreb oare cât voi putea să mai respir atâta iubire,
Prin porii mei de catifea?
Iubeşte mă aşa cum poţi ca într-o vară sau primăvară
Şi nu mă lăsa să mor căci fără tine sunt
Doar ea femeia fatală
Iubeşte-mă în fiecare zi cu un cuvânt.
Universul mi se deschide sau o poezie mă alintă
Iubeşte-mă cum numai tu o şiti a face
Iubeşte-mă pentru o eternitate
Eu, acea floaea ce miroase a iasomie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plângi, să nu stropeşti gheaţa

geometria asurzitoare a acelor iubind recele
şi liniştea, şi tăcerile oceanelor,
şi deschiderea braţelor
dăltuind neobosit icebergurile gândurilor înfiripate odată,
într-o eră a luminii albastre,
rătăcită printre apusuri şi înserări...

acele iubesc plutirea,
mişcarea lină până la zdrobirea de maluri,
de corăbii rătăcite printre fisuratele pumnale reci ale tâmplelor albe...

iubesc gheaţa sculptată de vânt, de apă, de stânci,
într-o desăvârşită linişte a minţii până la durere.

foşnetul rece,
mă îmbie să mă las purtată de ecoul veacurilor,
plăsmuite anume, pentru inimă...

... doar pentru inima de foc a cuvintelor nerostite...

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volatilitate

era atât de frumoasă
păşea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea

trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple

ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre

glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezire de ape

mă scufund în mine ca-n oceanul Pacific
să caut mărgeane, perle şi corali
dau şi de gânduri negre vreau să le purific
întâlnesc şi demoni urâcioşi imorali.

mă scufund în suflet ca într-o fântână
vreau să se oglindească stelele în mine
iubirea de luceafăr veşnic să rămână
să ardă depresii să-mi dea nopţi senine.

prietenii mei dragi îmi sar în ajutor
ce fericită sunt să-i simt aproape
cu cuvântul dulce, tandru, mângâietor
încropind euforia din limpeziri de ape.

dorul meu febril călător cântă pe-afară
ţinând isonul în acorduri de fanfară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avânt netulburat

am poezia nu sunt spirit stingher
un noian de slove am ridicat la stele
am brazdat cu iubire al nouă-lea cer
stele fericite cântă în nervurile mele.

lumini îngereşti s-au aşezat pe frunte
ard precum o torţă în noaptea albastră
peste volburi de trăire am ridicat o punte
am trecut oceane cu aripa măiastră.

jubilez îndrăgostită de viaţă mereu
splendorile naturii în suflet le-am strâns
vise de implinire sunt sangvin minereu
cu care mă avânt în spaţiu necuprins.

cu emoţii vaste descriu trecutul meu,
cu învăţături de seamă timpul m-a surprins.

poezie de Floarea Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avânt netulburat

am poezia nu sunt spirit stingher
un noian de slove am ridicat la stele
am brazdat cu iubire al nouă-lea cer
stele fericite cântă în nervurile mele.

lumini îngereşti s-au aşezat pe frunte
ard precum o torţă în noaptea albastră
peste volburi de trăire am ridicat o punte
am trecut oceane cu aripa măiastră.

jubilez îndrăgostită de viaţă mereu
splendorile naturii în suflet le-am strâns
vise de implinire sunt sangvin minereu
cu care mă avânt în spaţiu necuprins.

cu emoţii vaste descriu trecutul meu,
cu învăţături de seamă timpul m-a surprins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înţeleg unii cu alţii

deşi nu vorbesc nici o limbă
graiul lor şi-l regăsesc
doar în vis aceşti oameni cenuşii
într-un oraş cenuşiu în care şi-au pierdut
trecutul odată cu trecerea oceanului
cumpără cârnaţi într-o zi friguroasă
apoi se întorc la banda rulantă
nimeni nu se gândeşte la ceva
doar mâinile lor trăiesc în bucata
de mecanică pe care i-o repartizează
banda în cele zece ore de muncă
fabrica este la fel de zgribulită în fiecare zi
noaptea dorm tun fără vise
un somn chinuit de emigrant
se înţeleg între ei, deşi nu vorbesc
nici o limbă de pe acest pământ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii pe un ţărm de sidef

drumul prin întuneric mă duce la stele
la lumina magică pentru final de viaţă
transfigurează toate sentimentele mele
să cred în duhul sfânt în sacra povaţă.

cu iubirea am învins dialectica urii
mă ţine-n echilibru cu romantismul pur
nu ridic în slavă fulgere sau furii
ador necondiţionat naturile din jur.

vise m-au propulsat pe culmi de extaz
armoniile nopţii le-am străbătut cu pasul
credinţa-i ca oceanul cu valuri turcoaz
pe ţărmul de sidef îmi prelungesc popasul.

lacrimi evlavioase curg şiroi pe obraz
cu avântul poetic amprentez atlasul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Simt Mila Sa nemărginită în toate membrele;
În inima mea al vieţii Adevăr alb străluceşte.
Sufletul meu urcă înălţimile secrete ale Domnului;
În faţa mea, necaz, durere, moarte - nu se zăreşte.

Groaznice zile, nopţi, calmul nu pot să îmi alunge;
Sus, o Lumină îmi hrăneşte sufletul secret.
Din mine cu mâhnire alung toate-ndoielile,
Iar ochii mei iluminaţi văd Ţelul mult dorit.

În lume sunt, dar mai presus de toate suferinţele;
În oceanul de supremă uşurare e sălaşul meu.
Mintea mea – substanţa gândurilor Celui Unic,
Iar bolta înstelată cuprinde pacea Spiritului meu.

Zilele veşnice mi le petrec în timp grăbit;
Eu cânt la Fluierul Său de preamărire.
Imposibilul nu mi se mai pare imposibil;
În lanţurile naşterii acum luceşte Nemurire.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce speri sau poate vrei?

Pământul tremură sub picioarele noastre,
oceanele se evaporă în timp ce zgârie norii
cresc deasupra capetelor spre zări albastre,
ne pierdem tăcuţi în antimemorii.
Cuvinte distorsionate de interferenţe magnetice
şi-un neâncetat schimb de informaţii
inhibă gândurile mele hrănindu-le cu radiaţii.
Doctoriile potolesc dubiile noastre
consumului fiind impuse ca măştile în teatre
însă cuvintele nu vor placa progresul peste poate
în mersul inconştient către noapte...
Cum...?
Ce crezi că vezi în ochii mei?
Spune-mi, ce speri sau poate vrei?

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excese de iubire

inima mea face din iubire excese
din preaplinul meu răspândesc în lume
adorări de viaţă de întâmplări alese
timpul nu-l dispreţuiesc pentru cutume.

fiinţa mea trăieşte amplă expansiune
spre lună şi spre stele spre luceferi
spre sfinţi cu care fac pură comuniune
în veghea nocturnă ca tu să nu suferi.

să treci de spaima propriilor asprimi
tu suflet dedat romantismului magic
să te transpui în Eros până în profunzimi
servind iubirea lumii în spirit nevralgic

de la Cristos învaţă tristeţea s-o reprimi
pe valuri de speranţe din oceanul nostalgic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!