Citate despre noapte și pace, pagina 8
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și pace, dar cu o relevanță mică.
Viermii și El Dorado sau gândind despre America
Cea mai îndepărtată parte a întregului
trecut prin sabie și foc
rezistând cunoașterii;
cunoaște-te pe tine însuți se spune,
dar asta nu ți-e îndeajuns când identificat ești
cu groapa de gunoi
chiar tu, gunoiul aruncat la pubelă
chiar tu, viermele, chiar tu, mocirla,
delir al evidenței orbitoare.
Ah, această lumină părtașă la crimă!
Acestei orori trebuie să-i reziști
noaptea întreagă,
vorbind cu lucrurile mărunte
atât cât mai ai vreme
pentru că nicicând culmile
nu vor ajunge la pace
iar gândurile tale în această lumină
ar putea deveni reale
săbii hăcuindu-te în absența Femeii.
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumul Plevnei
Iar pe drumul care duce
de la Dunăre spre munte
Trec românii zi și noapte
către Plevna, merg și vin.
Vesele batalioane
cu maiorii lor în frunte,
Șir de care cu provizii
schilăviți în haine crunte
Scârțâit și chiu, și tropot
pe-acel drum de oameni plin.
Într-acest pestriț amestec,
scoborând pe dealuri, iată
Pe-un răzor s-oprise-n cale
o bătrână și gemea,
Cu desagii goi pe umeri,
semn de-o cale-ndelungată.
Iar din văi, urcând alene
se vedea venind o ceată
De drumeți din țara noastră
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i fu destul că nu-și aflase acolo pe scrisa lui, nu-i fu destul că făcuse atâta cale în deșert, se mai pomeni, când vru să plece de lângă copaci, că se agață de spinarea lui o bufniță. Hâț în sus, hâț în jos, bufnița să se ducă din spinarea lui, ba. Îl înhățase, drăcoaica, cu ghiarele, ca o gaiță spurcată, și nu-l slăbea nici cât ai da în cremene. Mai se suci, mai se învârti să scape de pacoste, și nu fu nici un chip. Daca văzu și văzu, se hotărî și el a se duce acasă cu saxanaua în spinare și o luă la drum. În cale, băgă de seamă că alte șase bufnițe se țineau după dânsul. Merse el, biet, cu alaiul după dânsul, și potrivi ca să ajungă acasă noaptea, spre a nu se face de râsul dracilor de copii. Cum intră în cămara unde locuia dânsul în palaturile tătâne-său, cele șase bufnițe se așezară careși pe unde; iar cea d-a șaptea bufniță, care se încleștase de spinarea lui, se așeză în pat. Mai stătu, bietul flăcău, se mai socoti, se mai gândi, mai plănui, și în cele din urmă găsi cu cale să le lase în pace, să vază unde are să iasă această întâmplare. Mai cu seamă că acum se cotorosise de saxanaua din spinare. Și cum era și rupt de osteneală de atâta călătorie și de atâta tevatură ce avu pe drum, adormi, cum puse capul jos, de parcă l-ai fi lovit cu mechea în cap.
Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafrul... zâmbește
S-a trezit devreme trandafirul
din amorțeala lui nocturnă,
își spală ochii-n firele de brumă
să s-aștearnă vesel iar privirii...
La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceață,
cu razele subțiri ca firele de ață
aruncă lumina spre cerul vioriu.
Mai târziu puțin, spre miezul zilei
trandafirul înveșmântat roșu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbește larg și dulce crizantemei...
La sfârșitul zilei, înainte de amurg
Soarele și roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceață mare,
din noapte liniștea și pacea curg...
poezie de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prolog
XVI
O, după-amiezi scăldate în lumină!
Vrăjit e parcă aerul
și barza albă
adoarme zburând,
iar rândunicile cu aripi ascuțite
se întretaie peste vântul de aur
și se îndepărtează în pacea zilei,
zburând visătoare.
Se-ntoarce unda doar, ca o săgeată,
prin aerul cu multă umbră,
să-și caute cuibul negru sub acoperiș.
Și barza albă,
tăcută și bizară,
atât de-absurdă și de familiară,
ca un cârlig, pe clopotniță.
XIX
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-aș fi trist?
De ce-aș fi trist, că toamna târzie mi-e frumoasă?
Pridvoarele-mi sunt coșuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala și-o desface la mine și mi-o lasă,
Când soarele rămâne să-l găzduiesc în casă.
O prospețime nouă surâde și învie
Ca de botez, de nuntă și ca de feciorie.
De ce-aș fi trist? Că pacea duioasă și blajină
Mă duce ca o luntre prin liniști de lumină?
E un surâs și-n vraful de cărți, să mă alinte.
Vieți noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri câte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud și grânguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.
Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă duc seara la culcare
Când mă duc seara la culcare
Îmi pun o mână sub obraz,
Mă gândesc la fiecare...
Dar cine s-a gândit la mine azi?
Și îmi las gândul trist să plece
În locurile-n care n-am ajuns,
Și lacrimile încep să mă încerce...
Dorul de tine m-a străpuns.
Din drumul lui mereu se-ntoarce,
Îl rog în noapte să dispară,
Dar nu vrea să mă lase-n pace
Și amintirea-ți începe să mă doară.
Când mă duc seara la culcare...
Nu mai încerc să mă opun,
Las gândul ca să plece-n zare
Și vorbe dulci, în vis, îți spun!
poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte
E-o noapte clară, liniștită,
Cu aer cald, dezmierdător,
Iar luna ne inspiră pace
Pe când ne-mbrățișăm ușor.
Iar noi, sub bolta sclipitoare
A nopții clare cu zefiri,
În brațe regăsiți sub luna
Ce ți se scaldă în priviri
Ne-ngăduim sărutul tandru,
Fierbinte și răscolitor,
De mult dorit, asemeni celor
Ce și-au jurat etern amor.
Și astfel noi, cu pasiune,
Jinduitori ne înfruptăm,
Printr-un sărut, dintru natura
Făpturii-acelei ce-adorăm.
[...] Citește tot
poezie de George Ciprian Bălan din revista "Luceafărul de seară" Botoșani (30 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablouri/coșmar
Eram în război nu știu cu cine,
Eu, un soldat, că așa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naștere sau de-a muri,
Aveam fiecare pușcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion și un rol,
omul și patul, sforăie toți,
simt cum se-apropie dușmani de opt coți,
sunt o mulțime, ne-or împușca,
oamenii nu știu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără brațe,
Iubirile mor încet și în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în șoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Spre pace aripa
nopții se-ntinde luna-i un pumnal
în geam pătrunde unde zâmbetul
se crapă prin munca lui o așteptare
de-a lungul străzii a izbucnit lumina
pătrunde vidul inimii încet și șoptit
iubirea deschide mugurii ca o revărsare
până la sacrificiu crește iarba
înaltă seara cu greieri care topesc
aerul mișcător în balade se coace
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulcele blestem al iubirii
Lua-te-ar naiba să te ia
dragoste pui de cățea
Mi-ai făcut viața calvar
foi amare-n calendar
Zi de zi noapte de noapte
m-ai dat dragoste pe spate
Nici n-apuc să zic că-i bine
parcă dă iar strechea-n tine
Și-mi faci viața harcea-parcea
parcă-i cimitirul Pacea
Plin de cruci și de morminte
nici să tac nu am cuvinte
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2 septembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor spre alte lumi
Ascult în noapte cum lună-și strigă dorul
La margine de boltă printre luceferi-fluturi,
Își uită pentr-o clipă, voința, rostul, zborul
Și caută prin iarbă, urma la dulci săruturi.
Ea urmărește ciuta și cerbul când se-adapă
Învăluiți de-un abur născut dintr-o iubire,
Atuncea tulburată zărește-n ochi de apă
Cât este de stingheră, cu soarta-n rătăcire.
Și pleacă fără vlagă, zburând peste pământ
Să-și caute perechea prin alte lumi astrale,
Dar către miezul nopții se-abate strașnic vânt,
Ce-i răscolește fața ascunsă-n nori și jale.
Încet și peste mine se-așează un văl de somn,
Iar timpul meu se-oprește la margine de vis,
Mai simt pentru o clipă că luna-mi face semn,
Apoi, trudită adorm și mă transform în ibis.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea
Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește,
Dar ea unde să fie? De ce nu se ivește?
Minuturi fericite sânt oare de pierdut?
Foarte puține omul în viața lui are!
Se auzi un sunet... Să ascult... mi se pare...
Nu e nimic; o frunză în vale a căzut.
Noaptea în aste locuri n-are de loc tăcere;
Totul se mișcă, umblă, dar toate sânt părere;
Vântul, umbra mă-nșală, când crez a o vedea.
Luna aci s-arată, aci iar se ascunde:
Abia câteodată întunecul pătrunde,
Și norii înainte-i se pun ca o perdea.
Poate că și ea are o tainică-ntâlnire,
Poate că stăpânită d-asemenea simțire
Pășește-nvăluită în umbra unui nor,
Chiar în acele sfere care au ceresc nume,
Poate-amorul domnește ca aerul în lume:
Cu ce drept omul singur să fie simțitor?
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja de la Dover
Marea e calmă-n seara asta. O lună plină
Plutește peste ape. Este ora mareelor înalte.
Sclipește și-apoi se stinge o lumină
Pe coastele franceze; stâncile Angliei, solide,
Licăresc, dincolo de golful adormit.
Vino la fereastră, aerul serii e plin de nestemate!
Lângă lunga linie-înspumată, spre răsărit,
Unde marea întâlnește pământul luminat de lună,
Ascultă! Ascultă mugetul scrâșnit al pietrișului
Rostogolit spre larg și-apoi depus de valuri, rând după rând,
Pe țărmul cel abrupt, cu scoicile-împreună;
Ascultă cum se-nalță, cum cade și cum se-înalță iarăși
Într-un tremolo-înăbușit, predominând
O notă întotdeauna tristă căreia-i devenim și noi tovarăși.
Sofocle, cu multă vreme înainte,
A auzit același vuiet pe faleză, la Egeea,
Și, reflectând asupra condiției umane, i-a venit în minte
[...] Citește tot
poezie celebră de Matthew Arnold, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga bunicii
La căsuța bunei mele
Cu icoane împodobită,
Busuioc uscat în grindă,
Candela-i mereu aprinsă.
Îngerii din cer coboară
În fapt de seară până-n tindă.
I-a chemat în rugăciune
Buna mea și-n astă seară.
Stă-n genunchi, iar rugăciunea
N-o citește din vreo carte;
Ruga ei e din străfunduri
S-a născut cu ea deodată.
Palidă și istovită
Ea-și găsește timp în noapte
Domnului să-aducă slava.
Și cum stă așa plecată,
Lacrima-i pătrunsă-n rugă
Pare-un înger de Lumină
Coborât din cele înalte.
La căsuța bunei mele
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (15 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Monolog la balul conservatorilor
Vom face deci ce nu s-a putut face,
Vom pune cu putere pe tapet,
Un nou concurs, un nou război de pace,
Concursul "cine merge mai încet".
Se vor alinea toți concurenții
Și vor pleca la pocnet de pistol,
Un fel de contrafugă a absenții
Un plin care va mirosi a gol.
Cine aleargă cel mai iute, pierde,
Cine câștigă cursa, nu-i bărbat
Încet se fuge, moi mișcări încete,
Dar, trebuiește totuși, alergat.
Porniți!
Dați rar și silnic cu-n nepermis avânt
Fiecare stimați pe cei ce parcă nu-s, când sunt,
Modeștii, nedotații și tembelii,
Infirmii sumbri intră în concurs
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Așteptând
Există o durere, așa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
Țărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Si viața-mi cine știe?! va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Și mama-n miezul zilei spoi-va iarăși casa.
Vor învia copacii, plesnind sfioși din muguri,
Și-n asfințit văzduhul se va-nroși de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleași stele
Și poate n-oi mai plânge nimicul vieții mele.
Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Si poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarină și-n mine.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De primăvară
Se lasă primăvara-n suflet
Și-ntunecarea-i la tot pasul,
Grădina-mbrățișază versul
Și a-nflorit degrabă caisul.
Mister și voal de-alese umbre,
Mirifică îmbrățișare,
De pace sufletu-mi se umple
Și viața mea-i o sărbătoare.
Arar se-arată-ndrăgostiții,
Pe bănci purtându-și răsuflarea
Și dintr-un colț răsare luna
Și somnul vine cu iertarea...
Bătrâni ce și-au pierdut ursita
Pornesc cu pași grăbiți spre mâine
Și cerșetori își plâng destinul
Trudind pentru un colț de pâine.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și pace, adresa este: