fum şi iubire

Fără primăvară

Nu cred că vine primăvara,
N-ar mai avea de ce veni,
Tăcerea este doar povara,
Ce ne pândeşte zi de zi.

Nu cred că am să-ţi spun vreodată
De aşteptări fără sfârşit,
S-a destrămat poema toată
Şi n-ai să ştii cât te-am iubit.

Neşansa are-un singur drum,
Mă cheamă câteodată seara,
Când străzile sunt nori de fum,
Nu cred că vine primăvara.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galbenul e doar al meu

vei fi departe pe drum
într-un colţ de stea
sau în zările de fum
vei învârti o roată dinţată
şi vei atrage mici fulgere
înveşmântat în soartă
sau în irizări de stele
te vei gândi în nopţi cu stei
la femeia ce-ţi smulge
din suflet imaginea ei
sau la mâhnirile din cuvânt
te vei gândi la mine
cu suflet strâns sau bun
de zeu trufaş sau
de îndrăgostit nebun?
cerul tot arde-n curcubeu
galbenul e doar al meu
tu ţi l-ai smuls din soartă
e toamna în sufletul copacilor
în faţa ta amăgit timpul uşor

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş minţi negând

Aş minţi negând ce am iubit,
Adevărul bântuie-n cuvinte
Şi speranţe s-au tot îmbulzit,
Vrăfulind, aducerile-aminte.

A mă vinde-n târg, e poezie,
Depărtarea cumpănind încet,
Nerăbdărilor plătind simbrie
Cu trecutul, blândului, ascet.

Spaimele pierdute pe cărare,
Devenit-au marfă de consum
Pentru clipa veşnic trecătoare,
Rătăcită-n dimineţi... de fum.

Să renunţ, ar fi o utopie,
Când tăceri aleargă pe mirişti
Şi-n această linişte, târzie,
Îndrăznesc a crede, că exişti.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul meu

Prietenului meu veşnic şi Tatălui Ceresc, în semn de mulţumire pentru minunatele Sale daruri oferite dinaintea venirii mele...

Paşii mei se grăbesc a urca spre Tine,
Domnul meu...
mi-ai fost în mintea-mi nărăvaşă şi-n clipele saline
mereu...
când se sfârşea o treaptă, alta-mi ofereai... şi eu,
neînţelegând, mă zbăteam plângând
şi-atunci pe miez de noapte când era mai greu,
veneai aproape pe mine susţinând...
a fost o dramă ascunzând o veste bună,
Domnul meu...
şi ce este la urmă contează să rămână
al meu...
aşa aflasem cum este taina aceluia salvat
numai prin durere...
când răni înmuguresc, iubindu-le poţi fi iertat,
dobândind avere...
dragostea-mi uriaşă urcă înspre Tine,
Domnul meu...

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ai uitat de mine?

Unde-i, Doamne, porţia mea de bine,
Dup-o viaţă de amar şi chin?
L-ai gătat pe tot până la mine
Şi mă minţi cu una de venin?

Ai fost darnic însă cu necazul
Şi mi-ai dat cât am putut să duc
Iar când fu să trec şi eu pârlezul
Bucurie n-ajunsăi s-apuc...

Mi-ai găsit un rest de fericire
Pe-o juma' de gura să zâmbesc...
Am luat însă lacrimi în neştire
Zece vieţi de plâng nu le sfârşesc.

Îmi daduşi ca partener de drum
Omul fals, pervers şi mincinos
Să mă sting ca cel din urmă fum
Cu durerea jar mâncând în os...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ură în lume

E ură în lume, plânge o mamă,
un fiu ce-şi caută nume,
o soră trage oblonul
să intre lumina din umbră,
un tată strânge cureaua să-şi vadă
copiii crescând printre nori,
cu visele înfipte-n culori,
gustând din parfumul cu flori.
Mă doare, te doare, ne doare,
creşte răutatea în izvoare,
ne jignim, ne-mbrâncim şi nu ne oprim,
nici frâna de mână n-o stăpânim.
Aruncăm cu noroi, murdărind tot ce-i bun,
rămânând în urmă doar scrum,
se destramă valori lăsate pe drum,
călcate-n picioare, pierdute în fum,
nu mai credem în noi, ne-am pierdut în decor,
am renunţat la iubire pentru un pumn de cenuşă
ce ne atrage într-o lume plină de ziduri,
zdrobind tot ce-i sfânt într-o mie de cioburi,

[...] Citeşte tot

poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băutorul de absint

Uşor, uşor şterg lumii vizibile conturul şi chipul înnegurat.
Aud departe-un vuiet – departe şi totuşi aproape foarte,
Îndepărtat şi straniu,-n ureche creşte-o voce în intensitate,
E oare vocea mea? Vorbele pe care le rostesc sună ciudat,

Cad parcă într-un vis, traversând ziua-n zbor planat;
Palidă, lumina-i fumul unui vis. Clar – ca tot ce este-aproape,
Noi – ca lumea şi iarba pentru ochii îndrăgostiţi se văd toate,
Bărbaţii şi femeile îndreptându-se unul către celălalt.

Lumea-i nespus frumoasă. Orele-s prinse
Într-un dans simplu cu uitarea dulce, surâzândă...
Sunt împăcat cu Bunul Dumnezeu şi lumea. Uşoare
Şi fără griji curgeţi în clepsidră, fire de nisip, neatinse,
Liniştite: abia, abia vă mai simt dezmierdarea blândă.
Legănat cum sunt de-această maree indiferentă, visătoare.

poezie de Arthur Symons, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făt-Frumos din tei

— "Blanca, află că din leagăn
Domnul este al tău mire,
Căci născută eşti, copilă,
Din nevrednică iubire,

Mâni în schit la sfânta Ana
Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieţii tale,
Mântuirea feţei mele."

— "Nu voi, tată, să usuce
Al meu suflet tânăr, vesel:
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii alţii lese-l.

Nu voi părul să mi-l taie,
Ce-mi ajunge la călcâie,
Să orbesc cetind pe carte
În fum vânăt de tămâie."

— "Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din Poesii (1 februarie 1875)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie de primăvară

Când doarme-n suflet şi tăcerea
iar inima-ţi iubeşte straniu
închizi în tine mângâierea
şi-atingi - în gând - cu ea, un... craniu!

Şi-atunci un Shakespeare îţi şopteşte:
Frumos e gândul existenţei;
numai că un destin ţinteşte...
cam negru văl, - cel al tristeţei!

Când cugeţi în zadar iubirea
nu te izbeşte decât scrumul
şi când atingi nemărginirea
se stinge blând, duios şi fumul...

Pun rămăşag pe-un dor ce-apasă
pe umeri verzi cu nea albastră
iar aripile şi le lasă
în umbra serii; şi-i măiastră!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi-a pierit iubirea

Dacă ţi-a pierit iubirea, de ce vrei ca altă poartă
Să o mai deschizi aiurea, pentru ce te oboseşti
Căutând atâtea scuze fiindcă nu mă mai iubeşti?
Gata! Astăzi nu mai doare, poarta este ferecată!

Dacă ţi-a pierit iubirea, nu mai construieşti castele
Pe terenul care plânge o ruină părăsită,
Nu mai poţi ca pe femeia ce ţi-a fost cândva sortită
S-o convingi că al tău suflet a scăpat dintre zăbrele.

Dacă ţi-a pierit iubirea, nu mai risipi cuvinte
Delicat amăgitoare, precum aburii de fum
Disipaţi dintr-o ţigară cu înţepător parfum,
Nu mă mai îmbăt cu-aceste mincinoase jurăminte.

Dacă ţi-a pierit iubirea, te îmbracă în uitare,
Nu mai răscoli trecutul ci aruncă-l la gunoi,
Nici în poză nu mai este locul pentru amândoi,
Alt destin acum ne este hărăzit la fiecare.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţin a rămas

E timpul să pleci, nu vreau să mai stai,
Îmi ceri mult prea mult din puţinul ce-mi dai
Şi simt că mă seci şi în praf mă transform,
Mă chinuie gândul, mă doare enorm

Sunt vorbele tale tăciuni ce mă ard,
Iubirea dispare, devine hazard,
Devine incendiu, doar flăcări şi fum,
Ce-am fost împreună... acum este scrum

Ce rost să mai fim, prea puţin a rămas,
O ultimă clipă din ultimul ceas,
Nu vreau să mai dau iarăşi timp înapoi,
Sperând să repar tot ce-i vid între noi

Tu nu mai iubeşti şi s-a dus ce-am avut,
Oricât aş spera, pare totul pierdut,
E timpul să plec, chiar de-mi spun că n-aş vrea,
Degeaba mai stau... când doreşti altceva

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi fii mereu

Mi-ai lăsat pe-o foaie totul
Ce ai mai avut de spus;
Cum mai semănam cu mortul
Din lume încă nedus!

Rânduri strâmbe scrise-n grabă
De a nu privi în ochi,
Nu explică şi nu-ntreabă,
Nu descântă de deochi.

Mâna-mi tremur-a osândă,
Cad grămadă în genunchi;
Mă simt rană sângerândă,
Rădăcină fără trunchi.

Ai scris "Te-am iubit, dar poate
nu e timpul nostru-acum."
Ce visări asasinate,
Vâlvătaie fără fum!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentă în inima mea

Iubitul meu, în spuma de cascadă,
În braţe tu mă ţii,
Sărutul iubirii din nou ne-atinge gura,
Iar apa vie de izvor ne-adapă setea
De dragostea de care şi dincolo de moarte
O să îmi fie dor.

Privesc la tine pe furiş,
Şi ochii ţi-i confund cu cerul,
Iar râsul sănătos, la glume spuse,
Ce în cascade îl reverşi,
Trimite în vârf de munte
Bucuria iubirii, cu ecoul.

Ne umple dragostea trupul de plăcere,
Ne umple muntele pieptul de aer şi nesaţ,
Ne spală roua ierbii şi frunzele pădurii
Picioarele desculţe şi păcatele
De care suntem atât de vinovaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (10 august 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie-mi spui de iubire?

Iubirea mea-i o carte pe care o citesc
Ce mă amuză tare atunci când o privesc.
Ea strigă şi şopteşte, vuieşte şi-apoi cântă
Mă ia de pe pământ şi către cer se avântă.
Ea e un vrăjitor, un zmeu ce scoate fum
Şi-acele artificii ce numele-mi compun.
Iubirea e ca saltul făcut de un gigant
E înaltă ca un munte şi-adâncă ca un neant
Năvalnică ca marea şi calmă ca un ceai
Ea este geografia pe care o citeai.
Iubirea străluceşte ca focul care arde
Ca flacăra nestinsă când e furtună-n noapte.
Este a mea s-o dau şi-a ta ca s-o păstrezi
Uşoară ca un zâmbet şi-adâncă de n-o vezi.
Pentru profani iubirea se-aseamănă cu zborul,
Cu o friptură bună ce-ncântă privitorul
C-un ambalaj de plastic cu stele luminoase
Cu-ajunul de Crăciun şi cu maşini frumoase.
Iubirea mea-i ca drumul bătătorit de boi
Te lasă ca să pleci, dar vrea să vii-napoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Jennifer Watson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frontul inzibil

Iubirea noastră-i ca un front de luptă,
nu ştim dacă ne vom întoarce vii,
deşi drapelul are pânza ruptă,
îl vom purta la piept pân-om muri.

Din părţi opuse zboară-ntr-una bombe
ce explodează-n flăcări peste tot
şi din tranşee, ca din catacombe,
soldaţii disperării fac ce pot.

Dar, ce ciudat, e-o luptă a tăcerii,
decorul incendiar e-adânc în noi,
şi, fără zgomot, gloanţele durerii
cu-atât mai rău lovesc în amândoi.

De sub pământ, din adăpost de lemne,
nici telefonul nu mai sună-acum,
se dau comenzi de-acţiune doar prin semne
care dispar în pâcla grea de fum.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai dus chipul meu

pe unde ai luat cartea cu poezii
a fost ceva efemer, un fum
de ţigară pătrund în gând
şi rămân în veci. te-ai dus
cărându-mi portretul făcut
într-un banal tricou boţit evident
sunt o creangă care zgândăreşte
inima ce nu poartă dragostea

purtai chipul meu în memorie
ţi-ai dat seama că poeziile
te-au împins în vis iubindu-mă
şi ursita începea să ne dezbine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti floarea dulce-a macilor din vise

Esti floarea dulce-a macilor din şoapte,
Ascunsă în adâncuri de suflete rebele,
Când bate ceasu-a dor de buze coapte
Şi inima aleargă prin pulberea de stele.

Se înroşeşte zarea topindu-se-n petale,
Privirea zâmbitoare pică-n sărut de foc
Şi dansul... ca o vrajă... de tinere vestale
Aprinde vâlvătaia de patimi... şi noroc.

Cuvinte dezgolite... par mlădieri divine,
Dobândă pentru suflet în firele de fum,
Chemări demenţiale spre clipele puţine,
Iubirea ca o haină... căzută peste drum.

Eşti floarea dulce-a macilor... din vise,
Îngheţul şi dezgheţul trăirilor trupeşti,
Când fulgeră cu fluturi la ore indecise
Şi te-nfăşor iubito... în magice poveşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce să n-am şi eu, puţin noroc
În lumea asta plină de păcat
Şi parcă timpul stă pe loc,
De noapte legănat

De ce să n-am şi eu, în viaţă rost
Când inocenţii falnic risipesc,
Pierdut mă simt, minţit am fost
Şi totuşi, mai plătesc!

Sau ofilit salcâmi şi lilieci
Mi-e dor să simt al lor parfum
S-alerg nebun, să uit pe veci
De al iubirii fum

Să nu am bani, nici dorul omenesc,
Mi-aş face casă în sălbatic loc
În flori de mai să-mi odihnesc
Sfârşitul meu noroc

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Băiatu (21 martie 1987)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibrato

oho m-am îndrăgostit mâinile mele se rostogolesc prin lavă şi dolomit
palmele îmi cresc/ arbori de ape de lună/ până ating cerul sculptat sau a lumii cunună
sarea mărilor se scurge ca un şarpe imperial
de pe trupurile noastre într-un vibrato imaterial

se lasă seara cu arici şi meduze calcinate
sufletele noastre respiră sub ape aspre decolorate
oase de fum/ secundele curg în tăceri de alabastru
dragostea a atins carul mic cu un singur ochi măiastru

timpanul din stern sună oranj a lumină
voi mai vedea aburii pădurii suflete nins de verbină?
dragostea se preface într-un condor în zbor peste caraiman
oho m-am îndrăgostit lumile mele au ajuns la liman

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul de rămas bun

Iubitelor, vă las acum.
Adio-ţi zic deci, Nicoleta,
adio Nuţi, Muţi, Geta,
căci viaţa asta-i doar un fum.

Adio ţie, Minodora,
un trai deplin şi fericit
cum altă dată ne-am dorit
nu ne-a fost dat amândurora.

Căci tu fiind de felul tău
muiere pururi fără saţ,
ţi-au trebuit atâţi bărbaţi
câte femei am avut eu.

Şi iarăşi, încă zic adio
elevei mele Artemisa,
cu carnea tare cum e tisa.
Pe unde este, Domnul ţie-o.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ursachi (12 decembrie 1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!