Citate despre ninsoare și noapte, pagina 9
Textele de mai jos conțin referiri la ninsoare și noapte, dar cu o relevanță mică.
Calea lactee
Din albe lacuri de demult pornit,
Un zbor străvechi de lebede astrale
Pe luciul cerurilor boreale
Odinioară s-a odihnit.
Fiorul zborului străbate încă
Înmărmurita liniște adâncă
Din care ochiul noastru soarbe
Surâsul alb al nopții oarbe,
Deasupra sufletelor noastre-aprins,
O, nimb răcoritor pe suflet nins!
Fior al zborului de-odinioară,
Sărut curat pe fruntea noastră cerne!
Pe frunte albe sărutări coboară,
Fior senin al penelor eterne!
Scară cu trepte albe, prinse-n cuie
De-argint, pe care visul nostru suie!
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Philippide din Aur sterp (1922)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulturul
Venind de departe cu zborul întins
S-oprise deasupra Ceahlăului nins,
Ș-apoi din rotiri tot mai strâmte-n cuprins
Căzu, ca să prindă vro pradă,
Cum uneori parcă vezi fulgerul stins
Pe când nici nu-ncepe să cadă.
Eu nu știu, fui vesel ori trist în acel
Ocol ce-l făcui împreună cu el,
Că-ntâi îmi păruse că-i vis și mă-nșel
Dar bine venitu-mi-a-n minte
Vulturul văzut în rotire la fel
Cu ani de viață nainte.
Un pisc singuratic al muntelui plin
De colțuri de stâncă, cu zborul său lin
Acela-l rotea prin văzduhul senin
În sute de cercuri egale,
Și-n fiece zi și tot timpul vecin
Umbririlor nopții din vale.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea dorințelor
șterg praful așezat pe vechiul vis
privesc clepsidra cu două emisfere
noapte și zi se scurg prin scris
muza a venit daruri să-mi ofere.
slove optimiste se scurg din condei
tăcerea-i o durere și de ea fug
ninsoarea dragostei se-așterne pe idei
pornesc spre stele ca un transfug.
privesc în pieptul cerului albastru
stele îmi povestesc despre revelion
ele mă recunosc ca pe un astru
timpul meu străluce ca un medalion.
alung din inimă suspinul dezastru
punctez o dorință dintr-un milion.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi beau ultima umbră
Îmi beau ultima umbră, cum toate s-au dus
două drumuri, doi spini, două nopți, trei tăceri
două zile de azi peste ziua de ieri
și o roată scrâșnind la apus.
Râd cu hohot. Sunt liber! Ce viscol, ce ger
e-n paharele noastre, ce îngeri și cai
ropotesc peste coastele mele și vai!
ninge năprasnic de ieri...
Nu mai vreau să te știu, e târziu și oricum
îmi e bine așa, e înalt și pustiu
Îmi e-n golul de tine prea mult și prea viu
Îmi e-n golul de tine precum...
Poate mâine, sau nu, poate azi voi uita
să te vreau, să te scriu, să nimic, să rânjesc
într-un lup ostenit să-nțeleg că trăiesc
Ce prostii mai gândesc! Hai, mai bea!
Îmi beau umbra din zile. Și totuși tot nu
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub talpa ta
Sub talpa goală te-aș păstra, să-mi mângâi pașii pe ninsoare,
Când nopțile cu greu le car pe umbra mea rătăcitoare.
Nu mă lăsa să sângerez, călcând pe cioburi de iubire,
Cât eu îți sunt un univers, cât eu îți sunt nemărginire.
În palma ta mă scriu poem, să mă recite trandafirii
Și versul meu de început, ca noaptea când se-nchină mirii,
Pe inelar să-l înfășori, ca legământ de netrădare,
Să cânte albul peste noi, când ninge abuziv și doare.
Ne troienesc pe umeri zori cu întrebări chinuitoare
Dar, nu-s răspunsuri pentru noi, cum nu e valul pentru mare
Decât un efemer oftat, pe-aceeași cale de tăcere,
Ce-și lasă lacrima pe mal și în albastra spumă piere.
Sub talpa ta de m-ai avea, mi-aș face iglu pentru-o viață
Chiar dacă mângâiera ta, cu-atâta iarnă mă îngheață...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsori de noapte
în mănăstirea vremii nezidită
de nefiind ți-s ochii veci, fecioară,
de hram în stih cu taină ce-mi coboară
născută dintr-un vis de stea cumplită.
și ou de clipă se înșiră-n sfoară
având esența-n liniști învelită;
la demiurg eternitate-n sită
e-n pasăre ce-n ultim cântec zboară...
iubirea ta-mi aleargă prin aortă,
lumină-n sânge mi se face mult
la tine-n cețuri a senin exult,
pe gând corăbii șoapte-n miez transportă.
și mai era și-o noapte ninsă foarte
de o trezie către vămi de moarte...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge iar a dor de Țară
Ninge iarăși peste Țară,
Cu fulgi dalbi, căzând ușor,
Și-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.
Ninge cu-amintiri de șoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viața curge în aval.
Ninge iarăși peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam și-acum un an.
Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Țară,
Dar eu, mamă, sunt departe...
[...] Citește tot
poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făt-Frumos
Unde-a plecat, călare, Făt-Frumos,
De nu se mai zărește nicăierea,
Oricât și-ar pune soarele puterea,
Oricât s-ar pogorî luna de jos?
Munții pustii, cu piscurile cată
Mâhniți, din cer, în valea de granit,
Ca să-l mai vadă, cel puțin o dată,
Viu dacă-i viu, sau mort de-o fi murit.
Cântecul lui, de care țara toată
Era învăluită ca-ntr-un vis,
De sta și ochiul șoimilor închis
În ascultare, s-a oprit deodată.
S-a rupt din codri, s-a pierdut din șes
Și, goală ca de suflet, tristă, țara
Nu mai găsește parecă-nțeles.
De ce e ziuă și se lasă seara.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele în bejenie
Într-o toamnă aurie,
Frunzele din pomi căzute
Au plecat în bejenie
Pe cărările de munte.
Vântul rece și turbat
Le-a rostogolit în vale.
Unele-au ajuns în sat,
Multe-au rătăcit pe cale.
Altele-ajunse-n câmpie
S-au așternut pe ogor.
I-au dat culoare arămie,
Formând un frumos covor.
Pe fruzele adunate
În tufiș de mărăcine,
Se poate ascunde-n noapte,
Iepurașul, de jivine.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai
Se scutură florile
De mai, de salcâm, de soc,
Și-n părul meu primele
Fire albe-și găsesc loc.
Cărunțesc privirile,
De mai tânăr încă sunt,
Prevestesc ninsorile
Care vin cu pas mărunt,
Ca după curți, porțile,
Ca după nopți, zorile,
Ca după vieți, morțile,
Ca după mai... verile.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri de lumină
Ninge! Îngeri de lumină,
Peste lume se coboară.
Ninge dragoste și tihnă
Și iubirea ne-nconjoară.
Ard gutui la gura sobei,
Focu-n noi vulcan țâșnește
Și tăcerea-ngenunchează, iar, smerit,
Pe pânza robei,
Cât zăpada se înalță
Și la tâmple reci va crește.
Pânză albă de ninsoare, vântul șuieră-n cotloane...
Biciuiți de necuvinte,
Din a timpului licoare,
Sorbim viața... Țurțuri stranii,
Se aprind ca o făclie...
Taină-s nopțile la țară,
În uitata Românie.
Ca un clinchet se aude
Lanțul... Cumpăna fântânii
A zărit printre troiene
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oceanul
în ape reci stânci împădurite
stârvuri de corăbii
pânze sfâșiate
munți de valuri spală
căutate țărmuri
fecioria neînfricată a pădurilor de azbest
prima respirație nopți de nepătruns
zări sunt ninse
zodii necitite cerul se desparte
cântec de cocoși
nuditatea îmbracă raiul din Pacific
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marș funebru
Ningea bogat, si trist ningea, era tarziu
Cand m-a oprit, in drum, la geam clavirul;
Si-am plans la geam, si m-a cuprins delirul-
Amar, prin noapte vantul fluiera pustiu.
Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o bruna despletita
Canta purtand o mantie cernita,
Si trist canta, gemand, intre faclii.
Lugubrul mars al lui Chopin
Il repeta cu nebunie...
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vantul fluiera ca tipatul din tren.
Apoi, veni si-o blonda in salon...
Si-aproape goala prinse, adormita,
De pe clavir, o scripca innegrita-
Si urmari, pierduta, marsul monoton.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăveri sub troiene
Ninge iar în Postul mare
Pe icoane și-n altar,
Ninge ca din întâmplare
Cu albastru glaciar.
Și de m-or chema asceții
Să adăst în ruga lor,
Voi picta pe toți pereții
Ce-mi lipsește din décor:
Nuferi răstigniți pe ape
În tăceri, visând naiv,
Din zăpezi să se adape
Și din ape rogvaiv.
Maci cerșind încă o noapte,
Sângerând de rugăminți
Cu lăstarii lor de lapte,
Așteptând în lan cuminți.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge flămând...
E noapte și ninge
și-mi caut liniștea în ceaiul de soc
mai cred că-n orice-mbrățișare poți spune și nespusul
dacă-ntr-o zi, bucăți din mine se vor lipi la loc?
nu cred că mai pot, așa trăi
privind mereu spre ușă
nici timp nu mai am să mă nasc
inimile au și timpan și mănușă
pot să mai cred în a doua venire a ta?
ninge flămând și mă-nclin
palmelor ce-mi sângerează
trece-mi peste coaste un fir de mătase!
e prea multă beznă în noaptea îmbrăcată în in...
dar tot te aștept... așa
încorsetată de gânduri, în rochia mea albă...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Poeme de duminica (22 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am fost în visul ce de-un timp încoace
ni se plimba prin gând de colo, colo,
dar mi-ai văzut privirile sărace
și ai plecat... și m-ai lăsat acolo,
și-acuma am rămas doar eu și corbii
ce ciugulesc din resturi de iubire,
am bâjbâit cu mâinile... ca orbii,
dar n-am mai dat de buza ta subțire,
credeam ca-i rătăcit, se mai întâmplă,
orbecăind spre-a te putea atinge,
un gând încins mi s-a înfipt în tâmplă
și brusc... am înțeles de ce nu ninge,
știai că-mi strâng speranțele în turme
să te-nconjor cu tot ce-i bun în mine
și-atunci te-ai hotărât să nu lași urme,
să nu mai pot răzbi cumva spre tine,
[...] Citește tot
poezie de Sorin Dumitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noapte de toamnă
Murmur lung de streșini, risipite șoapte
Cresc de pretutindeni și se pierd în noapte.
Rareori prin storuri o lumină scapă
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă
Și-mi trimite-n față raza ei răsfrântă...
Ploaia bate-n geamuri, streșinile cântă.
Dar treptat, cu larmă potolită scade
Cântecul acestui tremur de cascade.
Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,
Ploaia peste case pică tot mai rar
Și-n grămezi de neguri apele se strâng...
Lumea-ntreagă doarme, streșinile plâng.
Până când o rază de argint în zare,
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
Lin desface umbra și de crengi anină
Scânteieri albastre, boabe de lumină.
Iar acum din taina cerului deschis,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara e a doua viață
Picturi albastre, rosii, albe,
Revarsa apele din calimari,
Idila - mi canta cu frunze suave,
Melodioase voci suie in zari.
A cer deschis vibreaza totul-
Vazduhul, soarele, pamintul,
Aura omului asculta bolta,
Razele inimii impodobesc cuvantul.
Abolice, din ploi, raceli usoare-
Eratele cu trepte fulminante,
Aduc, in picaturi, muguri in floare,
Dar ploua cu mult dor inca o noapte.
O fi in primavara alta constiinta,
Una, de veghe, atotcuprinzatoare,
A nins si- a rasarit noua saminta
Volubila, ca si aceasta primavara.
Iar eu imi duc in gand senzatii,
Asijderi ploii, picur, de -asteptari,
Tace si pasarea, in canturi si ovatii,
Acorduri gingase vestesc mii de mirari...
acrostih de Lilia Manole (19 martie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturne
Câte minciuni mi-ai spus iubito
și eu am stat să ți le-ascult,
o noapte totuși am vrăjit-o,
o noapte lungă cu parfum.
Și ne-am trezit și flori de rouă
sunt ofilite de atunci,
iubita mea și-acum ne plouă
și-mi spune toamna mea minciuni.
Se uită crângul prin ferestre,
mă vede singur și pătruns
și luna încă mai privește
tăcerile care m-au uns.
Și plouă, ninge și e soare
și eu iubito nu-nfloresc,
se plimbă vremea mea pe vale
și eu iubito te iubesc.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Horoscop nocturn
noaptea mea are stelele prinse în păr
mă răsfață doar cu șoapte de iubire
mă ninge cu speranțe din petale de măr
lumini angelice îmi streacoară-n privire.
noaptea mea mă ține de tine aproape
iubitul meu cu dulce mângâiere
noi deținem timpul vestit în horoscoape
ne-a oferit extazul cu mândre maniere.
suntem doi actori cuprinși de nostalgie
un film de iubire am creat amândoi
țînându-ne de mână alergăm prin magie
sărind peste obstacole, furtuni și ploi.
am aprins o stea în constelația iubirii
noi suntem pentru veșnicie mirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ninsoare și noapte, adresa este: