Citate despre noapte și pace, pagina 9
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și pace, dar cu o relevanță mică.
Roata
Sufletul meu este tot mai bolnav
Și n-am ce medicament să-i mai dau
Trupul meu este al viciului sclav
Dis-de-dimineață-mi zice să stau
Toată ziua și să nu fac nimic
Să mă chircesc în pat să mă fac mic
Și ștreangul să mi-l pun în tăcere
Pe gât așa să scap de durere
Pe piept să îmi scrijelesc cu lacrimi
Ale vieții ultimele patimi
Chiorăitul mațelor flămânde
Să-l plimb pe picioarele-mi plăpânde
Sufletul să plece nestingherit
De virusul corpului obosit
Am încercat să-l eutanasiez
Doar că-s nemuritor și am un miez
Care tot crește orice i-aș face
După noaptea în care îl arunc
El din nou se trezește în pace
Privește lumea cu ochii de prunc
[...] Citește tot
poezie de Sorin Lupu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
au evadat griji
frici nevoi
din spasmul nopții
zilele se zbat în gânduri negre
lumina se destramă
bunul simț
se ascunde
te sugrumă obsesii
galantarul este gol
pe cerul încărcat
stelele ard agramat
noblețea este
la trecut
repetenții în cer și pe pământ
sfinții în redingote
semnează tratate de pace
cu necuratul
noi mai respirăm?
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna pace
Viața noastră e viața spumei
Și totuși, de-ar seca din fundu-i marea,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.
Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel și moartea e uitarea vieții
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.
Da, e-o dorință mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos, născător de lume.
Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.
Astfel tot trec, ca și un roi ce trece,
Și-n a lor fugă fierb și se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1882)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța în 2019...
Azi pune-ți sufletul în pace.
Sunt oameni strălucitori.
Încercarea de a te transforma
Pentru un moment în lumină,
Te va face să vezi stelele mii...
Astăzi este ultima zi a anului,
Asta aduce mereu magie.
Fie că a fost bine sau rău,
Nu ne putem apține.
S-a terminat.
La noapte începe cu multă speranță 2019...
La mulți ani și un an nou cu sănătate!
poezie de Eugenia Calancea (31 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire furată...
Iubirea furată,
Cu minte de fată,
Lasă-mi pacea și onoarea
Ce în urmă mi-au rămas,
Zbuciumul îmi prinde firea,
Fără să-i mai dau răgaz
Liniștii de altădată.
Am fost doi copii ai lumii,
Rătăciți fără de lege,
În basmul nopții înstelate,
Karmic poate destinată.
Nu știam prețul minunii,
Dulce, amar de timp furată,
Sfintei nopți de vis fugar.
Icoane sfinte îi voi pune
Pe-al bisericii altar,
Iubire cu-aripi plăpânde,
Pe un drum fără hotar.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (27 aprilie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară moldavă
Sară lină și domoală...
Norii duc lumină'n poală.
Peste lan, a prins să curgă
Apa veacurilor murgă.
Boii, bând, răsfrâng în iazuri
Truda grea de pe grumazuri.
Și-i atâta necuprins...
Numai zare, numai brâe,
Parcă Dumnezeu a'ntins
Plutitoarea lui tămâie.
Sub lumina ca o veghe,
Țara s'a culcat pe zeghe.
Peste anii ei cei mulți,
Ca o turmă fără număr,
Au trecut români desculți
Robi cu soarele pe umăr.
Svon adânc, ecou rotat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din Însemnări ieșene", Anul II, vol. IV, nr. 17-18, 15 septembrie 1937, p. 237-238
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu luna
Într-o noapte,
am stat de vorbă cu luna.
I-am spus că ea strălucește
doar pe cer întunecat.
În final am întrebat,
unde se pitește ziua.
Am crezut că nu-mi răspunde.
Nu-mi spune unde se-ascunde.
- De ascuns, eu nu m-ascund.
Soarele îmi este frate.
Ziua el este la rând
ca să lumineze toate.
Împreună dăm lumină,
semănăm pacea divină,
pe pământ facem grădină.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte fără de păcat
Bat clopote a viață, Până în largul zării,
În miezul nopții albe și fără de păcat,
Suflarea cântă-n cor, minunea învierii,
Pe Domnul nostru, ce moartea a călcat.
E vremea biruinței cu aripi necuprinse,
Când îngerii coboară, aicea pe pământ,
Purtând în zbor solie și candele aprinse,
Vestind cu bucurie al Domnului Cuvânt.
Un tainic gând unește divin și omenire
Prin pace nesfârșită și licăr de speranță,
Plutește-n univers noi raze de iubire,
Iar sufletul e liber și plin de cutezanță.
La ceruri se ridică priviri ce n-au durere,
Slăvindu-l ne-ncetat pe Dumnezeu Iisus,
Cel care a pătimit ca omul să mai spere,
Ferindu-l de pieire, de-un iminent apus.
În miezul nopții albe, cea fără de păcat,
Iisuse Blând, acuma smeriți îți mulțumim,
Tu să ne ierți, Mărite, că singur te-am lăsat
Și calea Ta-n dreptate mereu o rătăcim.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta
Te-am așteptat cu sufletul
Și-n seara asta...
E sărbătoare pentru toată lumea.
O bocăncută am lăsat la ușă
Și-n gând eu te-am chemat în casă.
Aș vrea în bocăncută... câteva...
Și sănătate și liniște și pace,
Un gram de dragoste și-un vis...
Să nu duc lipsă de nimic.
Sau aripi mi-aș dori... să zbor...
Să las în urma dorul greu...
Nu vrei să fii tu "Moșul" meu?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când strigi, doar îngerii te-aud...
Te-ai risipit ca păpădia, cu aripi amputate-n vânt
Pe portativele tăcerii nevinovate din cuvânt.
Și nimeni n-a-nțeles, că-n tine, doinesc viorile de dor
Și totuși n-ai cerut nici milă și n-ai cerut nici ajutor.
Și de-ai strigat la veri pierdute, albastru cer nu ți-a răspuns-
Era prea-ntunecatră noaptea, la nici o stea nu ai ajuns.
Ți-ai construit castel din lacrimi și întrebări te-au troienit,
Să îți deszăpezească viața, nicio iubire n-a venit.
Mai înflorea câte-o speranță în florile de busuioc,
Da ursitoarele venit-au cu daruri fără de noroc.
Și câtă frumusețe zace în ochii verzi, ca de smarald,
Și câtă liniște și pace în glas de mamă-atât de cald!
Doar nopțile, surori de cruce te-au învelit în vise dulci,
Pe pat de iarbă verde, gândul, să-l odihnești și să îl culci.
Clepsidrele-și vedeau de treabă, furând secundele pe rând,
Surde și oarbe la durerea, pe-un țărm de mare, implorând.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vești târzii
Îmi lovește vântu-n geamuri,
Cu un zgomot sec și dur,
Învârtindu-se prin ramuri,
Prin copacii din-mprejur.
Vrea să-mi spună despre tine,
Cum că de departe-mi vii,
Să te-aștept cum se cuvine,
Ca-mi aduci doar bucurii.
Numai că-i... târziu acum...
Așteptând ani în neștire,
Îmi ajungi când scriu postum,
În romanul scris "IUBIRE"!
Te-așteptasem viața toată,
La fereastră pe furiș,
Cu privirea-nrourată,
Să-ți văd pașii pe prundiș!
A trecut atâta vreme...
Nopți și zile de-așteptare...
Fără nimeni să mă cheme,
Dintr-a vieții resemnare!
[...] Citește tot
poezie de Anna-Nora Rotaru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta carte
Sfânta Carte, Cartea legii
De tine n-o depărta
Caută tu zi și noaptea
Să faci ce e scris în ea.
De Domnul e insuflată
Și ea este de folos
Să învețe și să-ndrepte
Omul ce e păcătos.
Nu te îngrozi pe cale
Când Domnul e însoțitor
Căci în toate ce vei face
Vei ieșii biruitor.
Slovele ce-s scrise-n Carte
Abat ochii de la rău
Ele dau înțelepciune
Sunt Cuvânt din Dumnezeu.
Martoră-i cartea aceasta
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomii...
(Vouă vi se întâmplă așa ceva?... mie de multe ori și atunci scriu)
În noaptea asta nu pot să dorm
Am ochii cu cearcăne pline de dor
Refugiul îl caut într-o haină ce-o port
O pijama stropită cu rouă de flori.
Mă frământ în pat, pe o parte și alta
Parcă un cui mi se-nvârte în coaste
Chem îngerii nopții să m-adoarmă în pace,
Mi-e milă de mine, știu... ție nu-ți pasă!
***
E trecut de miezul nopții
Firele albe colorează iubirea,
Oare să fie simplă coincidență
Că afară plouă și eu văd lumina?
***
Îmi tremură corpul de obosită ce sunt
Mā frământ ca un ghem de ațe înșirate
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hod Putt
Zac aici aproape de cripta
Bătrânului Bill Piersol,
Care a devenit bogat făcând negoț cu Indienii și care
Mai târziu a profitat de Legea Falimentului
Și datorită ei a devenit mai bogat ca niciodată.
Eu, săturându-mă de trudă și de sărăcie
Și văzând în ce fel a crescut averea Bătrânului Bill și a altora,
Am tâlhărit un călător într-o Noapte lângă Lăstarișul lui Proctor,
Ucigându-l din greșeală în cursul întâmplării.
Pentru fapta mea am fost judecat și spânzurat,
Ăsta a fost felul meu de a da faliment.
Acum, noi cei care am abordat cu viziuni diferite legea falimentului,
Dormim alături în pace.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva la malul apei
urmele pașilor Lui răsar luminând tăria nopții
e noaptea inimii ce-și doarme somnul
e noaptea cugetului ce-și toarnă falsa împăcare
e noaptea sufletului însingurat și alungat
ziua, lumea e pustie, arsă de soarele chemărilor
dar noaptea, urmele pașilor Lui devin solare
încălzind lumea cu iubirea Lui
limpezind ceruri și cugete și suflete
undeva la malul apei, umbra mea se curăță de tină
sufletul meu însetat își ostoieste arșița
inima mea împăcată se cuibărește în pacea nopții
iar cugetul meu se îmbrăca în lumină
în Grădina Ghetsimani fântânile au secat de lacrimi
Iordanul spăla picioarele cerului
cerul își caută lumina
iar lumina așteaptă o nouă întrupare
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace
Nopți și câte zile
Până la scadență
Măsurate-n mile:
Milă, Excelență!
Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!
Și-om pleca cu toții
În ținutu-acela
Fiii și nepoții
Ne-or găti nacela;
Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Augustus Hill: Deci, ce am învățat? Care e lecția pentru astăzi? Pentru toate acele zile nesfârșite și nopți fără liniște în Oz? Că moralitatea este trecătoare? Că virtutea nu poate exista in absența violenței? Că a fi cinstit este un defect? Că a dărui și a primi iubire ne înjosește și în același timp ne înnobilează? Că Dumnezeu sau Allah sau Iehova are răspunsuri pentru întrebările pe care nu avem curajul să le punem? Povestea e simplă: un om trăiește în închisoare și moare. Cum moare? Asta e ușor. "Cine-le" și "de ce-ul" reprezintă partea complexă. Partea umană. Singura care merită să fie cunoscută... Pace.
replici din filmul serial Oz Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere!
Trecut - au anii unul după altul,
Și acum au venit cu toții înapoi,
Să fie prezenți unul lângă altul,
Pe timp de pace sau de război...
Trecutul ne arată ce și cum am trăit;
Fapte, vorbe, clipe, toate - s situații.
Amintirile frumoase s - au descoperit,
Prin momente, trăiri, toate - s senzații.
Spre viitor se îndreaptă mereu speranța.
Ea este cea care ne luminează calea...
Sperăm ca acest drum, denumit viața,
Să fie limpede și ușor precum valea...
Această strofă este despre prezent.
Iată - ne ajunși în noaptea dintre ani!
Profitați din plin de acest moment.
Vă doresc un sincer LA MULȚI ANI!!!
poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda
Fără zgomot, sub oglinda apei calme si profunde,
Lebăda cu-ale ei labe late-alunecă pe unde.
Puful alb crescut pe cele două coaste amintește
De zăpada ce la soare, primăvara, se topește,
Dar, tot ca neaua mată, în briză fremătând,
Aripa-i pare-o pânză de barcă-abia mergând.
Frumosu-i gât se-nalță și trestia o-ntrece,
Plonjează ori se lasă lungit pe unda rece;
Cu grație-și curbează profilul de acantă,
Pitindu-și ciocul negru sub gușa-i impozantă
Aci caută umbra și pacea de sub pini
Lăsând în urmă lunca scăldată în lumini
Și-având aspectul unei podoabe capilare
Ea merge și tardivă și obosită pare;
Grota-n care poetul plonjează-n sine-ardent
Si izvorul ce plânge pe veci un zeu absent
Îi plac; le dă târcoale; o frunză de răchită
I-atinge-ușor un umăr, căzând îngălbenită;
Aici spre larg plutește și, lăsând codru-obscur,
Ia-n stăpânire partea superbă de azur
[...] Citește tot
poezie clasică de Sully Prudhomme
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, spaniolă, catalană și germană.
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și pace, adresa este: