Primăverii
O, tu, cea mai frumoasa dintre zane,
Cu tot alaiul tau de bucurii,
Toti te-asteptam cu-atata dor sa vii:
Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine!
Si ce-mi aduci tu, care pe campii
Pui flori, si cerului dai zari senine,
Si cantec lucitor, si unde line
Izvorului, ce daruri tu-mi imbii?
Ce vis cerca-va de isnov s-alinte
Un suflet amagit de-atatea ori?
O, dac-as sti ca visul iarasi minte!...
Atuncea poate-as ramanea cuminte
Si m-as uita cu ochi nepasatori
La iarba care creste pe morminte...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a-nnoptat...
S-a-nnoptat încet cu-ncetul,
Luna vraja și-o îmbie,
Singur-singurel poetul
Bate ulița pustie.
La perdelele închise
Mai aruncă o privire,
Unde dorm atîtea vise,
Fermecate, de iubire.
Aiurit, apoi rămîne
Și cu ochii duși în lună:
Cîntecul cel nou, de mîne,
Tot mai clar în minte-i sună...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la ferești,
Tu, suflet plin de griji și de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i povești...
El povestește despre moarte foi
Pe care le gonește ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morți, și ți le aruncă-n geam.
El stinge crini, și roze, și zambile,
El frânge ramuri,
Și plânge, și se tânguiește zile
întregi și nopti întregi, necontenit.
Acuma stins și parcă ostenit
Abia suspină,
Ca plânsul violinei în surdină,
Apoi își schimbă fără veste tonul
Și uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Și suieră, și fluieră, și vuie,
Și vâjâie, și hohotă, și geme
[...] Citește tot
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribeagul
E noapte; la micuta casa
Fereastra licare-n lumina...
Vezi fete vesele la masa:
Ei povestesc glumind si-nchina.
Tu, singur, te strecori prin ceata
Si-arunci privirea cu sfiala:
Te-apuca dor de-o alta viata,
De liniste patriarhala...
În vis, te-apropii de fereastra,
Si numa-n vis le tulburi pragul:
"Primiti, primiti la vatra voastra
Sa hodineasca si pribeagul..."
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet modern
Se-ntinde fără de hotar câmpia
În visul liniștii de-amiaz furată...
Doar, ca o liră-n aer spânzurată,
Sus, cântă, nevăzută, ciocârlia.
Dar ce nor alb departe-n drum s-arată?
Tot vine, crește, parcă vijelia
I-ar da avânt și i-ar spori tăria
Cum trece vâjâind ca o săgeată!
Săltând în fuga roților pripite,
Ca și un monstru cu-aripi înmiite,
Căruța Modei piere la răspânte...
A izbutit doar câteva clipite
Măreața pace-a firii s-o-nspăimânte...
Sus, ciocârlia n-a-ncetat să cânte.
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzlețe
I
De ce sunt trist, mă-ntrebi? O, iartă, iartă!
Nu pot să-ți spun... La ce ți-aș spune ție?
De ce să-ntunec dulcea veselie
Din ochii tăi cu jalea mea deșartă?
Tu ești un crin ce crește pe cîmpie
Și poți să stai de strajă-n rai, la poartă.
Pe mine însă un blestem mă poartă
Ca pe o frunză dusă-n vijelie...
De aceea lasă clipele aceste
Să uit ce-a fost și ce va fi o dată,
Si să visăm privind cum înserează
Pînă s-o stinge cea din urma rază,
Pînă ce umbra nopții-ntunecată
Ne-a coperi, cu-ncetul, fără veste...
[...] Citește tot
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi prieteni
S-a stins pe uliți cel din urmă zvon.
Arar un pas răsună monoton
Pe trotuarul luciu și pustiu...
La colț, în umbră, micul vizitiu
Așteaptă un tramvai întârziat:
El și căluțul lui, doi bieți fârtați,
Bătuți de vânt și ploi,
Ce bine se-nțeleg ei amândoi!
Pe după gât el i-a trecut un braț,
Și fruntea și-a-ngropat-o-n coama
Tovarășului credincios și blând...
Iar calul, nemișcat și el de teamă
Să nu-i alunge visul prea curând,
Ciulește doar urechea, când și când,
În liniștea târzie ascultând...
Și ninge peste ei și nu-și dau seama
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
E mult de-atunci
E mult de-atunci
e mult, nepoate,
Și ca prin vis le văd pe toate
Hei! să te miri, să te cutremuri
De câte-au fost nainte vremuri
Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate!
Intrase sabie în țară
Zaveră
ciumă
jaf și pară!
S-au prăpădit ai mei cu toții,
Și tot ce-aveam prădară hoții
Și turcul stăpânea în țară
Cum am scăpat și eu cu zile
Nici aș putea să-ți spun, copile
Pesemne pronia cerească,
Voind ca să mă pedepsească,
Mi-a dăruit pedeapsa-n zile
Că, uite, vremurile-acele
De-au fost amarnice și grele,
[...] Citește tot
poezie clasică de Șt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Șt.O. Iosif despre visare, adresa este: