Am scris, de pildă, la moment dat o poezie care mi se părea ca e foarte tare împotriva regimului. Și îl consult pe Negoițescu, să dau poezia asta la Gazeta Literară? Nu risc nimic? Iar el o citește și zice: " Dar ce ți s-a năzărit? Aici nu e nimic, poate fi publicată direct. Păi cum, e cutare, cutare, cutare... Numai în capul tău este! Textul nu este ceea ce crezi tu că ai pus în text". Ori textul devine la un moment dat independent de autor, de ceea ce a vrut autorul să spună. Textul vorbește singur, cuvintele au o anumită inițiativă a lor. Ele duc cu ele o întreagă moștenire a lor, noi nu ne dăm seama în momentul în care lucrăm cu ele de toată rezonanța pe care o au. Noi le luăm în sensul pe care vrem să îl fixăm atunci și așa îl transcriem, dar pentru un cititor, cuvântul acela poate să aibă o altă rezonanță.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producție TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, poeții care ne-am afirmat în timpul războiului sau imediat după război, și care am cunoscut imediat după aceea o perioadă interzisă, începând după anii 1960 am reapărut cu toții și am reapărut cu volume publicate în edituri. Poezia a ieșit din nou la suprafață. Cultura a putut să se realizeze. Eu, de pildă, nu cunosc poate că voi fi condamnat pentru aceste cuvinte poet de autentică valoare care să nu fi izbutit până la urmă să se afirme ca atare în literatura română...
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producție TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cultura, pentru literatul însetat de valori, nu se mănâncă cu polonicul; ea nu provoacă greață, ea nu-i "ciumurlește" (cunoașteți acest cuvânt ardelenesc?...) decât pe cei care nu au organ pentru cultură. Nu e nimic rușinos în a nu avea organ pentru cultură, cu condiția să nu fii literat. Nici Goethe nu avea conform propriei mărturisiri organ pentru filozofie. De aceea nici nu l-a interesat filozofia. Dar pentru cultură avea organ, și în asta stă o parte din secretul creației sale.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoarea
Văzduh nevârstnic. Stau ș i-ascult
O mută convertire-n lucruri.
Decembrie-mi vestea, demult,
Acest pojar de involucruri
Suflate ca din nări de boi,
Această oarbă constelare
De inocență- peste noi.
Ce liniș te! Pe inelare
Descind logodne. În auz
(mai vechi suna vechile cuvinte?)
țâș neș te, incers, un havuz.
Alcatuire prea fierbinte,
Obrazul nostru plânge, ros
-ca de acizi rotind în pâlcuri-
de-un ger înalt ș I somnoros,
de-un grai virgin ce pune tâlcuri
pe gură, streș ină ș I vreasc.
Ș I-mi vine, parcă, să mă nasc
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am scris nu numai o singură dată că, datorită unui mic de cuvinte, somnul rațiunii (expresie care aparține marelui pictor spaniol Goya) poate fi citit în cheie politică, și aplicat la starea societății românești de astăzi. Această societate pare a ilustra în prezent un regretabil poate chiar fatal, somn al națiunii, care la rândul său, naște monștri. Alegerile din anul trecut indică, prin rezultatele lor, o dovadă îngrijorătoare în acest sens. "Reciclarea" comuniștilor de ieri, precum și a foștilor securiști, care acum ocupă poziții importante în toate domeniile activității social-politice-culturale, este un alt exemplu la fel de alarmant.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursitoarele
Stau nevăzute, și-n graiul păstorilor
murmură cântec de leagăn. Dar când
Patria însăși se naște și-aceasta
întruna se-ntâmplă, și-n taină
ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele?
Miezul e-n fruct, și gustării menit;
sâmburii, însă, țărânii: căci numai
atunci voievod care-și ține
țara și oamenii-n crengi, ridica-se-va
tânărul pom. Tot așa, când vorbim,
carnea cuvintelor noastre-i plăcere,
se mistuie-n gură. Dar cine,
spuneți-mi! zvârle în țarină sâmburii
limbii să crească un grai mai curat,
singurul care, rostit, primenește,
și ține-n rostire poporul?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Zeii bătrâni știu încă să petreacă!
Iubiți colegi purtând același hram!
Sunt patruzeci de ani - o veșnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neștiutori de bici și ham.
Eram frumoși: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - și mai frumoși;
De frumusețe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioși,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aștrilor puternici și geloși,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei și!? Înțelepciunea unei vieți
E s-o trăiești, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveți
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneți
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Augustin Doinaș despre cuvinte, adresa este: