Poemul ca loz câștigător
Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.
Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.
Poemul e un loz care câștigă
mereu. Jucați pe cioară: iată cioara.
Jucați pe mine: iat-o iarnă verde.
Esențiala diferență dintre
aceste lucruri n-are corp: trăiește
ca un abis cu buzele lipite.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul negru
fragment
În Țările de Jos, într-un vechi burg
încins cu holde arse de pelagră,
un grădinar visă într-un amurg
un straniu trandafir cu floare neagră.
Și ani de-a rândul visul lui rămase
deasupra casei, ca un cer închis;
iar păsările, când veneau sfioase,
zburau cu aripi fragede prin vis.
Dar ochii lui și mâinile în friguri
păliră lent sub zări verzui, iar el
mereu se aplecă pe nalte diguri
ținând holbat al apelor inel.
În mări, epave cu catarge moi
dădură rădăcini, în timp ce bradul
de șapte ori se scutură de foi
și zeci de fluvii își schimbară vadul.
Altoiuri albe, muguri sângeroși
în van își împleteau pe rând nuanța.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una e să fi fost liber și nesilit de nimeni un laudator al regimului comunist, beneficiind de toate avantajele ce decurgeau din acest fapt, și cu totul alta să fi fost rezistent la ideologia respectivă, proba acestei rezistențe putând fi citită negru pe alb, și oricând în chiar volumele de versuri tipărite. Aceste volume, tipărite în condițiile acelei vremi, nu sunt dovada fidelității față de acel timp detestabil al Istoriei noastre, ci tocmai expresia opoziției față de el.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la negru, dar cu o relevanță mică.
Terține-n cinstea unui vânt nebun
Era doar vânt. Doar cine-avea curajul
să-i strige-n față adevărul? Iarba
servea în vârf de suliți echipajul.
"Tu nu ești primul care-mi smulge barba."
Era doar vânt. Cutreiera pământul.
Sub tălpi se viscolea în hohot oarba
zgrăbunță risipită, jurământul
cocoarelor, pe care-l spulberase.
Era doar vânt. Și nu-și găsea mormântul.
Îl însoțea, învârtejit în grase,
hilare arătări sporindu-i hora,
un praf gălbui ce năpădea terase.
"Aruncă-mă în ochii tuturora."
Era doar vânt. Și-n zarea bleumarină
un pâlc de nori umfla multicolora
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mistrețul cu colți de argint
Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os și zicea:
- Veniți să vânăm în păduri nepătrunse
mistrețul cu colți de argint, fioros,
ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse
copita și blana și ochiul sticlos...
- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistrețul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roșii, ori iepurii mici...
Dar prințul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuș căprioara cuminte
și linxul ce râde cu ochi sclipitori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș (1945)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zeii bătrâni știu încă să petreacă!
Iubiți colegi purtând același hram!
Sunt patruzeci de ani - o veșnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neștiutori de bici și ham.
Eram frumoși: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - și mai frumoși;
De frumusețe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioși,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aștrilor puternici și geloși,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei și!? Înțelepciunea unei vieți
E s-o trăiești, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveți
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneți
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada printului nesarutat
Pe-un tarm de mare unde bat
talazurile verzi in spume
un tinar print nesarutat
cazu ca din senin la pat
de-o boala fara nume.
La mohoritul capatii
curtenii intrebara:
-Maria-ta, doresti tamii?
Vrei vinul viilor dintii?
Ori sabie de para?
Dar el tacea. Din cind in cind
ca-n somn parea ca geme.
Parada orelor trecind
cu fum si raze, rind pe rind,
calca faimoase steme.
Si dupa ani, un mag viclean,
cu barba lunga tare,
vesti intiiului curtean
ca printul e bolnav de-alean,
iar leacul- sarutare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Augustin Doinaș despre negru, adresa este:
