Într-o noapte în timp ce vuia codrul din creștete, Dumnezeu mă soma c-o nuia moale: rostește-te!
Ștefan Augustin Doinaș în poemul: Urletul limbii la nașterea poetului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urletul limbii la nașterea poetului
într-o noapte în timp ce vuia
codrul din creștete
Dumnezeu mă soma c-o nuia
moale: rostește-te!
mă rosteam însă cum să-mi înalț
slava cu țipete?
nici o scară spre cerul de smalț
nici un scripete
mă rosteam însă vai! ce arbust
gingaș e sîngerul:
cum să-ncapă în trunchiu-i îngust
dracul și îngerul?
mă rosteam și dansau tot mai jos
astrele sprintene
Dumnezeu apăsîndu-mi gelos
burta sub pintene
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mistrețul cu colți de argint
Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os și zicea:
- Veniți să vânăm în păduri nepătrunse
mistrețul cu colți de argint, fioros,
ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse
copita și blana și ochiul sticlos...
- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistrețul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roșii, ori iepurii mici...
Dar prințul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuș căprioara cuminte
și linxul ce râde cu ochi sclipitori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș (1945)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Astazi ne despartim!
Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărțim
cum s-au despărțit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Așa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în gușă mireasmă, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem dușmani.
Între noi, lumea va sta nemișcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la păduri, dar cu o relevanță mică.
Terține-n cinstea unui vânt nebun
Era doar vânt. Doar cine-avea curajul
să-i strige-n față adevărul? Iarba
servea în vârf de suliți echipajul.
"Tu nu ești primul care-mi smulge barba."
Era doar vânt. Cutreiera pământul.
Sub tălpi se viscolea în hohot oarba
zgrăbunță risipită, jurământul
cocoarelor, pe care-l spulberase.
Era doar vânt. Și nu-și găsea mormântul.
Îl însoțea, învârtejit în grase,
hilare arătări sporindu-i hora,
un praf gălbui ce năpădea terase.
"Aruncă-mă în ochii tuturora."
Era doar vânt. Și-n zarea bleumarină
un pâlc de nori umfla multicolora
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Augustin Doinaș despre păduri, adresa este: