Toamna
Toamnă grea, de peste veacul veacului,
Moartea și-a bătut în mine cuiele.
Svârle de pe suflet haina dracului,
Gândurile la văratec suie-le,
Țipă sus, în ceruri, să ne mântuie,
Ploile, netălmăcite șopote
Singur, numai soarele, să bântuie,
Liniște ca după val de clopote.
Murmurând în fumuri de descântece,
Arde-mi toate rănile iubirilor.
Viitorul pune-mi-l în cântece,
Iar trecutul lasă-l mănăstirilor.
Rupe toate sforile cuvântului,
Fă morman din jalnica paragină,
Arde tot și dă cenușa vântului,
Rând cu rând și pagină cu pagină.
Vântul mi-o aduce de pe-o ramură,
Pe deasupra anilor și-a sorților,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul II, Vol. III, Nr. 2, 15 ianuarie 1937, p. 90
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară moldavă
Sară lină și domoală...
Norii duc lumină'n poală.
Peste lan, a prins să curgă
Apa veacurilor murgă.
Boii, bând, răsfrâng în iazuri
Truda grea de pe grumazuri.
Și-i atâta necuprins...
Numai zare, numai brâe,
Parcă Dumnezeu a'ntins
Plutitoarea lui tămâie.
Sub lumina ca o veghe,
Țara s'a culcat pe zeghe.
Peste anii ei cei mulți,
Ca o turmă fără număr,
Au trecut români desculți
Robi cu soarele pe umăr.
Svon adânc, ecou rotat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din Însemnări ieșene", Anul II, vol. IV, nr. 17-18, 15 septembrie 1937, p. 237-238
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basm
Umbra mea, pe unde treci,
Singură cu luna,
Zice plopul cânt de veci,
Basm de totdeauna.
Fă-ne iar tăcuți și mici,
Lângă tâmpla veche
... Dragostele noastre-aici
S'au legat pereche...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul I, nr. 23, 1 decembrie 1936, p. 437-438
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraș, apărea un organ săptămânal Vasluiul, la care colaboram și eu, din umbră, cu niște cronici pișcătoare, sub pseudonimul Ciciricea'. Am redactat, de asemenea, cu alt elev, Valer Mitru, o revistă liliput, Uzinuța cu umor, pe care o tipăream cu mâna noastră la librăria Braunstein...
citat celebru din Ștefan Ciubotărașu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor
Cupidon, ferindu-și nudul,
A trecut pe uliță.
Inima, mi-o poartă, crudul,
Într'un vârf de suliță.
Chipul cui îmi vine'n minte?...
Mâna cui îmi flutură?...
Stau și-aștept, ca mai'nainte
Sub castani, pe butură.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul I, nr. 23, 1 decembrie 1936, p. 436
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit filmul dintotdeauna. M-am format ca actor într-un prestigios teatru de provincie, la Iași, am fost apoi o vreme la Arad și, după 1945, anul în care m-am stabilit la București, în urma stăruitoarelor chemări ale lui Victor Ion Popa, am avut prilejul să urmăresc îndeaproape eforturile pasionaților filmului de a realiza și la noi o producție cinematografică.
Ștefan Ciubotărașu în Gheorghe Tomozei, În vizită la Ștefan Ciobotărașu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea știam eu (dar cine știa?) cum trebuie stat în fața operatorului, eram cam speriat de toate mașinăriile și aparatele pe care le vedeam, dar până la urmă m-am deprins. Am urmărit creșterea, repede sesizabilă, a nivelului de interpretare a actorilor noștri. Mulți dintre tehnicienii cu care am lucrat atunci au devenit cu timpul niște adevărați artiști. Alții au rămas (conștiincioși, utili) simpli tehnicieni. Cam așa se întâmplă și în meseria noastră.
Ștefan Ciubotărașu în Gheorghe Tomozei, În vizită la Ștefan Ciobotărașu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conștiinta că arta noastră trebuie integrată în procesul măreț de transformare a țării, proces din care ea însăși avea să iasă transformată, deschidea în fața noastră o uriașă perspectivă de dezvoltare, impunând însă în același timp și formarea unei responsabilităti de esența nouă. Nu se ridica numai problema rezolvării unui rol, ci și a eficacității regeneratoare asupra conștiinței spectatorilor din sală. Pentru ca să fii la înălțimea unei asemenea misiuni, trebuie să pătrunzi mult mai adânc și mai profund rolul, cu atât mai mult cu cât ceea ce reflecți, se cristalizează și evoluează sub ochii tăi.
Ștefan Ciubotărașu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Ciubotărașu despre timp, adresa este:
