Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ștefan Radu Mușat despre foc

Timpul curge flacără în pieptul fecund al soarelui, flacăra naște următoarea flacără...

în Împrimăvărare
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasiunea este o pasăre de foc ce se hrănește cu sufletul omului.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii sunt seminția stelelor; poate cea mai complicată flacără a lor.

aforism de
Adăugat de Adrian MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Rangul înalt al unei metafore este ca un diamant prin care se vede râul de foc al soarelui.

aforism de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două suflete încleștate în aceeași iubire sunt ca două stele care se izbesc într-o moarte de foc.

aforism de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea este ca o flacără de glorie; când îți străbate sufletul, lumea și timpul sunt altundeva.

în Cafeaua fără ghicitoare
Adăugat de Alina NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glas de veacuri

Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Țara Românească ce-i de-un neam - și este una.

tristih de din Exercițiu de Patriotism - Revista Constelații Diamantine, martie 2018
Adăugat de Gigi MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am plâns până la ruperea timpului de real când m-am îndrăgostit.
Te sorbeam din toate clipele ca pe o cale a mântuirii, născut parcă pentru aceste înălțări trăite în flăcări și sinceritate.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumea zace într-o flacără a deșertăciunii; deși ea ridică numeroase biserici, îi lipsește luciditatea. Dumnezeul pe care oamenii îL caută, nu este în temple: El este existența naturală a tot ce este viu pe pământ. Pământul este la fel de dumnezeiesc și dătător de viață.

aforism de
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bacoviană

Pasărea de foc cu aripi de jar
E stinsă de noapte în vântul stelar.
Mormintele reci sunt cuiburi de flori,
O cruce uscată e stâlp pentru ciori.

Iarba murind înverzește cumva
În piatra crăpată. E cripta cuiva.
Sub ea e pământul, e liber să mori
Să vină iubita cu brațe de flori.

poezie de din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lecția de poezie

Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puțină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă de hârtie.

Dă-i un vis fără hotare și va fi în toate
Floare limpede, stelară, născută din moarte.
Starea ei dumnezeiască este flacără domoală,
Altfel scrisă n-o să fie decât litere de smoală.

Poezia-i omenească - biblică lumină adâncă,
Ea se arată-n nimbu' florii cântec zăvorât în stâncă.
Altfel doar cuvinte moarte unde glasul nu mai e,
Că le-ascultă numai surdul, A d 1 B d C.

poezie de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la foc, dar cu o relevanță mică.

Epitaf (la moartea unui înger)

Sufletul este mereu acolo unde flămânzii luptă
pentru o fărâmă de lumină la răsărit...


La început am fost un vis
la celălalt capăt întunecat al veșniciei,
visul a venit de la celălalt capăt
al luminii.
Lumea a devenit umană și temătoare,
purtând fiorul reîntregit din foc nepământesc pe tâmplele de lut,
și-atunci s-a împlinit
mugurul de viață
prin bunăvoința Celui Preamărit;
Acum am rămas înger prigonit în osânda veșnică,
dar vrednic de ecoul tuturor dorințelor desăvârșite
în bucuria și echilibru lumii.
Aripile mele sfidează renunțarea
în adâncul cerului.
Acolo am semănat cu alb
cea dintâi mireasmă a primăverii

[...] Citește tot

poezie de din Dunărea de jos, nr. 156 - martie 2015. Revista Centrului Cultural Dunărea de Jos (5 ianuarie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Patrie ne este limba...

Când din lanțuri se ridică un popor strigând u n i r e,
Nicio rugă nu-l ajunge invocând dumnezeire.
Și nici ceruri furtunoase nu se dreg cu stele albe,
Cum nici pruncii nu îndură întunericul să-i scalde.

Patrioți împrumutați au venit aici cu vântul;
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Țara Românească ce-i de-un neam - și este una.

Neamul nostru moldovean e un munte nalt și verde,
Care urcă în Ardeal și pe veac de piatră șede.
Trunchiul nostru-i șir de veacuri: și cum neamul să-l desfaci
Când grăim aceeași limbă și strămoșii ne sunt daci?

Nu sunt ape curgătoare sângele de neam să-l spele,
Cum nici graiul sângelui, românismul nu-l va piere.
Oltul, doina întregește în țarina oltenească
Și-i de vatră, de-o sămânță, cu țărâna ardelenească.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...

Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experiențe închise
sau de frica agitațiilor lăuntrice.

Ți le înșir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naște ceva din ce moare
în erupția sângeroasă a luminii.

Îți spun cum crește dependența de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi și zaci
între prăbușire și uitare definitivă de tine însuți.

Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...

Și cu toată tăcerea asta mă clatin din toată

[...] Citește tot

poezie de din Constelații Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În sânul nopții...

Amurgul e mirajul din toate câte sunt,
în umbră ispitit de ape fără fund...

Când amurgul stă să ardă
în țărâna de pe drum,
soarele (să nu să piardă)
își deschise ochi subțire
printre norii arși de scrum.
Mult jăratec umblă-n valuri,
prinzând trestia și lacul,
prinzând florile pe maluri.
Aci, vântu-și face veacul.
S-a trezit și se porni
la un neam de păpădii.
Trecu stins prin somnul ierbii
ca un sfânt răpus în piatră,
și o luă apoi spre sat
să-și găsească loc în vatră.

Prispa este caldă încă,

[...] Citește tot

poezie de din Copilul și Norul (aprilie 2009)
Adăugat de Camelia Sava - MărgeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Un cer numit copilărie

Am aprins o stea pe cerul nopții;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini.
Doar o inimă cu mult trup;

Mă urmează desăvârșit prin guri de lumină
care înghit întunericul.
Aici e pământul cerului, aceștia sunt sâmburi - mi-a spus.
Mă zvârlea dintr-un pântec în alt pântec,
înconjurându-se cu mine...

Am văzut hărnicia omului cum rodește în spicele de grâu ;
pâinea devine mai rumenă în sudoarea
celor care o urmează cu credință.
Are gust de pace și de înțelepciune ;
pâinea ține trează fruntea omului.

M-am ridicat între văz și auz să pot atinge
glasul ciocârliei;
mi-am înălțat fruntea peste ceva ce nu avea sfârșit.

[...] Citește tot

poezie de din Actualitatea Literară (Revista USR, Lugoj - ian 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...

Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.

Ne-am născut să stăm pe aur, dar rămânem tot săraci
Și pământul sângerează, e spinos și plin de maci.
El a fost pământ rotund și era ocean de grâne,
Iar în coarnele de brazi atârnau colaci și pâine.

Ce fântâni erau pe câmp!... Stelele cădeau în ape
Și văpaia se-nchina spicelor de grâne coapte.
De aramă era câmpul, grânele urcau în cer...
E târziu și-i lună plină - o fată vine c-un paner.

Vino cu mine să vezi unde este pâinea – îmi zice -
E între ape; aici e gras pământul. Și dă să se ridice.
Sunt rănită... Ți-aduci aminte grâul cum urca în cer?
Își șterse ochii, dar altele curgeau șiroaie din paner.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de patriotism, revista Boema, mai 2021, nr.147
Adăugat de Alina NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre foc, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info