Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ștefan Radu Mușat despre frică

Rămâne iarna între noi dacă ne e teamă să ne îndrăgostim...

în Reinventează-mă din șoapte la colțul gurii tale - Boema, nr 68 - 2014
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea care adoarme zmeii

Dulci miresme se revarsă din mănunchi de fân cosit,
Colț de lună-n nouri galbeni, pare-se a adormit;
Doar luceafăru' străluce în oglinda unui lac,
Freamătă prin ierburi dese - agitat - un pitpalac...

Ceasuri bat în miez de noapte, adunând răzleții nori.
Într-un nuc din vatra luncii dormitează două ciori;
Noaptea umblă pe tărâmuri după zmei înfricoșați,
Dorm fetițe, dorm băieții printre basme legănați.

poezie de din Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intensitate

răsplătim un necuprins fără regrete
în nopți purificate cu adâncul din noi,
sclipiri de stele în ochii tăi
îndepărtează durerea înstrăinării.

mâinile mi se rotesc în sensul timpului,
căutând cu disperare veșnicia la colțul gurii tale
și întregesc vigoarea jurământului
cu o șoaptă stinsă.

unghiile mi se înfig în carnea ta până la sânge,
de teamă
să nu pierd intensitatea nemuririi.

îmbrățișarea umbrelor noastre -
un iad de patimi
în piepturi despicate.

urcăm și alunecăm
în lumina de la capătul visului,

[...] Citește tot

poezie de din Constelații Diamantine, feb. 2013 (10 ianuarie 2011)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.

Epitaf (la moartea unui înger)

Sufletul este mereu acolo unde flămânzii luptă
pentru o fărâmă de lumină la răsărit...


La început am fost un vis
la celălalt capăt întunecat al veșniciei,
visul a venit de la celălalt capăt
al luminii.
Lumea a devenit umană și temătoare,
purtând fiorul reîntregit din foc nepământesc pe tâmplele de lut,
și-atunci s-a împlinit
mugurul de viață
prin bunăvoința Celui Preamărit;
Acum am rămas înger prigonit în osânda veșnică,
dar vrednic de ecoul tuturor dorințelor desăvârșite
în bucuria și echilibru lumii.
Aripile mele sfidează renunțarea
în adâncul cerului.
Acolo am semănat cu alb
cea dintâi mireasmă a primăverii

[...] Citește tot

poezie de din Dunărea de jos, nr. 156 - martie 2015. Revista Centrului Cultural Dunărea de Jos (5 ianuarie 2011)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amânarea de a iubi

Tresare vremea în vânt nelegiuit
și niciun semn
nu-mi tulbură atâta neputință,
și am privit
cum toamna cade galben în păcat,
și traversează demn
spre alte dimineți;
urcă și mută inima de piatră
într-un blestem fără cuvânt al zilelor
care ies din soare.
Tăcerea îmi macină adâncul
și rămân străin chemării tale,
respirând în fiecare clipă cu teama de eșec...

În vara cu drumuri bătătorite de țărână,
nu am avut atâta demnitate să privesc
răbdarea soliei ce nalță către ceruri
o mână
a renunțării la singurătate;
așa aș fi deprins învățătura să iubesc

[...] Citește tot

poezie de din BAAADUL Literar. Publicație trimestrială de cultură, Bârlad. Fondator C. Ivănescu (26 iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recurs pentru Lumină

Lumina a fost tocmită de către Dumnezeu să dea strălucire iubirii în veacul
vecilor, precum și acelor suflete care cred cu desăvârșire în ea...

Am evadat cu tine într-un vis,
asemeni negrăit,
pentru că n-aveam la ce ne aștepta
de vreme ce se nalță tot mai rar
înspre Dumnezeu câte-o rugăciune de la oameni zăvorâți
în cugetul eretic,
apoi năvălesc cu toții înfricoșați
spre lumina ancorată undeva de cer,
unde timpul se supune zădărniciei până la ultima iluzie;
deasupra lor,
un gol urzit de ierni fără hotar...

Oamenii bârfesc adesea îngerii c-ar fi năluci risipitoare,
născute din umbre de apusuri reîncarnate,
dar ei au uitat demult înfățișarea paradisului pierdut
în murmurul ispitei,
au lăsat – păgânii - nada florilor

[...] Citește tot

poezie de din revista Actualitatea Literară USR Lugoj (decembrie 2012 (19 aprilie 2011)
Adăugat de Adi MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...

Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experiențe închise
sau de frica agitațiilor lăuntrice.

Ți le înșir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naște ceva din ce moare
în erupția sângeroasă a luminii.

Îți spun cum crește dependența de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi și zaci
între prăbușire și uitare definitivă de tine însuți.

Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...

Și cu toată tăcerea asta mă clatin din toată

[...] Citește tot

poezie de din Constelații Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre frică, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info