Mama - cuvânt adânc de copil.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria ține în viață un popor, dar dacă poporul nu ține patria în viață, el este sortit pieirii; Patria e mama tuturor mamelor.
aforism de Ștefan Radu Mușat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mama și țara înseamnă prima credință; două păcate pe care Dumnezeu ți le permite.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai adânci și mai tulburătoare resurse lirice ale omului sunt mama și țara.
Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama a fost întâiul cuvânt care mi-a ancorat tălpile de soare, și anotimpul avea aripi de copil...
Ștefan Radu Mușat în Anotimpul cu aripi de copil
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria... Mereu copilăria cu nopțile înduioșate de glasul mamei unde aerul era mai curat decât gândul.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria este anotimpul care păstrează mirosul mamei, locul în care ești primit cu toată afecțiunea sufletului omenesc.
Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când voiam să umblu, treceam de la visare la trezire fără să mă rănesc.
Am aprins încă o stea pentru mama care s-a unit cu stânca.
Ștefan Radu Mușat în Un cer numit copilărie
Adăugat de Adrian Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă! Când cerul se înnoptează, izbește-l cu cele mai duioase cuvinte până ies din ele feți-frumoși cu stele în frunte...
Ștefan Radu Mușat în Copilul și Norul
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Tufănele
Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...
Moș-Pitic se află-n treabă
când fetița îl întreabă
cum să-și facă papuci moi
din trifoi cu patru foi.
- Ia perechea de sandale
cu felii subțiri de soare!
Apoi urcă-te în vise
unde sunt grădini deschise:
flori în stânga, flori în dreapta,
portocale cât găleata,
biscuiții cât lopata
trași în cremă de fistic
de un cofetar-pisic.
Floarea umblă printre flori
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Planeta poveștilor, Antologie de literatură pentru copii
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Tufănele
Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...
Moș-Pitic se află-n treabă
când fetița îl întreabă
cum să-și facă papuci moi
din trifoi cu patru foi.
- Ia perechea de sandale
cu felii subțiri de soare!
Apoi urcă-te în vise
unde sunt grădini deschise:
flori în stânga, flori în dreapta,
portocale cât găleata,
biscuiții cât lopata
trași în cremă de fistic
de un cofetar pisic.
Floarea umblă printre flori
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Planeta poveștilor, Ed. Universitară, București - 2021, Antologie de literatură pentru copii (31 martie 2020)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mama și țara înseamnă prima credință;
două păcate pe care Dumnezeu ți le permite.
Unul este soarele care se ridică sincer deasupra furtunii,
celălalt ia locul pâinii pentru a-ți menține trează fruntea.
Dacă nu te ancorezi de rădăcina acestor păcate dulci,
te stingi încetul cu încetul în umbre de lanțuri.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mamă ne unește...
Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credința, pământul strămoșesc
Oltenia, mai mândră, străluce românește;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne unește.
Banatul este fruncea la granițe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstriște, în vremuri de război,
Ți-a fost călită vatra cu sânge de eroi...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul ploii
Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie...
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.
Poa' să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viață într-un fir de apă...
Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Copilul și Norul
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cer numit copilărie
Am aprins o stea pe cerul nopții;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini.
Doar o inimă cu mult trup;
Mă urmează desăvârșit prin guri de lumină
care înghit întunericul.
Aici e pământul cerului, aceștia sunt sâmburi - mi-a spus.
Mă zvârlea dintr-un pântec în alt pântec,
înconjurându-se cu mine...
Am văzut hărnicia omului cum rodește în spicele de grâu ;
pâinea devine mai rumenă în sudoarea
celor care o urmează cu credință.
Are gust de pace și de înțelepciune ;
pâinea ține trează fruntea omului.
M-am ridicat între văz și auz să pot atinge
glasul ciocârliei;
mi-am înălțat fruntea peste ceva ce nu avea sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Actualitatea Literară (Revista USR, Lugoj - ian 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camelia
A ieșit în zori o fată, având rochia brodată
și încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roșu.
Mai văzu așa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea făcea căsuțe-n șir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nțepă pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- își zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse așa tare firul greu de mărăcine.
Pe o frunză de cleștar un gândac abia-și ridică
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Planeta poveștilor, Ed. Universitară, București - 2021, Antologie de literatură pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare tot ce nu e românesc
Aplaudați!... aplaudați cât mai e lumină. Această țară
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
Ne uscă florile secate că suntem învinuiți de primăvară ;
Mamele ne sunt demult țărână și vreme n-au avut să vadă
Cum noi căzuți mai jos de jos, ne facem mai umili. Și iară
Plângând ne cheamă soarele... A mai murit o primăvară.
Pe mine nu m-aplaudați... mă doare tot ce nu e românesc ;
Ce n-am trăit este ucis și moartea mă refuză de o vreme,
Iar drumul mi l-au îngrădit străinii și parcă nu răzbesc
Să merg cu luna la îngălbenit stejarii. Și moartea geme,
Sătulă fiind de haita care urlă la împărțitul ciolanului câinesc.
Am plâns la un stejar ucis... am plâns de tot ce nu e românesc.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - feb 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu de patriotism
Ce vorbe bune încap în vremuri de urgie?
Pe umeri sfâșiați ne-atârnă greu ciulinii,
Rostind cuvinte pe care mama nu le știe,
Ne-am învrăjbit în casă... Ne jefuiesc străinii.
Prăpăd ne dau și cei din neam cu gura lor adâncă:
Priviți ciulinii grași cum urcă la hotar,
Priviți pârâul sec și pulberea din stâncă!...
Îi rog să coloreze munții și apele cu var.
Străbate vântul țara și surzi rămânem în zadar:
Furați, tirani, furați!... ruina este aproape.
Obrazul meu se uscă în soarele amar,
Iar jaful vostru dur e lege întru toate.
Întreaga țară ați golit sub mine,
Mă-ntreb pe ce mai calc, și dacă e integru.
Mirosul cald al pâinii nu mai vine:
Ce poate fi mai greu decât păcatul vostru negru?
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, feb 2015, Exercițiu de Patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mamă, dar cu o relevanță mică.
Ștefan este vatra mamă și-al dușmanilor ecou...
În cumplitele mizerii care sunt așa greoaie,
Bate astăzi orologiul cu ardoare, mai cu jale.
Se înalță-n nemurire un luceafăr trist și rece,
Stele ciunte, învechite, trebui împinse ca să plece.
Să ne lase nouă vrerea unde-s zilele voioase,
Să ne dregem iarăși vatra în măririle făloase.
Au trecut în nepăsare peste sângele murind,
Mai mizeră este lumea, numai intrigi auzind!...
Ce averi ne luară dânșii, ducă-se-n pustiuri negre!
Vrem să viețuim cu limba, cu eroii, după lege.
Nici ferestrele înguste nu ne sunt de trebuință,
Nici o țară osândită doar la jaf și suferință!
Unde falșii intonează imnuri mult prea zgomotoase,
Să confiște nouă mintea printre vorbele mieroase.
Nu va străluci în dânșii nici scânteia pentru țară,
Doar păcatul de-a ne vinde ca pe-o umbră mult amară.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - ian 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre mamă, adresa este: