Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ștefan Radu Mușat despre moarte

Două suflete încleștate în aceeași iubire sunt ca două stele care se izbesc într-o moarte de foc.

aforism de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Manifest pentru România bolnavă

Șobolani cu ochii putrezi de averi și chilipiruri,
Îl furarăți pe român și-i rămase doar mândria.
Ați îngenucheat poporul în minciuni și multe biruri -
Iată cum și ei – străinii - vor să-i ia și sărăcia.

Frați voi sunteți doar cu iude, cu escroci și cu imperii,
Iată c-a sosit și clipa să vedeți cum morți de smoală
Se ridică din pământuri peste ceasuri de mizerii,
Ca să vadă România cum se zbate-n pielea goală.

Sunteți negustori de viață (nu am cum să mă dezic)
Trădătorii mei de țară, vânzători de fiare vechi,
Iată cum pământul nostru e scaiete de nimic -
Amatori de vis mărunt, guvernați după urechi!

Ați furat tot ce lăsase Nicolae Ceaușescu,
Este tragic pentru noi, este tragic pentru țară,
Ați pus taxe și pe soare, plânge iarăși Eminescu.
România umilită, zace azi în pielea goală.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

COVID-19, această blestemată furtună de laborator încoronează lumea cu suferință și moarte în numele orgoliilor imperialiste...

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S i n g u r ă t a t e – să mori îngropat de zile sub ochii lumii și nu te vede nimeni nici pe lumină nici pe întuneric.

aforism de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ridică-te române, profanii tăi să piară...

Ridică-te române și uită-te în munți
Înlănțuiți de vreascuri, de brazi (și ăia ciunți).
Și uită-te la tine, cămașa ta-i de gheață,
Iar somnul tău de moarte confiscă orice viață.

Visezi coroane nalte și regi călcând pe tun ;
Dar unde-ți este oare mândria de român?
Că noaptea care vine e noapte pentru țară,
Iar tu te stingi simțit în pâinea ta amară.

Rănit e pieptul tău de visul cel naiv,
Ce negura a-nghițit... e mort definitiv!
Să știi că zeii mor în tunet sau în fulger,
Și-acela ce te-nșeală sub masca unui înger.

Ți-atârnă ceru-n ștreang, te uiți ca un străin
La doi bătrâni bolnavi cu inimi de pelin.
Deschide bine ochii... și iată sărăcia - UMBLĂ!
Nu încuviința avarii, că patria nu-i umbră!

[...] Citește tot

poezie de din revista Constelații diamantine (februarie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există singurătate mai profundă ca aceea în care omul moare puțin câte puțin, trăindu-și gloria de cenușă, necunoscând adevărata glorie a vieții - iubirea...

aforism de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea are frumusețea ei ciudată: te îmbie într-un fagure de lumină după care te aruncă în puritatea întunericului ca pe un rest de viață care a fost cândva puternică și caldă; dorințele răsar nestăpânite în clipa ei să reînvie.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu este cel mai mare trezitor de conștiință națională. Asemenea luminător de grai s-a ridicat cu toată ființa sa în fața zeilor, la învierea vieții din pământ. Și astfel a rămas în marele neam al geților. I-a fost dat să trăiască și să moară ca un izvor de mântuire pentru acest neam din care el s-a ridicat.


Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lecția de poezie

Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puțină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă de hârtie.

Dă-i un vis fără hotare și va fi în toate
Floare limpede, stelară, născută din moarte.
Starea ei dumnezeiască este flacără domoală,
Altfel scrisă n-o să fie decât litere de smoală.

Poezia-i omenească - biblică lumină adâncă,
Ea se arată-n nimbu' florii cântec zăvorât în stâncă.
Altfel doar cuvinte moarte unde glasul nu mai e,
Că le-ascultă numai surdul, A d 1 B d C.

poezie de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântă crivățul de adormit nămeții

E așa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticlește ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă înghețată pe un soclu fin,
și iată-mă suflet într-un cerc de gheață.
Dedesupt oamenii împart pâine și vin.
Schimb moarte pe viaț㠖
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceții
scânteiază nimfele nopții -
cântă crivățul
de adormit nămeții.

[...] Citește tot

poezie de din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Agață-mi sufletul de tine...

Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
să mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.

Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.

poezie de din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă doare tot ce nu e românesc

Aplaudați!... aplaudați cât mai e lumină. Această țară
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
Ne uscă florile secate că suntem învinuiți de primăvară ;
Mamele ne sunt demult țărână și vreme n-au avut să vadă
Cum noi căzuți mai jos de jos, ne facem mai umili. Și iară
Plângând ne cheamă soarele... A mai murit o primăvară.

Pe mine nu m-aplaudați... mă doare tot ce nu e românesc ;
Ce n-am trăit este ucis și moartea mă refuză de o vreme,
Iar drumul mi l-au îngrădit străinii și parcă nu răzbesc
Să merg cu luna la îngălbenit stejarii. Și moartea geme,
Sătulă fiind de haita care urlă la împărțitul ciolanului câinesc.
Am plâns la un stejar ucis... am plâns de tot ce nu e românesc.

poezie de din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - feb 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi...

Vorbește-mi mai mult de eternitate
Pe patul de spital cu ziduri reci, crăpate.
Nu-mi înșira cuvinte nici rugăciuni pioase
Când moartea-mi mușcă pământul de pe oase.

Nu-mi scrijeli în piatră icoane luminoase,
Nici jurăminte seci nici îngeri de mătase.
Curând se face noapte în schitul de zăpadă,
Iar zeii mei de fildeș în veacuri or să cadă.

Nu voi să știu nimic de rana ce mă doare
Pe patul de spital cu ziduri reci și goale,
De calendarul ce mâine nu mi-e de folos,
De versul cel amarnic la vremea care a fost.

Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi,
Nu vreau nici liturghii nici ode după datini.
Cu ultimul amurg semnează-mi cerul nopții,
Închină-mă cu tine, duios refren al morții.

poezie de din Poezii Demodate, 2014
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.

Ștefan este vatra mamă și-al dușmanilor ecou...

În cumplitele mizerii care sunt așa greoaie,
Bate astăzi orologiul cu ardoare, mai cu jale.
Se înalță-n nemurire un luceafăr trist și rece,
Stele ciunte, învechite, trebui împinse ca să plece.

Să ne lase nouă vrerea unde-s zilele voioase,
Să ne dregem iarăși vatra în măririle făloase.
Au trecut în nepăsare peste sângele murind,
Mai mizeră este lumea, numai intrigi auzind!...

Ce averi ne luară dânșii, ducă-se-n pustiuri negre!
Vrem să viețuim cu limba, cu eroii, după lege.
Nici ferestrele înguste nu ne sunt de trebuință,
Nici o țară osândită doar la jaf și suferință!

Unde falșii intonează imnuri mult prea zgomotoase,
Să confiște nouă mintea printre vorbele mieroase.
Nu va străluci în dânșii nici scânteia pentru țară,
Doar păcatul de-a ne vinde ca pe-o umbră mult amară.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - ian 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare către cel străin de țară

Eu trăiesc în rând cu țara, tu (ciocoi împins de bani)
Vei pieri într-o furtună, nu rămâi trecând prin ani
Ca un faraon în piatră, să te țină minte: cine?
Ți-ai vândut întâi credința, m-ai vândut apoi pe mine.

Nu-s monedă să mă schimbi pe un tulbure capriciu,
Ceilalți au zis: REZIST peste ani de sacrificiu.
În decenii de hoție ceafa mult ți-ai îngroșat,
Că nu încapi nici în mormânt, ciocoi aprig, îndesat.

De ți-ai pus în buzunare averi multe să te țină,
Putrezești tot în pământ cât îi punga ta plină.
Nicio floare n-o să crească peste tine cât îi vară,
M-ai mințit și m-ai vândut pentru a nu stiu câta oară.

Țara nu e târg – e mumă. Nu rămân un martor mut;
Cât crezi tu că o să rabd, lacrimi multe să le ascult?
Unde calc nu sunt legitim, toate le-ai înstrăinat,
Iar din lume îmi vine veste plânsul fiului plecat.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - feb. 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...

Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experiențe închise
sau de frica agitațiilor lăuntrice.

Ți le înșir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naște ceva din ce moare
în erupția sângeroasă a luminii.

Îți spun cum crește dependența de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi și zaci
între prăbușire și uitare definitivă de tine însuți.

Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...

Și cu toată tăcerea asta mă clatin din toată

[...] Citește tot

poezie de din Constelații Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Ștefan Radu Mușat@moarte? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre moarte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum să fac să-mi treacă febra musculară mai repede? Fii primul care răspunde!
 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!