- copilărie
- Copilăria este cea mai curată vârstă a omului, cerul cu cele mai luminoase ferestre de soare.
definiție de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
- singurătate
- Singurătatea este cel mai adânc anotimp al omului.
definiție de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai adânci și mai tulburătoare resurse lirice ale omului sunt mama și țara.
Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgii de zăpadă sunt cele mai fragile creații ale îngerilor, congelate în rădăcini albe de lumină.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă! Când cerul se înnoptează, izbește-l cu cele mai duioase cuvinte până ies din ele feți-frumoși cu stele în frunte...
Ștefan Radu Mușat în Copilul și Norul
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți vorbi sincer despre Dumnezeu dacă nu ești înrădăcinat profund de părinți și de locul natal - probabil cele mai nobile valori ale minții și inimii omenești.
citat din Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce există cu adevărat, există când iubești și este partea cea mai intensă a vieții, este ceea ce viața venerează: pierzi obișnuința de a fi altceva decât cerința unui tot, eternizându-te în el.
Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu este cel mai mare trezitor de conștiință națională. Asemenea luminător de grai s-a ridicat cu toată ființa sa în fața zeilor, la învierea vieții din pământ. Și astfel a rămas în marele neam al geților. I-a fost dat să trăiască și să moară ca un izvor de mântuire pentru acest neam din care el s-a ridicat.
Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la superlative, dar cu o relevanță mică.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...
Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experiențe închise
sau de frica agitațiilor lăuntrice.
Ți le înșir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naște ceva din ce moare
în erupția sângeroasă a luminii.
Îți spun cum crește dependența de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi și zaci
între prăbușire și uitare definitivă de tine însuți.
Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...
Și cu toată tăcerea asta mă clatin din toată
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unsprezece elegii mai târziu
Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
și ne-au unit două părți asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în așteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.
Fluxul toamnei golește aleea trecătorilor cu frunțile plecate
și număr băncile pustii ale celor ce s-au despărțit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putință de îmbrățișare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheață și nu au nici măcar prezent.
Străbat un spațiu îngrădit de artere necurgătoare de viață,
refuzând toamna care-și caută orbita în respirația noastră ;
exist și exiști atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ți-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentru că mi-am amânat fericirea.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre superlative, adresa este:
