Ştefan Radu Muşat despre superlative

copilărie

Copilăria este cea mai curată vârstă a omului, cerul cu cele mai luminoase ferestre de soare.

definiţie de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

singurătate

Singurătatea este cel mai adânc anotimp al omului.

definiţie de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un gol imens în cel mai sensibil spaţiu din om: suflet – vatră - suflet.

Ştefan Radu Muşat în Sunt o bucăţică din România. Atâta tot...
Adăugat de Adrian Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt seminţia stelelor; poate cea mai complicată flacără a lor.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Adrian Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai adânci şi mai tulburătoare resurse lirice ale omului sunt mama şi ţara.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgii de zăpadă sunt cele mai fragile creaţii ale îngerilor, congelate în rădăcini albe de lumină.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă! Când cerul se înnoptează, izbeşte-l cu cele mai duioase cuvinte până ies din ele feţi-frumoşi cu stele în frunte...

Ştefan Radu Muşat în Copilul şi Norul
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panică la NASA, înaintea misiunii spaţiale Apollo 11 din 16-24 iulie 1969

Dle Preşedinte, ruşii au vopsit în roşu Luna!...
Liniştiţi-vă, domnilor, că ne e totuna!
Îi trimitem pe ai noştri să scrie pe Lună:
ALWAYS COCA-COLA - Este cea mai bună.

epigramă de Ştefan Radu Muşat (20 iulie 2019)
Adăugat de Ana-Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi vorbi sincer despre Dumnezeu dacă nu eşti înrădăcinat profund de părinţi şi de locul natal - probabil cele mai nobile valori ale minţii şi inimii omeneşti.

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce există cu adevărat, există când iubeşti şi este partea cea mai intensă a vieţii, este ceea ce viaţa venerează: pierzi obişnuinţa de a fi altceva decât cerinţa unui tot, eternizându-te în el.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu este cel mai mare trezitor de conştiinţă naţională. Asemenea luminător de grai s-a ridicat cu toată fiinţa sa în faţa zeilor, la învierea vieţii din pământ. Şi astfel a rămas în marele neam al geţilor. I-a fost dat să trăiască şi să moară ca un izvor de mântuire pentru acest neam din care el s-a ridicat.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă naivitate îţi trebuie să te naşti pentru singurătate...

Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experienţe închise
sau de frica agitaţiilor lăuntrice.

Ţi le înşir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naşte ceva din ce moare
în erupţia sângeroasă a luminii.

Îţi spun cum creşte dependenţa de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi şi zaci
între prăbuşire şi uitare definitivă de tine însuţi.

Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îţi trebuie să te naşti pentru singurătate...

Şi cu toată tăcerea asta mă clatin din toată

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unsprezece elegii mai târziu

Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
şi ne-au unit două părţi asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în aşteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.

Fluxul toamnei goleşte aleea trecătorilor cu frunţile plecate
şi număr băncile pustii ale celor ce s-au despărţit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putinţă de îmbrăţişare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheaţă şi nu au nici măcar prezent.

Străbat un spaţiu îngrădit de artere necurgătoare de viaţă,
refuzând toamna care-şi caută orbita în respiraţia noastră ;
exist şi exişti atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ţi-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentru că mi-am amânat fericirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!