Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ștefan Radu Mușat despre zăpadă

Fulgul de zăpadă este lacrimă de stea albastră.

aforism de (decembrie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Colind

Florile din cer,
Cristale de ger;
Zăpezi de Colind,
Copaci înflorind.
Pururi să se piardă
Inimi de zăpadă;
S-aveți dar Lumină,
Inima creștină.
Luceferii sus
Vestesc pe Isus.
Lui ne închinăm,
Binecuvântăm
Bucatele voastre.
Zăpezile albastre
Belșug să vă dea,
Sporească pâinea.
Bunăstare-n casă
Prunci sătui la masă;
Nuci și cozonaci,
Mere și colaci.

[...] Citește tot

poezie de din cartea pentru copii: VIS DE COPIL (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Nicoleta MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fulgii de zăpadă sunt cele mai fragile creații ale îngerilor, congelate în rădăcini albe de lumină.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântă crivățul de adormit nămeții

E așa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticlește ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă înghețată pe un soclu fin,
și iată-mă suflet într-un cerc de gheață.
Dedesupt oamenii împart pâine și vin.
Schimb moarte pe viaț㠖
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceții
scânteiază nimfele nopții -
cântă crivățul
de adormit nămeții.

[...] Citește tot

poezie de din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iarna – flutur alb de vânt

Crivățu‘ își făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheață
valvârtejuri și ninsori.
Și când șade să asculte
triste suflete de flori,
le așterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă fața lui diamantină.
Iată-l înghițit de cer,
scuturându-și pletele
într-o pată de lumină.

În răsuflu' ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă

[...] Citește tot

poezie de din Copilul și Norul (10 aprilie 2009)
Adăugat de Alina NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi...

Vorbește-mi mai mult de eternitate
Pe patul de spital cu ziduri reci, crăpate.
Nu-mi înșira cuvinte nici rugăciuni pioase
Când moartea-mi mușcă pământul de pe oase.

Nu-mi scrijeli în piatră icoane luminoase,
Nici jurăminte seci nici îngeri de mătase.
Curând se face noapte în schitul de zăpadă,
Iar zeii mei de fildeș în veacuri or să cadă.

Nu voi să știu nimic de rana ce mă doare
Pe patul de spital cu ziduri reci și goale,
De calendarul ce mâine nu mi-e de folos,
De versul cel amarnic la vremea care a fost.

Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi,
Nu vreau nici liturghii nici ode după datini.
Cu ultimul amurg semnează-mi cerul nopții,
Închină-mă cu tine, duios refren al morții.

poezie de din Poezii Demodate, 2014
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la zăpadă, dar cu o relevanță mică.

Un cer numit copilărie

Am aprins o stea pe cerul nopții;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini.
Doar o inimă cu mult trup;

Mă urmează desăvârșit prin guri de lumină
care înghit întunericul.
Aici e pământul cerului, aceștia sunt sâmburi - mi-a spus.
Mă zvârlea dintr-un pântec în alt pântec,
înconjurându-se cu mine...

Am văzut hărnicia omului cum rodește în spicele de grâu ;
pâinea devine mai rumenă în sudoarea
celor care o urmează cu credință.
Are gust de pace și de înțelepciune ;
pâinea ține trează fruntea omului.

M-am ridicat între văz și auz să pot atinge
glasul ciocârliei;
mi-am înălțat fruntea peste ceva ce nu avea sfârșit.

[...] Citește tot

poezie de din Actualitatea Literară (Revista USR, Lugoj - ian 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre zăpadă, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info