Academie şi poezie

Pe mormântul unui laureat al Academiei Române

De o lună zace, în această groapă,
Un poet celebru! (Numele îmi scapă.)

distih de Leonida Secreţeanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Dimitrie Nanu, căruia i s-a acordat premiul de poezie al Academiei Române

Premiul ce s-a acordat,
Este nou cu-adevărat:
Pentru-ntâia oară Nanu
A aflat ce este banu'.

epigramă de Nicolae Iorga
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Păstorel

Versuri la Academie,
Sau la cramă, tulburel?
Amândouă, dar să fie
Cu... maestrul Păstorel.

epigramă de Constantin L. Moldovan din Concursul "Alo... Păstorel", Iaşi, tema "Cu Păstorel la cramă" (octombrie 2011)
Adăugat de Constantin L. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii năzuiesc spre glorie, luptătorii cauzelor drepte vor biruinţa deplină, savanţii vor academii, dar dacă acestea nu aduc şi un surâs de femeie pe deasupra, nu sunt complete.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţile Academiei sunt deschise

Să intri la Academie,
Poete, reuşeşti îndată,
Dar numai dacă te îmbie
Şi este poarta descuiată.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi se cred Eminescu

Pandora faimei invrăjbi poeţii
Cuţite-şi infing în numele eternităţii
Se haituiesc ponegrindu-şi versurile
Corupţia-şi alege înţelepţii

Versul suferă, poezia plânge
Critica-i pe relaţii şi interes
Răutatea-i cu colţi de ipocrizie
Principiile morale sunt moarte

Se aude ecoul şpăgi şi in academie
Se aud înjurături in poezie
Bunul simţ, onoarea au fost uitate
Poeţi sunt puţini, mulţi se cred Eminescu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academicianului Adrian Păunescu

Cu "Cartea cărţilor de poezie",
Sunt convins că ai fi vrut
Să intri în Academie
La noi... nu peste Prut.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor

Nu-mi cereţi ritm şi rimă, prozodie
Şi ac şi sare şi piper şi cânt.
De-o fi să intru în Academie,
Sunt bun, şi-aşa de prost cum sunt.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că Academia Suedeză, alegând un poet grec pentru Premiul Nobel, a vrut să-şi manifeste solidaritatea cu Grecia spirituală vie. Înţeleg, prin aceasta, Grecia pentru care atâtea generaţii au luptat ca să păstreze tot ce, plecând de la lunga ei tradiţie, s-a putut păstra în viaţă. Mai cred că Academia Suedeză a vrut să arate că omenirea de astăzi are, de asemenea, nevoie de poezia, de poporul şi de spiritul grec. Asta, ca grec. Ca individ poţi face faţă anunţului, cu sânge rece, dar când îl concepi ca grec este minunat.

Giorgos Seferis în Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Tu bani să nu caţi
La poeţi - se ştie -
Şi nici literaţi
La Academie!

epigramă de Dimitrie Teleor din Palatul de Justiţie (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Cenaclul Academiei, au citit poetele Veronica Ruso şi Constanţa Craiu - într-o şedinţă prezidată de Şerban Cioculescu

Două poete azi au încercat
În triluri de argint să ne răsfeţe.
Şi-un critic literar a prezidat
Un reuşit concurs... de frumuseţe.

epigramă de Ion Larian Postolache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expunere de motive

(pentru ce n-am concurat niciodata la premiile Academiei)

Întâi, fiindcă mi-a fost lene...
Al doilea, nu-s modernist
Sentimental ca Demostene
Şi nici ca Blaga - futurist...

Al treilea, mi-e imposibil-
Eu dezaprob şi versul şchiop
Şi orice premiu divizibil...
Al patrulea - sunt mizantrop.

Al cincilea, din fudulie...
Al şaselea, fiindcă n-am
Încredere-n Academie
Şi nici la cine s-o reclam...

Al şaptelea, - mi-a fost ruşine...
Al optulea, n-aveam nici eu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Albatros - Colecţia Lyceum, 1979
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia l-a părăsit pe Platon, iar el, răzbunându-se, a născocit Academia.

Cristian Bădiliţă în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izolarea în care ne-am vrea cuprinşi ne bucură. Renunţăm de la început la interesul ce-ar trebui să ni-l confere publicul, confraţii şi academia, ca o balegă pentru încălzirea postumă a degetelor trandafirii; ne-am determinat o independenţă şi ne tragem un circuit ca un nimb împrejurul frunţii noastre. Paradoxul, promiscuitatea, virtuţile false pe care ei ni le impută, nu ne dă decât liniştea şi dinamismul nostru personal de exaltare. Ignorăm, ca pe o forţă ce se depăşeşte, puterea noastră, sau o descalificăm din consecinţa ei activă, de a face extazul publicului, şi abdicăm de la elogiul lui imediat fără candidă modestie. Ne place să avem cea mai flagrantă lipsă de conversie servită în dumicaţi moi pentru gingiile ştirbe. Lipsa unui discernământ literar la aritmetica primului vers şi a întâiei rime şi mai ales lipsa unui nivel cu streaşina la buric. Încălţaţi cu pantofi de antilopă, ne vom feri să călcăm domni pe bocanci. Ne îndepărtăm şi refuzăm să sfârşim în marele rântaş literar; iar ignorarea şi neexasperarea noastră împotriva reporterilor rândaşi face parte din distincţia şi clemenţa seniorului pentru lacheu.

Stephan Roll în Lampa lui Aladin (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şotron pe file

Hoinărind printre umbrele
Ce cădeau instant din slove,
In ziduri,.. satrapele
să ucidă versurile.

Ridicând o cărămidă
Aruncată de o pleiadă..
De critici de faţadă
Prea mari să se creadă.

Şi am desenat un şotron
Pe caldarâmul filelor
Am început să sar zorzon
Cu al condeiului picior

Unul dintre cele două
Alb sau negru să joc vouă
Pe pătrate versurile
Ajungând în abisurile

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Adrian Păunescu

Academii, biblioteci, condeie,
Ornaţi cu doliu simboluri şi lucrări;
Din măreţia FLĂCĂRII de ieri, ultima scânteie,
S-a transferat fitilelor de lumânări.

Iată că pe pământ nu mai avem de toate,
Pământul de fapt ne are pe toţi
Şi nu există recurs la sentinţa de moarte,
Există doar certitudinea neiertătoarei morţi.

Maestre drag... dascălul meu de vers...
Nu mă gândeam să-ţi scriu aşa devreme
Poemul despărţirii fără sens,
La trecerea-ţi spre umbrele eterne.

Se murmură prohod la Torda, Trăsnea, şi la Ip,
În munţii Iancului, buciumul emite nostalgic
Echivalentul morţii spirituale-n acest anotimp,
Şi-n evidenţele de Bârca e minus un localnic.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Neagu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânză pe condei

Asează-te pe piept
Fi-mi pânză de şoaptă
Mătăsoasă în adiere
Pe condeiul înfipt în stern
Spre etern...
Şi eu am să-ţi fiu
Pavăză valurilor
Ce vor încerca
Să-ţi înghete pe trup
Adăpostindu-te în cabina inimii
Corsară regină
Să-mi arăţi galioanele
Ce jefuiesc aurul din poezii
Dijmărind mateleoţi poeţi
Ce vâslesc sub punţi
Auzind zarafeturi
Şi dezmăţuri
Ale colonialilor stăpâni
Peste marea de cerneală....
Să dezlegăm din lanturi

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarnă

În iarnă ogorul alb şi rece străluceşte.
Ceru-i monstruos şi singuratic.
Stăncuţa se roteşte peste iaz buimacă
Şi vânătorul din păduri soseşte.

O tăcere pe negrele vârfuri locuieşte.
Scântei grăbite dintr-o colibă fug.
Departe-alunecă o sanie cu meşteşug
Şi luna-ncet gri sus se iveşte.

Sângerează-ncet pe câmp vânatul
Şi ciorile se bălăcesc în sângele-mocirlă.
Stuful se clatină galben ca o codîrlă.
Ger, fum, un pas în gol călcatul.

Comentarii

Hans-Georg Kemper1 a interpretat textul dintr-o o perspectivă structuralistă, ca o lucrare de deconstrucţie a formelor tradiţionale de poezie şi ca o dezvoltare a unei "picturi poetice într-un stil de serie".
Textul poate fi privit ca un exemplu caracteristic pentru ceea ce Trakl descrie într-o scrisoare către prietenul său din copilărie, Erhard Buschbeck, în iulie 1910, ca "manieră trudită", ca "patru versuri, patru părţi individuale dintr-o imagine introduse într-o singură impresie".

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merite recunoscute academicianului francez Florian, fabulist şi ofiţer de carieră

Fu militar ilustru, poet... când avu vreme...
Recunoscu chiar Franţa unicul personaj
Şi-l decoră anume, cred eu, pentru... poeme,
Că jilţu-academiei l-avea pentru... curaj.

madrigal de Rivarol din Din epigramiştii lumii, mică antologie (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului meu Gion

Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!

sau

La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!

Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toţi orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
şi strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca ţâfnă
îi dă brânci p-un povârniş,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!