Academie şi profesori

Desigur, am o ocupaţie, poate mai multe, sunt profesor universitar, membru al Academiei, a diferite societăţi culturale şi ştiinţifice din ţară şi străinătate, autor a numeroase cărţi literare şi ştiinţifice, un nume cunoscut, aproape celebru, lăudat şi înjurat – pe scurt, cineva. Dar uite că mă lasă cu totul rece acest lucru, acest cineva.

citat celebru din Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai aşteptaţi, corupţilor
Puneţi criminalul profesor
Cu doamna Viorica director
La Academia Poliţiştilor

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gigi Becali ne-a dat lecţii la tembelizor ce este plagiatul, în special academicienilor şi profesorilor universitari din Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Universitare, care, "neştiind ce este", au dat verdict că Victor Ponta a plagiat la doctorat

Ştim că te pricepi la oi,
Dar asculă-aici la noi:
Precum leul nu-i cotârlă,
Doctoratul nu e târlă.

epigramă de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (12 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia academicianului Gheorghe Ionescu-Şişeşti

pamflet dedicat profesorilor Dumitru Iilie Săndoiu şi Aurelian Penescu, urmaşii de azi ai lui Şişeşti la catedră

La intrarea-n facultate străjuieşte ea, divină;
De un sfert de veac încoace plânge-ntruna şi suspină.
Când prin preajmă-i trec Săndoiu şi Penescu,-ntoarce faţa,
Fi'ndcă de atâta scârbă simte c-o cuprinde greaţa.
O-ntrebai: "Ce plângi, divino?" Ea atunci zâmbi amar:
"Plâng, căci ştiu ce-a fost odată, iar ce-i azi e un coşmar;
Facultatea,-n loc de genii, are oameni de duzină,
Căci profesori fără merit sunt chemaţi să dea lumină.
Unde eu tăiam odată mari copaci, vai, naţiune,
Ăştia de-azi nu sunt în stare nici surcele să adune!"

pamflet de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete (7 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etapele şcolare şi academice ale vinului: must: vin preşcolar; tulburel: vin în clasele primare; vin tânăr, de 1 an: vin la gimnaziu; vin vechi de 2-10 ani: vin la liceu; vin vechi de 11-25 de ani: vin la colegiu; vin vechi de 26-50 de ani: vin la facltate; vin vechi de 51-75 de ani: vin cu doctorat; vin vechi de 76-100 de ani: profesor universitar; vin vechi de peste 100 de ani: academician.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între nebunie şi platitudine

Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproşează că soţiei mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nţelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toţii din iluzii şi aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"În mass-media s-a vorbit foarte puţin sau deloc despre personalitatea academicianului profesor Dimitrie Gusti conducătorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti, întemeietorul pentru prima oară în lume a monografiilor rurale [1925 - 1940[, a primului Muzeu al Satului. Printre primele filme documentare la nivel mondial au fost realizate de Şcoala gustiană din Bucureşti. Pe mapamond, studiile monografice rurale româneşti deţineau supremaţia, iar Şcoala Sociologică de la Chicago domina sociologia prin monografiile urbane. "Oficialităţile", puterea politică au preferat istoric să prezinte "opera" mediocrităţilor galonate, a lustrangiilor la "statuile" contemporane, şi să pună violent în umbră marile personalităţi din România. Cunoaştem răspunsul!"■
Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Carte "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi sunt absolut sigur că am întâlnit-o pe Alice H. în diverse locuri, iar până de curând aveam o memorie foarte bună (acum pot uita şi mă simt uşurat), nu sunt sigur în privinţa împrejurărilor nici uneia dintre întâlnirile noastre. Lucrul e cu atât mai ciudat cu cât Alice H. mi-a făcut o foarte puternică impresie. Dar, oricâte eforturi aş face să-mi reamintesc (chipul mi-e atât de diform, că nimeni nu m-ar recunoaşte în noaptea asta), tot nu ştiu dacă am întâlnit-o în tinereţe la Milano, probabil la picioarele Cristului lui Mantegna în Academia Brera, la o petrecere dată de profesorul H. (nicio înrudire între ei) la Chicago (la drept vorbind, nici nu sunt sigur că am luat parte la acea petrecere), sau la Paris în 19..., după care ne-am petrecut vara împreună, undeva pe Coasta de Azur.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academiei Române, care publică în Analele ei gunoaie ştiinţifice produse de Velicica Davidescu, Roxana Madjar şi Gabriela Neaţă

Doar minţi de geniu,-naripate,
Erau pe vremuri publicate,
Savanţii mari - profesori, profe -,
Azi publică şi... catastrofe!

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatul premierului Victor Ponta în presa străină. (Ahtiat după putere şi publicitate, Ponta şi-a dorit atât de mult să fie cunoscut de presa străină şi de mai marii lumii încât a încălcat Constituţia şi decizia Curţii Constituţionale)

Faptul că a plagiat
Primitiv la doctorat,
Au aflat stupefiaţi,
Îngroziţi, terifiaţi,
Nature, Reuters şi Le Monde
Şi întregul mapamond.
Floare albă de cais,
Praf la făcut El Pais;
L-a băgat în corzi îndat',
Şi pe Ponta l-a-ntrebat:
"Spuneţi, de se dovedeşte,
Plagiatul vost', fireşte,
De-nţelepţii desemnaţi,
Atunci demisionaţi?"
Fără a o mai scălda,
Ponta spuse-ndată: "Da".
Faptul că a plagiat
Fost-a în curând probat,
De academicieni,
Profesori olimpieni.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (30 iunie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăşti, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simţeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase să mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înţeles greşit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat şi o femeie îşi sunt predestinaţi unul altuia şi era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puţin nu ca la femeia mea şi nici nu sunt sigur că era femeie, deşi nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama că n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea că aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea să mă simt stânjenit; le făcea tuturor viaţa grea, inclusiv ei înseşi).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarnă

În iarnă ogorul alb şi rece străluceşte.
Ceru-i monstruos şi singuratic.
Stăncuţa se roteşte peste iaz buimacă
Şi vânătorul din păduri soseşte.

O tăcere pe negrele vârfuri locuieşte.
Scântei grăbite dintr-o colibă fug.
Departe-alunecă o sanie cu meşteşug
Şi luna-ncet gri sus se iveşte.

Sângerează-ncet pe câmp vânatul
Şi ciorile se bălăcesc în sângele-mocirlă.
Stuful se clatină galben ca o codîrlă.
Ger, fum, un pas în gol călcatul.

Comentarii

Hans-Georg Kemper1 a interpretat textul dintr-o o perspectivă structuralistă, ca o lucrare de deconstrucţie a formelor tradiţionale de poezie şi ca o dezvoltare a unei "picturi poetice într-un stil de serie".
Textul poate fi privit ca un exemplu caracteristic pentru ceea ce Trakl descrie într-o scrisoare către prietenul său din copilărie, Erhard Buschbeck, în iulie 1910, ca "manieră trudită", ca "patru versuri, patru părţi individuale dintr-o imagine introduse într-o singură impresie".

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!