Academie şi prostie

În vreme ce lui Caragiale i se respingeau operele de la premiere, Academia Română îl premia pe Rădulescu-Niger

Ţi-a dat 5000 de lei peşin,
Pentr-un volum Academia.
Chiar socotind un leu prostia
Şi încă este prea puţin.

epigramă de George Ranetti din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor

Nu-mi cereţi ritm şi rimă, prozodie
Şi ac şi sare şi piper şi cânt.
De-o fi să intru în Academie,
Sunt bun, şi-aşa de prost cum sunt.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul frumos se naşte din setea de dans, iar setea de dans cere ca toţi să danseze – chiar şi cel ce joacă prost – căci altfel nu ar mai fi sete, ci o academie împietrită şi spectacol fără semnificaţie.

citat clasic din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Aşa-mi trebuie! M-am înfundat în Fundătura Ronsin! Orice labirint se termină cu o fundătură. Din fericire, fundătura mea este la Paris... (Priveşte Cocoşul.) Academia română s-a pronunţat: n-are nevoie de cocoşii mei! Asta e! Lor le trebuie cocoşeii de aur ai burgheziei... Tovarăşul Călinescu susţine că eu, Constantin Brâncuşi, nu sunt un creator, fiindcă nu mă exprim "prin mijloace esenţiale"... (Zâmbeşte amar.) Poate că port şi eu o vină! Trebuia să fi întins o mână noilor guvernanţi... Intram astfel în graţiile bolşevicilor... Aş putea sculpta chiar acum o colectivistă mulgând vacile "prin mijloace esenţiale"... (Râde.) Principesa X pe semănătoare, cariatida puterii populare! (Pauză.) Nu, nu! Am creat sculpturi pentru orbi! Pentru proşti, niciodată! (Oftează obosit.) Artiştii cei mari ai ţării mele trag la jug... Jalea ciopleşte mineri vânjoşi, oţelari de nădejde... Opera lui Ressu e plină de tractoare! O, Doamne! Mi-e frică să mă întorc la cuibul meu... Vremuri sumbre pentru o pasăre măiastră...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea rataţi

M-am rătăcit prin Bucureşti
Şi Caragiale a sărit prea ars
Ce căutam eu in sensul cathars
In şerpăria de nu o cunoşti

In care noi toţi ceilalti
Suntem mult prea idioţi, proşti
Când voi sugaci Nechitişti
Uitaţi că aţi fost subliminaţi

Ce plăcea sistemului, voi pupaţi
Pentru două trei-mi metafore,
Aţi creat la academie amfore!
Hai, iar vă trufiţi si ambalaţi

Şi atât vă spun să vă uitaţi
Când politica in cur o pupaţi
Şi vă daţi prea indignaţi
Măi Melinte Stoian Goia rataţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului meu Gion

Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!

sau

La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!

Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toţi orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
şi strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca ţâfnă
îi dă brânci p-un povârniş,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permisiuni (distihuri inspirate după dictonul latin "Quod licet Iovi non licet bovi")

Ce-i permis abilului
Nu-i şi imbecilului.

Ce-i permis academiei,
Nu-i permis şi ageamiei.

Ce-i permis academiei,
Nu-i permis nicicum prostiei.

Ce-i permis academiei,
Nu-i permis şi neroziei.

Ce-i permis activului
Nu-i permis pasivului.

Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis şi belicosului.

Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis şi ticălosului.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorului Rădulescu-Niger, premiat de Academie

Ţi-a dat cinci mii de lei peşin,
Pentru-un volum, Academia...
Chiar socotind un leu prostia
Şi încă este prea puţin

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ne ferim de clone?

Viruşii au mai multă memorie decât a noastră.
Revin când nu te aştepţi.
Stai la fereastră şi te trezeşti clonă.
Feriţi-vă de proşti pe la porţi.
Prostul intră şi pe fereastră.
Se pricepe la tehnică.
Tehnica este semnul Apocalipsei,
Adevăr grăiesc. O clonă, dulce clonă,
Valsăm în eprubetă, apoi în libertate,
Că de aia am murit pe Lahovary.
Ea nu cunoaşte timpul, schimbul şi ritmul.
Doar vidul şi individul.
Lichelele stau pe rămurele.
O clonă se numea Pruna,
dar semăna cu o balenă albă.
La trei ani era în Academie,
Se juca în cuşca bulldogului.
Garda şi căpcăunul, zbiera portarul,
Ameţit de limonada cu metilol.
Au apărut câini-găini, criminali- autori de thrillere,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!