Citate despre Academie și viață
citate despre Academie și viață (inclusiv în versuri).
Epitaful lui Piron
Piron, aici, sub piatra grea,
Își doarme somnul funerar.
N-a fost nimic în viața sa,
Nici academician măcar!
epitaf epigramatic de Alexis Piron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinism și nerușinare academică: alegerea postmortem a unui geniu ca membru al unei academii naționale, care l-a ignorant sau respins cât timp a trăit. Alegerea lui abia după ce străinii i-au recunoscut valoarea, universalitatea, este ultima formă a cinismului și nerușinării academice. Exemple: primirea postmortem ca membri ai Academiei Române a lui Ion Luca Caragiale și a lui Constantin Brâncuși.
George Budoi în Dicționarul cinicului (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsiți această lume menită să piară. Părăsiți universitățile, academiile, școlile și mergeți în popor. Nu vă îngrijiți de știință, în numele căreia vor să vă robească și să vă castreze. Haiducia este una dintre cele mai cinstite forme din viața poporului.
citat clasic din Mihail A. Bakunin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că Academia Suedeză, alegând un poet grec pentru Premiul Nobel, a vrut să-și manifeste solidaritatea cu Grecia spirituală vie. Înțeleg, prin aceasta, Grecia pentru care atâtea generații au luptat ca să păstreze tot ce, plecând de la lunga ei tradiție, s-a putut păstra în viață. Mai cred că Academia Suedeză a vrut să arate că omenirea de astăzi are, de asemenea, nevoie de poezia, de poporul și de spiritul grec. Asta, ca grec. Ca individ poți face față anunțului, cu sânge rece, dar când îl concepi ca grec este minunat.
Giorgos Seferis în Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unicul dor al vieții mele e să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd, că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica. Nu știu câte zile mai pot avea; un fel de presimțire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar și hotărât dispun, că după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii, pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile națiunii mele.
citat celebru din Avram Iancu (20 decembrie 1850)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veac de tăcere
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "dacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "nu"
Hai să conjugăm ninsoarea și uitarea eu și tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "însă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "hai"
Vai, vom face repetiții pentru iad și pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi răsă, vei fi plănsă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "pleacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul"taci"
Prin albastrele troiene să fim liberi și săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuși", să uităm ce-nseamnă "dacă".
Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veverițe fără nume ne predea curate legi,
Cănd se va răsti furtuna vorba mea s-o înțelegi
Cănd vor susura izvoare află c-a murit mînia.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei - Editura Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veac de tăcere
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea și uitarea eu și tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiții pentru iad și pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi și săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuși", să uităm ce-nseamnă "dacă".
Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veverițe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înțelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Academie și viață, dar cu o relevanță mică.
Fabula cu pene
Cândva, un struț, o cioară și-o găină
Trăiau de-o vreme în vecinătate
Având un parc, un câmp și o grădină
Ce le-ofereau nutreț pe săturate...
Puteau s-o ducă pân-la bătrânețe
În starea lor de tihnă-ndestulată,
Dar sufereau de-o stranie tristețe
Visând o viață altfel, mai stilată!
În lumea asta veșnic în schimbare
Cu legi și reguli noi, mai lesnicioase
C-un strop de minte poate orișicare
S-adune-averi, prestigiu și prinoase
Și chiar așa, cu mintea lor puțină,
Problema-n fel și chip o frământară
Pân-a venit năstrușnica găină
Cu o idee extraordinară!
[...] Citește tot
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
■"Una din metodele folosite deseori "la greu" de către "puternicele" servicii secrete de informații tip poliție politică constă în devalorizarea sistematică a personalităților democratice incomode, neînregimentate, începând cu locul lor de muncă, folosind armata informatorilor din întreaga societate, și inocularea psihologică/psihiatrică a ideilor privind apariția unor nenorociri, drame în viața personalităților morale, urmărindu-se neutralizarea lor.
Psihosociologul Dr. Septimiu Chelcea cunoaște în detaliu problematica, fiind unul din foștii Rectori ai Academiei Naționale de Informații. - academie patronată de SRI."■
☆Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, 2012 (2012)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicii
Medicii
Un pacient chemase, în mare grabă,
Un medic Doctor Bun și un altul Doctor Șpagă;
Doctor Șpagă avea multe atestate
Numai în aur legate
Diplome-n academii luase
Dar în țări ce niciodată
Nu au figurat pe hartă.
Desigur, Doctor Bun i-a spus că suferința lui e lungă
Iar Doctor Șpagă îi zise că banii lui n-or să-i ajungă.
Azi ia sirop de tuse și pastile,
Și-o să trăiești chiar multe zile!
Iar mâine fără hapuri
Că suferințele tale sunt doar fleacuri
Iar de plicul nu e gros
- Ȋți spun frumos că nu ești curajos,
Dar vei muri până a doua zi.
Rețetele se cam băteau în cap:
Azi cu pastile, iar mâine fără hap!
[...] Citește tot
fabulă de Jumolea Alina (24 februarie 2022)
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între nebunie și platitudine
Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproșează că soției mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nțelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toții din iluzii și aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire pe fuioare de cântec
multe minunății s-au scris despre iubire
umplând academii rafturi de biblioteci
deschide ca vântul porți cerești și poteci
plutește peste munți și văi cu aripi de zefire
grație diafană-i iubirea-n inima deschisă
lumini și mângâieri daruri de luceafăr
primește, să nu simtă negura vieții proscrisă
anotimpul dragostei este pururi teafăr
doar inima scrie povești de iubire
se ține de mână cu slovele coapte
inovează emoții le transpune în fapte
lumini îngerești adună în privire
sub clar de lună glăsuiește în șoapte
pe fuioare de câtec trece în nemurire
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea II
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?
Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă?
Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă,
În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă,
Când cu sete cauți forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă?
Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. -
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rizzo: Și sunt un american patriot si loial, cu o nevastă patriotă si loială, Zola și cu un băiețel plin de viață, patriot și loial, Billy Bubba. Ca să nu mai zic că sunt absolvent de gimnaziu, și eu...
Charles: Nu patriotismul e problema. Vrei, te rog, să răspunzi la întrebare?
Rizzo: A, da, domnule. Ajung imediat la ea, domnule. Am doar o singură întrebare, domnule.
Charles: Care e întrebarea?
Rizzo: Ei bine, întrebarea este, domnule, care era întrebarea, domnule?
Charles: Întrebarea era, și este, care este numele Academiei Militare a Statelor Unite?
Rizzo: Ah... ei bine... V-am spus că am un băiețel plin de viață?
B. J.: Of, de ce nu îi dai un indiciu?
Hawkeye: Ăăă, Rizzo, se află în West Point.
Rizzo: A, da. A, da. Da. Ei bine... Academia Militară a Statelor Unite, situată în West Point, ăăă... Fort Wayne!
Charles: Mulțumesc, caporal, asta e tot.
Rizzo: Seattle!
replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MTTLC, an 2, gr. 6
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul vivace
Spirit vivace, placat pe antenă,
Mesaj depărtărilor, duhul înalt,
Viața nu trece fără-o migrenă,
Visăm o Julietă, neam cu Thybalt.
Lipsă-i mereu la cântar și la metru,
Pace, războaie, sărim peste cai,
Unii se roagă Sfântului Petru,
Iar Hammurabi vine din rai.
Iubita e liberă, eu sunt libertul
Ce o dorește, nu am accept
Nici să vorbesc, nu am nici dreptul,
Sunt în ospiciu, încă aștept.
Eu sunt cel ce mă înfățișez,
Poate că nu am existat vreodată,
Prea efemer, prea bavarez,
Cu un contur de inimă brodată,
suntem coautori ai propriei vieți,
sunt altul, sunt altul, spune Poetul,
în mine dorm străbuni, dimineți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pacea aceasta de o mie de ani
până și infanteriștii devin inutili
cavaleria e doar un curs la academie
tunarii învață să tragă oblonul
oricum balurile nu mai au loc fără ofițerii tineri
nici carmen nu mai e la modă
iar în curând top gun se va ocupa de roboți
dealtfel sunt un soldat perfect
neinstruit
am tras trei gloanțe la ținta piept numărul opt
apoi am scos cărbune
dar eram îmbrăcat în kaki și mâncam de la cazan
am lustruit bocanci și am făcut bătături
între două permisii și o revoluție inutilă
mai știu încă seria p. m.-ului
nu am uitat stânga împrejur
și dau onorul vieții
spre apus
oricum nu există decât înainte
marș
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului meu Gion
Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!
sau
La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!
Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toți orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
și strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca țâfnă
îi dă brânci p-un povârniș,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul era simplu pentru mine: dacă te târăști, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simțeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase să mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înțeles greșit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat și o femeie își sunt predestinați unul altuia și era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puțin nu ca la femeia mea și nici nu sunt sigur că era femeie, deși nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama că n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea că aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea să mă simt stânjenit; le făcea tuturor viața grea, inclusiv ei înseși).
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satira I
Azi țara noastră este o țară-n agonie,
Vedem ce se-ntâmplă chiar și-n Academie.
E prigonit un geniu, proscris e creatorul
Și-i ridicat în slavă și-n funcții impostorul.
Politica-i o târfă ce trupul ei își vinde,
Oricui plătește prețul când mijlocu-i cuprinde.
Ne predică morala mojicii, bădăranii,
Și ne fac legi corupții, escrocii, șarlatanii.
În Parlament ajuns-a un ghem de rubedenii,
Uniți prin interese, necinste, mârșăvenii;
E plin azi Parlamentul ajunși precum se știe,
De oameni ce n-avut-au vreodat-o meserie.
Își apără corupții de brațul judecății,
Spunând cuvinte goale în numele dreptății.
De-un timp clocesc o lege, să dea o amnistie,
Să-și scoată toți corupții ajunși în pușcărie.
[...] Citește tot
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Academie și viață, adresa este: